À tè, l'amicu caru, oghji sparitu, chi sè sempri indi u cori meu.
"L'acra lingua di i morti si ripiglia sempri, indi una prumessa di vazzina". Andrée Chedid
À tè, l'amicu caru, oghji sparitu, chi sè sempri indi u cori meu.
"L'acra lingua di i morti si ripiglia sempri, indi una prumessa di vazzina". Andrée Chedid
11 marzu 1925
U soli allungava i so raggi. Sarani statu deci o ondinci ori di mani. Erami di marzu. Cù Taviu erami falati in piaghja à veda à zi Paulu di i Caginoni, ind'u Chjosu Novu duve t'aviva case e chjostri.
A tarra pariva in amori. Era stata lavurata di nuvembri, accunciulata, pò suminata à granu.
Fighjulavu u tarrenu, (Paulu e Taviu erani accupati à parlà prezzi), ssu svapurumi fumicanti chi facciva baddà l'aria. Era quantu chi a tarra purtessi à tè, u tò ricordu fattu di ssi nienti chi empiani un mondu.
E, d'un colpu, u calori di u soli, u feci spariscia, comu tu sè sparita ancu tu.
E tandu sò partutu à rida, di chi ?
Di peddi bianca e vignaghjola, capeddi russini, Taviu era assiulatu.
T'aviva ancu guai à stassine à u soli senza chi i sò carri brusgessini, ed, a si pò dì, i prigantuli di Zia Maria Zeppa di i D. , l'arcizia, ùn l'aiutavani tantu.
Si vardava da u soli cù la sò barretta Niulinca, (vinta à i carti, à a Santa, anni fà), a so baretta, bedda incalfata cù lu sò mandiglioni biancu sottu, chi parava, u coddu, da i so raghji ardenti. Vistutu cusì pariva tuttu ch'eddu battiva u granu ind'aghja ancu puru di marzu.
U soiu, u fazzulettu, era fattu di dui pezzi di panni bianchi cusgiti da Zia Annetta.
I purtava comu faccivani l'omi di ssi truppi culuniali stazziunati qualchi volti in Aghjacciu (s'edda si po dì).
In paesi, u chjamavani Trenta Trè chi era statu u sò numaru di leva indi u dodici e s'era fattu i so 7 anni d'armata.
A vedalu cusì pariva un cuccu, massimu dipoi chi s'era decisu à tena u maceddu, in quidda carciara ch'eddi t'avivani sottu a casa di a famiglia. U strittonu passava davantu e, megliu, da alarga a strada avivani abbatu a casa di a zia, aprendu una bedda piazza davanti à u purtoni.
À tutti quiddi chi passavani da a Stretta Vecchja à venasini in paesi, li tuccava à passà davanti à u so cumerciu.
Mi spiigava i sò tumberi da vena, u troppu bananincu ch'eddu aviva da circà in Vatera, i culteddi, a fiama larga, quiddi à fiama corta, compri l'altru ghjornu in Aghjacciu, u so macineddu da intazzà a carri purcina, i sacchi di sali da pudè fà a misgisca a settima chi veni...
Ed eiu, chi ni n'avivu da sapè, eiu, d'Edda ?