Agnunu facciva à sò toilette cum’eddu à si pudiva. L’infirmieri aiutavani quiddi, più tocchi, ch’un la si pudivani micca fà da par eddi.
Poi aspitavami à meziornu, à magnà, trumpetta !
A quiddi chi si muvivani : réfectoire principali, à quiddi chi si muvivani, ma più tocchi : petit réfectoire, darettu à a capedda, 15 places; à chi un si muviva e si ni stava in lettu, li purtavani u magnà, veritai !
U doppu meziornu, sguttavani l’ori. I corpi s’arripusavani, infini chi, à 6 ori di sera, ci chjamavani à cena, trumpetta !
Tandu dinò : Réfectoire, petit réfectoire... e tutti i ghjorni, listessu…
Avivami, cu noscu, un tinenti, un certu « Mageot » chi si chjamava. « Nous tuons le temps au lieu de tuer l’allemand » disse, neru, quistu mì : guerciu à manca, manimozza à manca… manc’à dì. A u sbuccà d’una tranchèe : una grenada, e…tracsà, coltu u tipu, coltu !
L’avivani da fà una prothèse in legnu, da rimpiazzià à sò manu persa. Quiddu chi i sapiva fà era, à u civile, un bancalaru breton, un capurali, un certu Perguidec André, faccirossa e capibiancu. Fà, i sappiva fà sti detti prothèses e in più, clienti un ni mancava. Erani massi echipatti ed da echipà : è cusì u mudernisimu. Trumpetta !
C’erani i stroppii chjucchi ed i stroppii maiò. A chi si la francava, à chi micca, à chi si ni vultava in casa mezu mortu, à chi turrava à u fronti. Trumpetta.
A quiddi chi si muvivani : réfectoire principali, à quiddi chi si muvivani, ma più tocchi : petit réfectoire, darettu à a capedda, 15 places; à chi un si muviva e si ni stava in lettu, li purtavani u magnà, veritai !
U doppu meziornu, sguttavani l’ori. I corpi s’arripusavani, infini chi, à 6 ori di sera, ci chjamavani à cena, trumpetta !
Tandu dinò : Réfectoire, petit réfectoire... e tutti i ghjorni, listessu…
Avivami, cu noscu, un tinenti, un certu « Mageot » chi si chjamava. « Nous tuons le temps au lieu de tuer l’allemand » disse, neru, quistu mì : guerciu à manca, manimozza à manca… manc’à dì. A u sbuccà d’una tranchèe : una grenada, e…tracsà, coltu u tipu, coltu !
L’avivani da fà una prothèse in legnu, da rimpiazzià à sò manu persa. Quiddu chi i sapiva fà era, à u civile, un bancalaru breton, un capurali, un certu Perguidec André, faccirossa e capibiancu. Fà, i sappiva fà sti detti prothèses e in più, clienti un ni mancava. Erani massi echipatti ed da echipà : è cusì u mudernisimu. Trumpetta !
C’erani i stroppii chjucchi ed i stroppii maiò. A chi si la francava, à chi micca, à chi si ni vultava in casa mezu mortu, à chi turrava à u fronti. Trumpetta.
Musée des arts et de l'histoire, Cholet
Dijon, u 26 di ghjungnu 1915
Aghju mandatu, oghji, una lettara in paesi. Aghju marcatu tuttu ciò chi ci vuliva, ch’eddi mi rispundessini, (…)!?