.

.
Paisani in anda pà a fiera di u Niolu. LC Canniccioni v 1910

30/10/22

Uttrovi 1922

La sicchina fù trimenda,
Cù la murta uttimbrina
À fiurisci tempu à tempu
À li sò frutti maturi !
D'un'annata assassina,
Di bughjuri neri e scuri...


08/09/22

Dulori capitali

E quandi nun ci sei tù, sognu che dormu e sognu che sognu
Ti cercu aldilà di l'aspittanza
Aldilà di me stessu
E nun sogu mancu più - tantu ti tengu caru
Tra noi dui, quali nun c'è.

Paul Eluard, Capitale de la douleur 

20/08/22

Damnatio memoriae

 Ciò chi di me sapisti

Nun fù cà la scialbatura,
La tunaca che rivesti
Nostra umana avvintura.

Ed era forsa oltri u telu
L'azzuru tranquiddu ;
Vietava u limpidu celu
Solu un sigillu.

O veru c'era un fucarolu
Mutassi di a me vita,
U sbucciasi d'un'ignita
Zolla che mai vidrò*.

Restò così quista scorza
la vera mea sostanza ;
U focu che nun si smorza
per me si chiamò: l'ignuranza.

Se un'ombra scupreti, non è
un'ombra - ma quidda eiu sogu.
Putessi spicca la da me,
offravi la in donu.


Eugenio Montale
(Missu in corsu da a verzioni taliana originali: Ossi di seppia, Torino, Piero Gobetti ed.)


*Vidaraghju


15/08/22

19..

Salve, Regína, mater misericórdiae, vita, dulcédo et spes nostra, salve.

Ad te clamamus, éxules fílii Evae. Ad te suspiramus, geméntes et flentes in hac lacrimarum valle.

Eia ergo, advocata nostra, illos tuos misericórdes óculos ad nos convérte.

Et Iesum, benedíctum fructum ventris tui, nobis post hoc exílium osténde.

O clemens, o pia, o dulcis Virgo María.

Basilica di Santa Maria degli Angeli


Madonna col Bambino in cielo (dit.)
Perugia
Fotò, Galleria nazionale dell'Umbria.


19/07/22

As time goes by....

Eddu :"Ma comu fareti, o Madamicedda, ad essa cusì bedda, cù la vostra carnatura di latti e di vinu impastata !?"

Edda : "Pani di legnu e vin' di petra, eccu ciò ch'e magnu eiu..."

Sò paroddi antichi.

"Play it once, Sam..."

14/06/22

U tangò di Sant'Antoni di u 1922

S'inveniva chi annu (1921), si n'era vultatu solu in paesi chi t'aviva u pinseru di l'ortu di i Vignali d'inghjò. "U matrali di u Masciareddu è biottu", aviva dettu zi Santu Battiolu in piazza à lu Cavoni: "L'ultima volta è stata in lu 1878, annata d'una sicchina tremenda".

Ini stacca strigniva i sò panioli freschi di li sò mani frusti e tarrosi. Era appena raligritu chi poccu innanzu si n’era magnatu unu, si tiniva sempri u sò gustu in bocca. In capu li baddava a canzona cantata l'altra sera da u sò caru amicu Micheli : " Sei senza cori, nun hai pietà di mè... quelli semplici paroli, quelli frasi appassionati... eiu trementi di passioni... sei senza cori... perché non ti ricordi... il mio sguardu appassiunatu t'ha suvitatu lungamenti... non ti ricordi più !.."*

Era ancu tristu d'essasi lasciatu sta festa miraculosa, ma li tuccava à cuddà à salva u sò ortu ch'eddu nun pudiva tena un ghjornu di più senza l'acqua di u fiumi.

Prigava, strada faccendu, intrà se stessu :

"Biatu Sant'Antonu, francateci da la saietta, da lu tonnu." (Aghjustava: "e pareteci da a sicchina di l’acqua, di l’amante velinosi, di li solitudini amurosi."). Prigava.

Chiattra (Part.)
Cù l'aiutu di 
People of Corsica,
À ringraziaddu


*Non ti ricordi più, Luciano Tajoli.

20/03/22

À C. (47)

Avessini chjamatu, eddi, à tè, a Paiana chi sappii tù, i piegni, i dulori e li strazii di quandu u silenziu maestru s'impadrunniscia sti locchi di dulcezza, d'acqua melina, di lavoni, d'arba bambina, di nucienza fatali. A quiddi tempi, ghjustizia ci n'era poccu, equità micca. Ti ci vuliva à soffra di tanti e tanti, di tutti i tò piccati. Pensa ! 

Ma ci vuliva à fà ti capiscia a Lege Maiora, quidda di sti donni micidaghji, sempri pronti, à palpà, intazzà, sfrascicà e straccià di denti a carri amurosa, da fanni u sò cibu di sangui. Ti ci vuliva à mora, à spariscia di stu mondu, à stattini mutta, cecca e ferta. E ti gridavani, in faccia, ssi streghi malfacienti: "Viaghja! Ma viaghja !"

E tù, puvaretta, pignivi e sciaquagliava i panni persi... E, da la tò peddi appenaredda ingonfia, nudda.

Più indà rimbumbavani i "Sciaccà, sciaccà, sciaccà..." aspitati: tristezza umana à quiddi tempi andati.

E cusì fù.

Ti tengu caru.


