.

.
Paisani in anda pà a fiera di u Niolu. LC Canniccioni v 1910

30/11/13

Da u stintu à l'ossi...

Arisera à l'annutta, semi riintruti in paesi insemi cu Zi Agnulu di Ghjuvanpetru. Agnulu un è mai andatu ind'i scoli (ha fattu cum'à mè), ma parò t'ha u senzu di certi cosi chi à mè sò pocchi capiscitoghji.
Eccu dunqua ciò ch'eddu m'ha dettu :
-Saparè u me ziteddu chi se nò avissimi -un ghjornu, da qui à cent'anni, par un dettu- a brama di vultacini, vivi,  ind'a nostra cara Corsica, l'affari avarani tantu cambiati che puru, i nostri figliuglini, sarani capaci à pigliacini pà frusteri ? A voli creda quista ?
-Aiò o zì, veni à dì che no sariami tandu frusteri ind'u nostru propriu paesi ?
È uni sbagliu maiò che vò feti, quista ùn mi la possu creda! Vultenducini cusigna, ci fariani un arcu e ancu una bedda festa, sì
!
- Cambia la ghjenti, un ha cà da veda in Aghjacciu: i vestiti di certi, sti vitturi chi viaghjani da par eddi, u trenu di Bastia, i donni com'eddi sò vistuti à a moda.
Iè, u mè ziteddu, a moda ha da cuntinuà e pianu, pianinu s'ha da sfassà tuttu : da u stintu à l'ossi, da l'ossi à i ciarbeddi, da a ciarbedda à a lingua. Un ti fighjularani mancu più : troppu vecchju, troppu magru, troppu paisanu, e ancu... troppu povaru; ti rispundarani ch'edda sia in talianu o ch'edda sia in francesu, ma vidarè. "O timpurali o morales" dicivani i rumani.
-E chi vò dì quista ?
-Ven'à dì chi u tempu passa, u tempu sfassa. Fighjula eiu, mi vidarii, tu, ind'i milizii di Pasquali Paoli, centu anni in darretu ?
-E parchi micca o zì ?
- Certu, certu, ma l'affari vanni troppu à a lestra, semi d'un altru tempu, di quiddu tempu chi fila, fila.
- Hu, tandu anch'assai che nò un ci saremi più, o zì À, chi tandu sti merdosi, ancu puru ch'eddi fussini i mei, i pigliariu tutti à calci in culu, i pigliariu".




"Le passé (...) ce pays éloigné." Racine.