.

.
Paisani in anda pà a fiera di u Niolu. LC Canniccioni v 1910

02/08/25

Sarratu fora

  Sarratu fora è un numignulu. Indi i tempi agnunu t'aviva u soiu. In paesi, ci n'aghju cuntatu più di 200. Sarratu fora (ma libaru in drentu !) è u nomi di una passioni, quidda d'un paesi, u meiu, u vostru. A passioni pà ssi petri oghji tralasciati. Sarratu fora sarà un locu pà di dì a passioni di i nostri vecchji e di l'amichi spariti, spapersi, incarciarati ind'i ritorti di i sò fatti d'oghji ch'eddi sighini beddi o brutti. Emi à pruvà à fà un bloggu paisanu. Un locu dedicatu à a lingua corsa (d'oghji e d'arimani). A Corsica di tandu un era micca un paradisu. A Corsica di tandu era. Eiu sogu di stu tempu, basta, e ghjungu dà culà... (Nb: Pà suvità, in cundizioni, u filu di stu bloggu, o lettori che tu sei, vai e cerca prima u bigliettu (post/postu) di u 2011 e ricoddi in darretu, insin'à oghji. Fatu ch'eddu è, leghji agna ghjornu chi vena u postu novu, s'eddu ci n'è unu. S'eddu un ci n'è micca, tandu rileghjiti un anzianu s'edda ti piglia a brama). 


Ti ringriaziu e ti salutu cù la zucca e cù l'imbutu. Sf 

Route de Prilly (2)

(Sempri à tardaviddà)

E, sott'a pedi fina di li tenebri,
Agna matina devu
Ricumpongu un omu,
Cù tuttu stu mischiumu
Di li me ghjorni d'innanzu
Cù lu pocu chi m'arresta
Di li me ghjorni à vena.

Eccu mi sanu, sanu,
E' vogu à lu balcò
O lumi di stu ghjornu,
Sai chi vengu, eiu, d'un passatu prufondu,
Rispetta cù dulcezza
Or' lu me tempu scuru
E salva dinò torra,
Ciò chi di i nuttuloni tengu,
Di u stiddatu drentu
E di lu prontu à mora,
Sottu à u soli cuddenti
Chi cori senza cissà,
Da u crescia à criscenti."

Da, La Fable du Monde,
Jules Supervielle, (1938).

06/07/25

Fiarabattulumi

M'è parsu di veda una fiarabattula bianca chi vultugliunava, un acceddu à darretu bicchi apartu. A si sarà magnata ?


La pierreuse

5 lugliu 1925

In paesi mi pigliavani guasgi par un sgiò chi m'eru ricivutu 3 lettari in pocu tempu, pinseti !

Sta volta è statu una lettara di Pogetin Alibert à rimentami u passatu.

Cù Alibert c'erami scontri in G. in 1917. Alibert era sempri prontu à tarrucà la ghjenti...

Di quissa ùn aghju mai sappiutu u sò nomi, dicu quì, u sò nomi veru. Certi a chjamavani Chiopatra, u pedi drittu morsu da una sarpa chjucca, chjucca ma vilinosa, d'altri di me cunniscienzi a chjamavani Appolonia, ed è cusì ch'e a chjamava eiu, Nannà, da Appolonia. 

Quiddi seri di bumbanza, quande noi faccivami a nozza, sottu à u sgardu varnicciatu di una merula giadda, (dipinta nantu à u sulaghju) tecchji à acqua vita di bassa qualitai.

Aubervilliers, le 25 juin 1925,

" (...) Sarratu,  cher ami, te rappelles-tu ami au village de G., nos soirs de bombance, au 5 de la rue Cadet, chez la mère Rodier ? Cigarettes et liqueurs à volonté et ces ciels remplis de merles jaunes. Là-bas souviens-toi, le numéro sur la facade était écrit si gros qu'il fallait être aveugle pour le louper et la lanterne en plus ! (...)

Amitiés camarade, écris-moi !"

AP


Da Graziella Ellie
(Pompei)



05/07/25

Damnatio memoriae

Mi n'invengu, passavani i ghjorni, eddu stava.

Suventi par niscintria, ossessioni, o addisperu o tuttu in un tempu, pudiva stà un'intera ghjurnata à cuntà, intra se stessu, nantu à i ditti, quantu lettrari c'era indi u sò nomi : Marie-Huguette : 13 + 1 s'eddu ci vuliva à cuntà a linietta d'accoppiu. Dopu viniva a casata e torra à Vignali, spaternustrava, spaternustrava i lettari, e u vidiati pichichjà di punta da u dittu grossu à ghjunghja à u mignulu nantu à u so bastonu, nantu à una tola, una petra... 

