E vinarà a morti, li tò occhji t'avarà
Quista morti chi ci accumpagna
Da a mani à a sera, senza dorma mai
Sorda, cum'è un vecchju rimorsu, un viziu assurdu.
Tandu l'occhji toi saranni una vana parodda,
Un gridu taciutu, un silenziu.
Cusi li vedi agna mattina
Quandi nantu à te sola ti pieghi nantu à u specchju.
O cara speranza,
Quiddu ghjornu saparemi anche nò
Che tù sei la vita e che tù sei u nienti.
Par tutti a morte t'ha uni sguardu
Vinarà la morti e li tò occhji t'avarà
Sarà com'à cissà un viziu,
Com'à veda in uni specchju,
Risurghja un visu mortu,
Comu à ascultà un labbrichjusu.
Falaremi ind'un traboccu, muti.
C Pavese
S Boticelli, 1490, Madona, ditagliu