.

.
Paisani in anda pà a fiera di u Niolu. LC Canniccioni v 1910

21/06/14

Lingua franca

Oghji è statu riposu pà i me me ossi, senza travagliu alcunu e ne mancu un pesciu da piscà. Toccu a sera, cuma sempri, magnai ind'a Simona.
Vensi un andacianu famitu e sbaiuccatu, u tintu. Dumandò, tandu, un piattu, purghjendu una midaglia di paccuttiglia di Santa Maria.
Subitu Simona feci, rifiutendu a sò muneta : "Vè, stoge, sian poulit, què ! Va jouer avec tes tarraillettes, va !"*
Tandu l'omu adumbarciò i sò stacchi, à fà veda ch'eddu un aviva nudda, nudda.
Eiu (fendu da signori) : "Tè, o Simò, è a meia."
O u tipu, cuntenti pò, oh... Inghjuttò a sò suppa in quattru e tre setti. Ancu quistu, o ghjenti, t'aviva una fami vecchja.
Un semi cà famiti, schiavi, adduniti da a fami e purtati da edda, cuì.
Saremi i soli ?
U famitu nomi t'aviva e Ussin Ferracuto si chjamava.
E pinsai, tandu eiu, andeti à sapè, à u ghjoccu d'accaccatta ferraù, forza u cunnusciariati (cusì si diciva d'una cosa di poccu valori)?

"Accaccatta ferraù !
Quantu ne voli di ssu ferraù ?
Un dini e un dinà,
Un crocculu di balestrà;
A quali in manu spignarà,
Bocca e nasu tignarà."**

Passani i ghjorni, passani l'ori e eiu stogu.


Ussin Ferracuto
Da: AD Val de Marne


*da, Dictionnaire du marseillais, dighjà numatu.
**Felice M Marchi, Motti risposte e burle del celebre Minuto Grosso, p79, Parigi, 1866- Reedizioni di La Marge, Ajaccio, 1978.