Era a sola manera di fadda (Edda) viva à fiancu à eddu.

Erani mesi e mesi ch'eddu facciva cusigna, mesi e anni ! Pusatu à tola certi volti ùn ascultava cà poccu i discorsi e pichjava di ditti nantu a tola M.a.r.i.e (chi sò cinqui), più unu, più H.u.g.u.e.t.t.e, (chi sò ottu)... ecc. 

Era a sò manera di ghjuccassi solu una mora cantata cun nimu, stondi di a storia d'un amori incantatu e mortu in un ciarbeddu maccu...

Pudiva durà l'affari, a vi dicu eiu.

U purfumu sordi e pisanti di meli purtatu da i tiglioli mischiatu à quiddu di raganizzu di u fenu appena tagliatu impiivani ssi locchi. Un veru deliziu da goda. 

Ma, qualcosa mancava, ùn la sò ?

Ssi purfumi diliciosi parivani empia l'aria da fà penta di pinsà à laccà sti locchi.

M'avivu da venda i sgiotti appena prima di a muntagnera. Ghjaseppu Furchitoni era intarressatu à ripigliaddi ma à vili prezzu ben'intesu. I Vuleddi e u pezzu di a casa i lasciariu à i mei.

Era guasgi decisu à cambià di vita. 

E, d'edda nienti, mancu un mottu. Quantu chi assenza e silenziu fussini statu dui frateddi di copii d'una mimoria maladetta !

Ci vuliva sfassà tuttu e stassine zittu e mutu. Era quistu u pattu murtali ch'edda s'aviva laccatu in lascita.


Stehende Frau mit Sonnenhut und Fächer, 
am blauen Mantel breite Goldborte. 
325-300 prima à Cristu. 
Altes Museum

08/05/25

Cruppu

Neyron, Sermenaz, mercredi 22 avril 1925 (lettara ricivuta, in paesi, l'8 maghju 1925).


Cher Sarratu,

Hier, la maladie a emporté ma chère petite sœur Annie. 

Le médecin, ce bon docteur Mary, arrivé trop tard, a laissé échapper de ses lèvres sèches le mot de "diphtérie", sentence superflue, alors, il a rangé son cartable diforme, nous a alertés, a rassemblé ses épaules sous son épais manteau de laine clair, a remonté son col, et refermé doucement la porte de notre maison pour affronter la nuit, nous abandonnant au vide immense qu'elle laisse derrière elle, un peu comme s'il s'était emparé de son âme avant de refermer, sur nous, notre cercueil bourré de solitude.

Maman est défaite et père noyé dans le vin et le chagrin. 

Nous attendons Jacques, mon frère qui, prévenu, doit arriver demain par le train de Lyon avec son épouse et la petite Jeanne, la famille sera au complet.

Nous sommes effondrés.

Alexia


O Signori, pareti ssa famiglia culpita di ssi malatii chi vani à l’appicciu.

Napoli, volta di a basilica di Santa Restituta, duomo di Santa Maria Assunta.



30/04/25

Taviu (3)

(Clearblues)


L'ottu di nuvembri 1918, Taviu era intrutu ind'a città di Strasburgu. Spessu ci cuntava a passata. Ùn saparaghju mai com'eddu avarà fattu à truvassi culà. Parò, c'era e, a più bedda è quandu eddu lampava in francesu : 

" I gradati cumandani e a truppa ubbidisci, moi non. Moi, j'ai porté le drapeau rouge rue de la Nuée Bleue*..."

E pò u 23, quandu i Francesi intretini in villa, pigliedi i so bertuli e scappa !

...



*Blöjwolikegass

05/04/25

Orme sanguine

STAZIONI X 
(Gesù spugliatu di i sò panni...)

Angeli voi
Dal ciel' scendete
L'ali stendete
Per ricoprir'

Gesù nudato
Ahi ! Tù sfacciato
Tanti rossore
Gli fai soffrire ?

Vi prego o Gesù buono
Per la vostra passione
Darci perdono.

Adoramus te, Criste et benedicimus tibi. 
Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Miserere nostri domine.
Miserere nostri !


Ecc... insinu à a morti (e a risurrezioni) ?


