.

.
Paisani in anda pà a fiera di u Niolu. LC Canniccioni v 1910

24/07/20

Trumboni

Dicivani, in paesi, di Zi Bambusciu ch'eddu s'era laccatu u ciarbeddu in Lorena, u tintu. E tutti i mani u sintiati, à 5 ori, suffià da lu sò  trumboni u "Sveghjati suldatu"!
Quantu che nò fussimi in qualchi caserna di i fruntieri...
Anh...


Da Entre les lignes
Mael-Odin
Galerie D Maghen
Sd v 2018

18/07/20

Neyron (2)



Neyron (1)


Neyron, le 18 juillet 1920,

Cher Sarratu,

J'ai rejoint la maison familiale, retrouvé mes parents. Je me sens apaisée.
C'est mon anniversaire, je viens d'avoir vingt ans. Je regarde la maison, hume les parfums des roses du jardin et me demande de quelles histoires à venir ces murs seront-ils les témoins ?
Et ma pensée s'égare, hommage sans doute maladroit aux amours à naître ou à périr, ici.


PS: Ce soir, mon frère se fiance, nous faisons une fête. Je vous raconterai.

14/07/20

La Samaritaine (12)

Paris, ce 14 juillet 1920,

Cher Sarratu,

Me voici sur le point de rendre ma chambre de la rue Castellane, avant de prendre, dès ce soir, le train pour Lyon.
Je ne sais pas si je dois me réjouir ou être triste. Il faut vous dire que j'aimais tant me rendre au magasin, chaque matin, préparer les rayons, mettre tout en place. J'avais pris l'habitude de descendre la rue Tronchet, rejoindre la place de la Concorde et puis longer la Seine. 
Pour moi, ce voyage à la maison résonne, un peu, comme un retour en arrière. Je ne sais qu'imaginer. Enfin, disons que si nous nous retrouvons au bout de ce chemin, cela n'aura pas été inutile.
Et vous, dans votre cher village, arrivez-vous à panser toutes vos plaies ?
Je vous écrirai depuis chez mes parents.  Vous pouvez m'y écrire à l'adresse suivante: 
Alexia R chez M et Mme C Ruby-Ecornez, 12 rue Principale, à Neyron le haut, département de l'Ain. 
Donnez-moi de vos nouvelles.
Bien amicalement votre.

Alexia




PS: pardon pour cette affreuse carte-postale, mais elle était soldée. 


11/07/20

Dolu (1)

À Ghj Ch.

Lugliu 1920

Ùn c'è cori senza pena, (dici u pruverbiu e aghjungu, eiu) ne paesi senza dolu.

Via via, a forza di u passatu mi falava ind'i veni cum'è a piena, e tuttu si purtava. 
Currivani par sti stretti i setti battituri di a Madonna.

Ùn c'era una casa chi nun fussi tocca. Un c'era cà porti e aletti sarati par mesi e mesi, segnu di dolu prufondu. I donni s'erani laccati i sò fazzuleti bianchi e i vidiati passà vistuti di neru, cù tissuti cumprati à bon' patu in Aghjacciu, ghjunti da u Cuntinenti, ssi pocchi mesi. I capi di ssi donni s'erani eddi cuparti di mezaru di dolu. 
U neru rimpiazzava i nostri panni colori di viola niedda chi ghjuvavani di reguli ad accumpagnà a morti. 

E quandi ùn era dolu, era affanu e crepa cori. Di la nostra ghjuventù, ni sarà frimatu i paterni. Quindici classi, s'eddu un è di di più, cù infermi, martuli e uffesi. Culà s'impiivani l'uspidali. Cuì, quantu erani, i ghjovanotti di i me tempi, o guasgi, cunstriti, vultati da u "fronti" senza essa struppiati à vita? Sarani stati vinti novi o trenta (chi mancava à Ghjuvan Petru di i C. ùn era ancora ghjuntu, cù la sò ghjamba manca, mozza) ! U paesi s'era impiutu à omi sgannati e tristi, guasgi tra dui mondi, u soiu (vena à dì quiddu di a cianga universali e di u zolffaru putenti) e u nostru (paisanu, fattu à savori  nepitaneschi, di la nostra ghjuventù).
Erani passati sti tempi à disfà mondi.
Mamma, spasimata di guai, si n'era morta di picondria. Fù purtata indi a tarra di Porcu Cioncu, nanzu arimani. 
A sò croci, di farru battutu, riservata à u forsgerò (sic) cù la sò placca di ramu: 
à AA 1865-1920...
Me frateddu Ghjilormu, chi si n'era surtitu vivu, ripigliava, eddu, a casa e li pocchi orti che nò t'avivami. Me suredda richjusa indi a sò tana, sposa muta di u silenziu, nun diciva più nudda, più.
Sarà ciò che Diu vuliva?

