M'è parsu di veda una fiarabattula bianca chi vultugliunava, un acceddu à darretu bicchi apartu. A si sarà magnata ?
.
Paisani in anda pà a fiera di u Niolu. LC Canniccioni v 1910
06/07/25
La pierreuse
5 lugliu 1925
In paesi mi pigliavani guasgi par un sgiò chi m'eru ricivutu 3 lettari in pocu tempu, pinseti !
Sta volta è statu una lettara di Pogetin Alibert à rimentami u passatu.
Cù Alibert c'erami scontri in G. in 1917. Alibert era sempri prontu à tarrucà la ghjenti...
Di quissa ùn aghju mai sappiutu u sò nomi, dicu quì, u sò nomi veru. Certi a chjamavani Chiopatra, u pedi drittu morsu da una sarpa chjucca, chjucca ma vilinosa, d'altri di me cunniscienzi a chjamavani Appolonia, ed è cusì ch'e a chjamava eiu, Nannà, da Appolonia.
Quiddi seri di bumbanza, quande noi faccivami a nozza, sottu à u sgardu varnicciatu di una merula giadda, (dipinta nantu à u sulaghju) tecchji à acqua vita di bassa qualitai.
Aubervilliers, le 25 juin 1925,
" (...) Sarratu, cher ami, te rappelles-tu ami au village de G., nos soirs de bombance, au 5 de la rue Cadet, chez la mère Rodier ? Cigarettes et liqueurs à volonté et ces ciels remplis de merles jaunes. Là-bas souviens-toi, le numéro sur la facade était écrit si gros qu'il fallait être aveugle pour le louper et la lanterne en plus ! (...)
Amitiés camarade, écris-moi !"
AP
05/07/25
Damnatio memoriae
Mi n'invengu, passavani i ghjorni, eddu stava.
Suventi par niscintria, ossessioni, o addisperu o tuttu in un tempu, pudiva stà un'intera ghjurnata à cuntà, intra se stessu, nantu à i ditti, quantu lettrari c'era indi u sò nomi : Marie-Huguette : 13 + 1 s'eddu ci vuliva à cuntà a linietta d'accoppiu. Dopu viniva a casata e torra à Vignali, spaternustrava, spaternustrava i lettari, e u vidiati pichichjà di punta da u dittu grossu à ghjunghja à u mignulu nantu à u so bastonu, nantu à una tola, una petra...
Era a sola manera di fadda (Edda) viva à fiancu à eddu.
Erani mesi e mesi ch'eddu facciva cusigna, mesi e anni ! Pusatu à tola certi volti ùn ascultava cà poccu i discorsi e pichjava di ditti nantu a tola M.a.r.i.e (chi sò cinqui), più unu, più H.u.g.u.e.t.t.e, (chi sò ottu)... ecc.
Era a sò manera di ghjuccassi solu una mora cantata cun nimu, stondi di a storia d'un amori incantatu e mortu in un ciarbeddu maccu...
Pudiva durà l'affari, a vi dicu eiu.
U purfumu sordi e pisanti di meli purtatu da i tiglioli mischiatu à quiddu di raganizzu di u fenu appena tagliatu impiivani ssi locchi. Un veru deliziu da goda.
Ma, qualcosa mancava, ùn la sò ?
Ssi purfumi diliciosi parivani empia l'aria da fà penta di pinsà à laccà sti locchi.
M'avivu da venda i sgiotti appena prima di a muntagnera. Ghjaseppu Furchitoni era intarressatu à ripigliaddi ma à vili prezzu ben'intesu. I Vuleddi e u pezzu di a casa i lasciariu à i mei.
Era guasgi decisu à cambià di vita.
E, d'edda nienti, mancu un mottu. Quantu chi assenza e silenziu fussini statu dui frateddi di copii d'una mimoria maladetta !
Ci vuliva sfassà tuttu e stassine zittu e mutu. Era quistu u pattu murtali ch'edda s'aviva laccatu in lascita.

