.

.
Paisani in anda pà a fiera di u Niolu. LC Canniccioni v 1910

26/10/14

Signati da Cristu

A battaglia si tiniva, agnu annu e anni apressu à l'anni, nantu à a Piana di u Signori, di notti, à fin'di lugliu, tra milizzi Rusacci contr'à quiddi di Dodda. Era à quidda chi vinciva, à parà u sò paesi, a sò Gemeinschaft*
A comunità di tutti quiddi chi s'avivani à ritruvà, un ghjornu sottu à a listessa arca. (Era quistu u destinu di tandu : truvassi tutti un ghjornu aggrundati sott'à l'arca comuna di a esgia di u nostru caru paisolu,  indi u chjosu di a Nuccia).
Dicivani ch'eddi si battivani à pitrati, à colpi di talabeddu, mazzulati. À massi cumpata, l'una contr'à l'altra. Ci si vuliva à vincià da parà, par un annu, u paesi da i malatii, da a caristia, da i griddaghji famiti, e u restu. Falavani i colpi. Ci tinivami a difenda u nostru cumunu, u Besitz. Era l'usu cusì.
A mani, a fumaccia ci aviva da dì quiddi ch'avivani da cunnoscia i disgrazii l'annu da vena : induv'edda tuccava, tuccava.

E oghji in stà transcè, comu noi erami cuì ? À Gemeinschaft, à Gesellschaft ? Uniti o distinti ?
L'obus chi ci fallò in capu, fendu una massa nera, ci purtò risposta : "Babbbum !"
A carri di l'uni e di l'altri sghizzittò, si mischiò cù a cianga, ch'aviva piuvitu massu u ghjornu innanzu.
Un c'era più ne Duddinchi ne Rusacci, ne Marsegliesu, ne u restu. Ne Corsi, ne Tudeschi.
Un c'era cà u silenziu di a morti.
Sappetti u silenziu, com'à u sonnu di dui innamurati, doppu à l'amori.
Fondu, fondu : spinsadisperattu.
Cuì dinò era u focu di i morti, di farru infiaratu, ma durava pò, mirè, durava !

A l'aghju corsa brutta, a vi digu eiu ! 

Ma comu sarà ch'eddi si battivani cusì, à colpi di talabeddu ?


*Emile Durkheim, « Communauté et société selon Tönnies », Sociologie [En ligne], N°2, vol. 4 |  2013, mis en ligne le 03 juillet 2013, consulté le 26 octobre 2014. URL : http://sociologie.revues.org/1820