E pò i tempi sò vinuti si sò aparti i fossi
I finzioni di i Schiavi sempri trimulenti
Si sò alzati gridendu : iò, SANGUI À I TUDESCHI
Noi, l'armata ch'un si pò veda, nostri gridi accichenti
Più dolci chi u meli un pò essa e più frustu chi un pugnu di tarra
Ti vultemi i spaddi Italia dulcimenti
Ma un ti ni fà chi ti tenimi cara
Italia madre sei ancu figliola nostra
Stemi cuì tranquiddi senza tristezza
E se, malgrattu i maschi, i sacchi pieni à rena, i palanchi, noi caschemi,
Ch'un antru tinarà u postu nostru quista pò a sappemi
Sò l'Armati chi nun morani mai.
Or' nun sò longhi li mesi ne i ghjorni ne i notti
È a guerra chi dura.