.

.
Paisani in anda pà a fiera di u Niolu. LC Canniccioni v 1910

19/09/15

I "boyaux"* di Neuville-Saint-Vaast

Neuville-Saint-Vaast un era cà una maceria oramai. 
A sezioni nostra fù albergata ind'a carciara di a casa di u nutariu. Tutti quiddi chi sò passati par Neuville a cunnosciani bè; umidu, acqua e bughju, piena à rumenzula, ghjetti di tuttu chi ti cacciva un fumi ch'impistava. Cù li nostri farri à manu, agnunu ci si feci u sò littami dà pudè stassini stessi e arripusassi da sta pruminata di dodici ori à u mancu in quiddi "boyaux" (...)
À quattr'ori e mezu u doppu mezionu, l'ufficiali ghjunsini e ci fecini appruntà u bardà e deci minuti doppu, passendu par trè boyaux diversi u regimenti cuddò francu e lestru versu à Farbus da induva avivami dà sbuccà in tromba cù, à dritta e a manca, l'altri regimenti di a divisioni.
Ma, appena cinqui centu metri passati, ci arrestedimi par un pezzu. Ma comu sarà ? À un cruciamenti di boyaux induva erami arrivati, sia troppu in freccia, sia troppu tardi, ci vuliva à fà passà un battaglioni interu di u regimenti nostru.
Ripartedimi guasgi currendu e pò ci truvedimi arristati à dinò e rinculedimi ancu à ghjugna à accatastassi in un boyau tappatu da fà passà certi unità ch'avivani da essa rilivati. Fù cusigna par parrecchji ori : ci facivani avanzà, piantà, era rinculi e partuti. A notti era pagna, piuviva, l'acqua falava à paghjulati, erami trosci, bagnati, sculisciavami, inciampavami in quiddi boyaux pieni à cianga. Anh, ah ! erami beddi par andà à l'assalti di stu binidettu Farbus.
D'un colpu trasaltedimi. Una fuculiccia viva schiattò di fronti à noi, sintedimi mughji, omi chi chjamavani, ma chi c'era ? 
Infini, erami ghjunti in Farbus, o nò ?
Mancu ! 
C'era chi a 23 esima cumpania chi ci andava di nanzu aviva suparatu i nostri posti senza rendasi ne contu e s'infattò una transcea alimana e fù ricivuta da una sparata maiò (...) 
L'omi di a 23 esima si piattedini in tarra da laccà passà i raffichi di mittragliosi e scappedini in furia purtendu cunfusioni in tuttu u regimentu. Ci fù, firiti e morti in quidda cumpania. 
À mezanotti, a nostra cumpania si truvò in una transcea svultulata, i rifugi, puru fondi ch'eddi fussinu, erani spiantati; era a prima ligna alimana chi i truppi nostri avivani presu u 25 di sittembri**, ed è cuì che nò finiscimi a notti.
À u fà di u ghjornu, ci avvinimi chi c'erani centinai di morti francesi : ligni, fili interi di tiragliori erani stati sigati. Era statu u prezzu à pagà par fà quattru o cinqui centu metri, una vita umana à u metru quadratu, à poccu pressu. Ah ! Pudivani cantà vittoria,  i nostri communicati. Ch'eddi un l'avissini stampati cù u sò quattru neru !

*(Avivami zappati galerie, tranchées di communicazioni, erami turrati spesii di topi lucignuli...)
**1915


Da, Les carnets de guerre de Louis Barthas, tonnelier, 1914-1918, p 175 e seg., Edition du centenaire, La Decouverte, 2013.