Scorrani i ghjorni, luntanu da u paesi.
In Sardegna era una cosa, cuì è un'antra ! I miseriosi parlani una lingua com'a a meia, o guasgi. L'altri parlani marsigliesu, a risa in bocca e a parodda alta, i sgiò, eddi, parlani u francesu cu a bocca pinzuta. Ancu assai chi i giandarmi si tenani luntani.
Eiu, impargu e lasciu.
Impargu, lasciu e perdu.
È cusì...
Perdu tuttu ma t'aghju ini stacchi unipocchi di vintini e i giandarmi luntanu.
È cusì...