"Una bedda matina di u mesi di ghjunghju, stavami pusati ind'arba chi crisciva e s'impatrunava di i teppi di i nostri furtificazioni, piattava i barbelè. Arba, ch'eddu ci tuccaria doppu, à taglià, pò faremi a finera. Stavami pusati in st'arba alta, discurendu tranquiddi, aspitavami a suppa e paragunavami u talentu di u nostru cuccinaru nuveddu à quiddu di Garnero, ch'avivami persu à a punta di Vilmy, quandi d'un colpu, stu tontu di Faval saltò in piazza, tesi u bracciu drittu, u contadinaru puntatu, calò u capu, a manu manca à piattassi l'occhji e si missi à lampà mughji neri comu quandu, à a morti, u ghjaccaru ughjula.
Mì, mì, mì, fighjuleti ! Hii, lu spaventu ! Oh, oh, oh !...
Avivami saltatu e fighjulatu cù stuppori, à tre palmi di Faval : ficcatu ind'arba tal'à un gran'fiori spannatu, un cigliu rossu, era un bracciu umanu chi cacciava u sò sangui, un bracciu drittu mozzu, tagliatu soppr'à u ghjovitu, a sò manu sempri viva rinfiulava a tarra, pariva tuttu, ch'edda ci si vuliva arradicà... a branca sanguinosa baddava, edda, pianu, pianu, prima di stabilisciasi.
Alzetimi u capu à circà qualchi aeroplanu. Un capiscivami micca. Biottu era u celi. Ma d'induva ci viniva sta manu mozza ? Un c'era statu alcunna canunnata di a matinata. Tandu scuzzuletimi à Faval.
L'omi ascimisciavani."
Blaise Cendrars, La Main coupée, « Le Lys rouge », Denoël, 1946, reeditatu da Gallimard, Folio, p. 409.