In più era biondina e à ghjambi torti (?)
Mi fighjulava appena e pò mi vultava u visu, capu chjinatu in darettu. Stava arritta, purtava i sò capeddi sciolti (com'à quidda di a fola) chi li cuprivani i spaddi, u coddu.
Vargogna un era. Era un ghjoccu tandu ? Forza.
A manu manca avvugliava e sustiniva i sò seni. A manu dritta era vultata aparta, posta soppra à un libru e versu à u sulaghju.
Un c'era tanti culori, o megliu, un era cà un culori, quiddu di i sò capeddi.
In un scorru si vidiva u globu di a tarra. Tandu m'aghju pinsatu, chi podassi, s'aspittava, edda, à truvà a manu di l'Astronomu di Johannes Vermeer ?
E pò c'era sta cucchjara in quidda pignatedda à dritta... Una stola à righi soppra, misteriosa.
Quali sarà ?
Andareti voi à sappè...
Mumentu intesu à respiru suspesu.
Vi ringraziu, eiu o sogni mei, chi m'eti cacciatu, una stundaredda di sta ciangariccia.
Francois Emile Barraud (1899-1934)
Da, http://nudearte.blogspot.fr