11 marzu 1925
U soli allungava i so raggi. Sarani statu deci o ondinci ori di mani. Erami di marzu. Cù Taviu erami falati in piaghja à veda à zi Paulu di i Caginoni, ind'u Chjosu Novu duve t'aviva case e chjostri.
A tarra pariva in amori. Era stata lavurata di nuvembri, accunciulata, pò suminata à granu.
Fighjulavu u tarrenu, (Paulu e Taviu erani accupati à parlà prezzi), ssu svapurumi fumicanti chi facciva baddà l'aria. Era quantu chi a tarra purtessi à tè, u tò ricordu fattu di ssi nienti chi empiani un mondu.
E, d'un colpu, u calori di u soli, u feci spariscia, comu tu sè sparita ancu tu.
E tandu sò partutu à rida, di chi ?