I Petri Rossi, 10 farraghju 1925.
I coddimenula s'avviccinavani di u nostru caseddu, segnu di grand' fridura da vena.
Da insù, i sgiotti curiosi, barba à u ventu, fighjulavani a piaghja. Pariva tuttu ch'eddi sunniassini.
Taviu era vinutu cun megu, t'aviva ind'a musetta a so buttiglietta di vinu e la so carbunata... Taviu !
L'altru ghjornu eru falatu in Aghjacciu, à cumprà un pocu di materiali indi Picherandot e Cumpagnia.
Prima di ripiglià u serviziu, mi sogu canzatu in San Rucheddu. In uni scorru c'era una piccula placa di marmaru grisgiu. C'era scrittu :
Espoir
1913.
1913, pinseti, Cristacciu piluchjosu !!!
A sapivu chi m'eru lacatu culà, veni à dì in Cuntinenti, un pezzu di a me vita, di li me anni, di lu me sangui, di la so cara carri e di tantu di a carri di s'astri...
Parò, nun passava u passatu : a strega di lu turmentu mi bufunava in capu, notti e ghjornu. Ohimè !