Si ne va da tè u me corpu goccia à goccia
Si ne va lu me visu in un solu oliu sordu;
Si ne vani le me mani in un mercuriu scioltu;
Si ne vani i me passi in dui tempi di pulvina.
¡Se te va todo, se nos va todo!
Si ne và la me boci, chi campana ti facciva,
Chjusa à tuttu ciò ch'un era ciò chi nò semi.
Se ne vani ' me carezzi sfilati,
Dipaneddu, davanti à li tò occhji.
E, si ne mossu lu me sgardu chi, quandu eddu mirava à tè,
Purtava in li tò occhji e u ghjineparu e l'olmu.
Mi ne vogu, e da tè portu via u tò fiattu:
Soggu eiu sudori, chi da u corpu toiu, si ni và in vapori,
Mi ne vogu e da tè, mi portu veghja e sonnu,
E in lu tò più ricordi fideli, mi sfassu.
In la mimoria toia voltu comu à quissi
chi mai nun sò nati, ne par vaddi ne par mari.
Sangui saria, e fussi eiu i palmi d'agnuna di li tò mani,
Di u lavoru toiu, in la tò bocca di mostu.
Vulariu essa, or', li visceri toi, e brusgiatu* da u foccu, essa in li tò passi. Passi ch'oramai più nun sentu, più nun sentu.
¡Ed essa in la passioni toia chi ribomba di notti
Comu è a dimenzia di ssi mari suligni!
¡Se te va todo, se nos va todo!
Gabriela Mistral, Tala, Buenos Aires, 1972
(*Datu à u feminili ind'a versioni originali.)