“Ghismunda” (det.)
Bernardino Mei
1650-1659
Palazzo Chigi 
alla Postierla, 
Siena.


À P.

A tè, l'amicu caru, oghji sparitu, chi sè sempri indu u cori meu. 

"L'acra lingua di i morti si ripiglia sempri, indi una prumessa di vazzina". Andrée Chedid

10/03/22

Ouistreham (3)

Ouistreham, dix-huitième jour sur place, ce 16 février 1922.

Comme Neyron est loin...
Mais, laissez-moi, plutôt, vous parler de notre quotidien. Nos jours se ressemblent. Nous voyons peu de monde sauf notre voisin un certain Lompret, je crois, un monsieur âgé d'au moins quarante cinq ans. On dit ici que c'est lui qui est à l'origine de ce quartier nouveau où nous vivons, qu'on appelle "Riva-Belle" et d'où l'on voit la mer.

Figurez-vous, qu'il a travaillé toute sa vie entière à Caen et dans la confection ! il était fabricant.

Aussi ne manque-t-il pas une occasion pour venir, presque chaque jour pour nous rendre visite. Il partage alors avec nous ses secrets de couture et nous rions ensemble, car il est très taquin.
Le voilà à son affaire décrivant les erreurs grossières des jeunes ouvrières, les trébuchements des anciennes sur les machines neuves, les tics de langage de son épouse qui est restée en ville. Immanquablement, il vient à l'heure du thé, se complet à se faire prier pour se faire inviter, apportant dragées, madeleines ou chocolats, parfois un brin de mimosa chacune. Nous, nous lui racontons l'envers du décor et comment réagissaient ses clientes parisiennes à toutes ses nouveautés que nous connaissions bien.

Les heures s'égrainent ainsi, remplies d'un vide salvateur qui semblait nous combler. Mahy* oublie momentanément sa douleur. Mais, à la tombée du jour, la voilà à nouveau sombre, comme seule sait être sombre la nuit de bords de mer sans lune, sans phare. Rien n'y fait et malgré Lompret et ses futilités. Hier encore, aux alentours de minuit, je l'ai trouvée errante dans les rues du hameau, hagarde, épuisée, sans souffle, comme anesthésiée, avec le visage crispé d'une neurasthénique. 

La voilà, pauvre enfant, veuve à vingt deux ans à peine, abonnée aux malheurs de l'Absence.

Qu'a-t-elle fait au bon Dieu pour mériter cela? Rien sans doute.

Je n'ose vous donner notre adresse, j'hésite, je ne sais pas.

Alexia 


*Mahy: numignulu datu à Marie-Hughette da Alexia.



14/02/22

A C (46)

Ex arena funiculum nectis...

Quidda notti, à fammi prighjunieru di u tò da vena, m’avivi intricciatu tù, una longa funa di rena tesa da u Monti Curaddu à ghjunghja à u Monti Nieddu. 

13/02/22

À C. (45)

 "Indi a notti, ci sè tù*,

Indi u ghjornu torra, listessu."

R Desnos, Les Espaces du Sommeil.


*Il y a toi l'immolée, toi que j'attends.

06/02/22

Farraghju...

M'ha dettu zi Blieccu, arimani, ch' eddu s'era ramintatu di u purfumu di u mimosà farraghjincu quarant'anni doppu, (ch'aviva mancatu massi in paesi). Sara vera ?

U sconciu farà l'acconciu un è ?

30/01/22

À C (44)

Povara sopravissuta di ciò chi nun è più, 
Trascinati, scalza, l'anima toia adulurita e nera,
E biatti sin'à l'ultimu ogliu, ciò chi deve essa bittu !
Ch'ùn hai lasciatu brama à ciò chi ùn è più, ma era.
E arrizzati dumani e prova à tenati arrita !
Se arrita nun teni, badda sopra u ziglioni, l'abbaddatera e aspetta e spera.


29/01/22

Ouistreham (2)

"È a donna chi nun parla chi s'arruba i cori" (pruverbiu).

Cher Sarratu,

Je vous écris depuis Cabourg, où nous sommes allées en promenade. Mahy* est au plus mal, enfermée dans son deuil. Une de ses connaissances lui a gentiment offert de passer quelques jours "au bord de la mer pour l'aider à la ragaillardir". Nous logeons (dois-je vous dire gratuitement) à Ouistreham dans une maison moderne, face à la mer, avec lumière électrique, chauffage et salle de bain.
Les jours passent merveilleux et tristes. Le merveilleux est lové dans les nuages, le soleil, la brume, les ciels roses de Bonnard, l'électricité. Le triste est partout ailleurs.

Nous n'osons parler de vous...


* Numignulu di Marie-Hughette.

Peder S Kroyer,
 "Dolci sirata à u mari di Snkagen, Sonderstrand
(A pruminata d'Anna Ancher e Marie Kroyer)"
1893

©Art Museums of Skagen

01/01/22

Neyron (5)

Ghjunsi u dispacciu, radiotelegrammatu e purtatu in casa specialmenti  da Francescu di i Diapuleddi, scrittu in corti paroddi :

"Neyron ce 2 janvier 1922, stop. Brulelliot décédé, Mahy* dévastée, stop. 

Alexia."

O sorti acerba! A notti strigniva, cum'edda sà strigna, sempri. E chi n'avivu da fà, avà eiu, di stu votu tanti volti mandatu à u Signori?


*Numignulu par Marie-Hughette.



"What hath God wrought"