M'arristava u bateddu. 

U Maréchal Bugeaud
Ind'u portu d'Algiri
(1920)



05/07/20

A pesta

Trè volti ch'era sparatu à Luciferu ssi pocchi mesi. 

Prima c'è statu sta guerra maladetta, quattru anni in ssi sanguicianghi in Francia, poi fù u colpu di Maria-Ughetta, sparita e persa oramai par u sempri, e pò, ultima batarchjata: a pesta maligna chi ha toccu u paesi un annu fà.
Prima vi ghjunghji l'influenza, batti l'infribbatura, poi, u tardaveddu chi vi scuzula da u capu à i pedi, quiddi presi di a tirizia erani pocchi à francassi la... 
In paesi c'è statu trè morti e tutti ind'a stessa famiglia di i Muglieri, brava e povara ghjenta chi stavani in Ziva. Frimata sola in casa, Mariuccia è impazzita...
In Tuccoli (à trè chilometri da cuici, più sopra), inveci, u tazzu fù di i maiori. 
Dicini chi sò stati trenta cinqui à mora, i tinti. Un vuliva à dì, mancu a ghjaddina spizzata nun bastava à guariscia la ghjenti chi sta pesta un era curatoghja...
A sera, unipocchi di nostri, i Petrirussaci sempri sani (massimu quiddi vultati da u fronti, ma c'era ancu à Zi Mineccu e Zi Caiazziolu), cuddavani sopr'à i Fuati à vardà u Punticeddu di i Mulini chi i Tucculesi ùn varchessini micca.*
Sintineddi vani di a notti. Sintineddi d'un mondu novu duve agnunu t'aviva a paura di l'altru, massimu di notti, quantu chi a luci di u soli purtessi u risanamentu, pinseti !!! Povari à noi... 
Preti Cristofari aviva turratu à fà apra l'arca di a Nuccia. Dicini ch'hani lampatu culà a zitedda viva, in puntu di morasini, in catalettu... povari à noi.*

Ind'i casi sbiancavani i muri à calcina viva*, a puzza di u zulfaru brusgiatu sopra u ziglioni* impiva l'aria notti e ghjornu e vi pigliva in gola.
Ci vuliva à tumbà a magazzona chi vi viniva à l'appicciu, à l'appiatu**.
Aviva dettu, ch'eddu ci vuliva à fà cusì, u duttori militaru aiaccinu Chevalier, chjamatu da Santu Bombò, u merri dapoi 1914.
Alexia, edda, mi cuntava a piena di a Seine di stu ghjinaghju di 1920... 
Agnunu i sò primuri.


Mariuccia di i Mjuglieri
(Gaston Vuillier)


* Fatti veritativi, cuntati in paesi, sempri oghji.
** Cù l'aiutu di a storia, guasgi listessa (!), conta da Maria Leandri in, Spiritu di una terra, p 137 e seg. Edizioni Spondi, 2017


04/07/20

Capitanu k (6)


Canta Sonia, senza malincunia, cù passioni 


Mari, mari, mariucciu,
Nun piglià i marinà
Mi andaraghju in mari
À circati la matinà.
Acqua e sali, mari, 
Mai, nun ti possu scurdà.
O mari, par piacè, mariucciu,
Portami l'acceddu meiu, 
Lu mè caru accidducciu.*


*Da, Louis Gaulis, capitaine karagheuz, p 51, Coopérative Rencontre, Lausanne, sd v 1960.