20/03/25

À P.

 À tè, l'amicu caru, oghji sparitu, chi sè sempri indi u cori meu. 


"L'acra lingua di i morti si ripiglia sempri, indi una prumessa di vazzina". Andrée Chedid

11/03/25

Taviu (2)

11 marzu 1925

U soli allungava i so raggi. Sarani statu deci o ondinci ori di mani. Erami di marzu. Cù Taviu erami falati in piaghja à veda à zi Paulu di i Caginoni, ind'u Chjosu Novu duve t'aviva case e chjostri. 

A tarra pariva in amori. Era stata lavurata di nuvembri, accunciulata, pò suminata à granu.

Fighjulavu u tarrenu, (Paulu e Taviu erani accupati à parlà prezzi), ssu svapurumi fumicanti chi facciva baddà l'aria. Era quantu chi a tarra purtessi à tè, u tò ricordu fattu di ssi nienti chi empiani un mondu.

E, d'un colpu, u calori di u soli, feci spariscia u fumi, comu tu sè sparita ancu tu, in un amè...


E tandu sò partutu à rida, da chi ?

03/03/25

Taviu (1)

Di peddi bianca e vignaghjola, capeddi russini, Taviu era assiulatu.

T'aviva ancu guai à stassine à u soli senza chi i sò carri brusgessini, ed, a si pò dì, i prigantuli di Zia Maria Zeppa di i D. , l'arcizia, ùn l'aiutavani tantu. 

Si vardava da u soli cù la sò barretta Niulinca, (vinta à i carti, à a Santa, anni fà), a so baretta, bedda incalfata  cù lu sò mandiglioni biancu sottu, chi parava, u coddu, da i so raghji ardenti. Vistutu cusì pariva tuttu ch'eddu battiva u granu ind'aghja ancu puru di marzu.

U soiu, u fazzulettu, era fattu di dui pezzi di panni bianchi cusgiti da Zia Annetta.

I purtava comu faccivani l'omi di ssi truppi culuniali stazziunati qualchi volti in Aghjacciu (s'edda si po dì).

In paesi, u chjamavani Trenta Trè chi era statu u sò numaru di leva indi u dodici e s'era fattu i so 7 anni d'armata.

A vedalu cusì pariva un cuccu, massimu dipoi chi s'era decisu à tena u maceddu, in quidda carciara ch'eddi t'avivani sottu a casa di a famiglia. U strittonu passava davantu e, megliu, da alarga a strada avivani abbatu a casa di a zia, aprendu una bedda piazza davanti à u purtoni.

À tutti quiddi chi passavani da a Stretta Vecchja à venasini in paesi, li tuccava à passà davanti à u so cumerciu. 

Mi spiigava i sò tumberi da vena, u troppu bananincu ch'eddu aviva da circà in Vatera, i culteddi, a fiama larga, quiddi à fiama corta, compri l'altru ghjornu in Aghjacciu, u so macineddu da intazzà a carri purcina, i sacchi di sali da pudè fà a misgisca a settima chi veni...


Ed eiu, chi ni  n'avivu da sapè, eiu, d'Edda ?

10/02/25

Strega di u turmentu

I Petri Rossi, 10 farraghju 1925.


I coddimenula s'avviccinavani di u nostru caseddu, segnu di grand' fridura da vena. 

Da insù, i sgiotti curiosi, barba à u ventu, fighjulavani a piaghja. Pariva tuttu ch'eddi sunniassini.

Taviu era vinutu cun megu, t'aviva ind'a musetta a so buttiglietta di vinu e la so carbunata... Taviu !

L'altru ghjornu eru falatu in Aghjacciu, à cumprà un pocu di materiali indi Picherandot e Cumpagnia.

Prima di ripiglià u serviziu, mi sogu canzatu in San Rucheddu. In uni scorru c'era una piccula placa di marmaru grisgiu. C'era scrittu : 

                        Merci
                        Espoir
                       1913.

1913, pinseti, Cristacciu piluchjosu !!!

A sapivu chi m'eru lacatu culà, veni à dì in Cuntinenti, un pezzu di a me vita, di li me anni, di lu me sangui, di la so cara carri e di tantu di a carri di s'astri...

Parò, nun passava u passatu : a strega di lu turmentu mi bufunava in capu, notti e ghjornu. Ohimè !


Franjo Vranjanin (v. 1470)
The Frick Collection, New York.