"O galera o calescia "! Ha dettu à Dumenicu Antoni. Vidaremi.
.
Paisani in anda pà a fiera di u Niolu. LC Canniccioni v 1910
22/06/20
Pruverbii
C'è à chi dici "Muta paesi, muta furtuna."* E à chi dici: " À chi muta mucca"*, e "bestia muccata nun voli imbastu", prestu l'emi à sapè...
20/06/20
Dumenicu Antoni
A v'aghju detta, Dumenicu Antoni, amicu di prima ghjuventù, era un paisanu à mè, figliolu di zia Pasqualina e di Zì Ghjasipolu di i Frameschi, chi stavani ind'u fondu di u paesi, ind'a vecchja casa di i Marcagnulà, duve erani lucatarii.
Eru andatu in scola cun eddu è cù Ghjuvani u frateddu. À Dumenicu Antoni, chi m'era più chjuccu, li purtava trè anni.
I nostri dui famigli sò sempri stati bè.
U prima à parta in Algeria, à fà u stitutori fù, Ghjuvani, u frateddu maori, suvitatu da poccu da Dumenicu Antoni. Eddu, facciva u scippatori di petra in paesi stessu, chi parecchja ghjenta s'era arichitta ss'ultimi anni, in'i culunii e mandavani massi soldi in paesi. Facci chi alzavani i casi.
Dumenicu Antoni era un giganti, forti cum'è un castagnu ! Ini scola, si piattava sempri darretu à mè, d'ùn avè à risponda à i fabbii di La Funtana, chi li scappavani sempri i paroddi.
U frateddu era partutu culà in 1912, Dumenicu Antoni eddu aviva suvitatu in 1914, prime d'essa arrulatu culà in u terzu regimentu di marcia di i Spaì algeriani. Ha fattu l'Artois (Ryssel, Arras..), prima d'essa mandatu cù u sò squatrone in Orienti e doppu in Siria.
Infini chi, s'era truvatu demubilizatu cui, in Parghji, prima di vultassini in Algieri. "Mais, d'abord, on va au village !" A diciva d'una manera particulari, cù un accentu, chi mischiva u corsu, cù francesu, filicatu cù l'accentu, guasgiu comu à quiddu d'Hassan...
Avivami da fà, cù Dumenicu Antoni, u viaghju. "Pò, t'aghju da fà capiscia a vita, eiu. C'emi à empia i stacchi. Vidarè, mì. Chi tanti La Fontaine, chi nun mi garba li tò acqui, vive Alger la blanche (e risi, ohhh) !"
Era a sò prumessa.
Comment est ta peine ?
"Oghji si n'è andata à mamma, par u sempri. O podassi arimani, mancu ùn la sogu eiu."*
Quali sarà statu ad avemi missu in capu stu turmentu ?
Mi tiniva à passà in paesi. Un la sogu, forsa l'Algeria sarà par noi un paesi di cucagna? Ma, mi ci vuliva à passà par u paesi, à veda i vecchji, me suredda, me frateddu, i vecchji e pò visitami i cimiterii di tutti i spariti, ch'eddi fussini stati sti trenta cinqui tombi in Francia, in sta mataccina (par noi, è mancatu un pelu). E s'astri morti di miseria, di tristezza, di malatia, d'avè a morba in cori... l'Assenza, sapeti.
Stava, eiu, senza mancu nutizii di mamma, di i mei.
Andarà cum'edda andarà, ma mi tocca avà à riintrà. Avà !!!
U sentu da cuì, à preti Cristofari, in pulpitru, in ghjesgia :"La morte è il sonno dei buoni, il terrore dei ricchi, il ricovero dei povari e la consolazione dei tribolati !" E cusì sia, o sgiò curà !
"Comment est ta peine ? La mienne est comme ça (...), il faudrait qu'on apprenne... " Dici a canzona.**
*Incipitu di U Stragneru, A Camus.
**Comment est ta peine, B Biolay, 05/2020 UM Polydor.
13/06/20
La Samaritaine (10)
13 di ghjunghju di u 1920
Parò stu mondu m'era luntanu, tantu luntanu, quantu chi m'avissi pigliatu un palazzu interu in capu.
Eiu, in francesu à Alexia: "Partis pour l'Amérique, conquérir la fortune, nous finîmes en mer emportés tout au nord de l'Oural, pour échouer, perdants, sur les trottoirs d'ici.
La défaite est complète, et depuis le début, depuis mon départ du village. Rien à rajouter, si, quelques morts en plus: des bolcheviks, des nôtres, l'inverse. Je ne sais même plus à quels peuples appartiennent ces crânes qui une fois rongés, débarrassés des chairs se ressemblent exactement tous."
Tandu à Alexia :" Mais vous êtes donc maudits, tous tant que vous êtes !?"
Eiu: "Non, pas tous, un ami du village, rencontré à Paris, me parle de l'Algérie. Tout y semble facile."
Alexia : "Regardez vous en face. Vous fuyez. Partir pour oublier que l'on n'oublie jamais, la belle histoire ! Partir, c'est continuer à rester, c'est faire semblant ailleurs. Peut-être est-ce plus facile ?"
Eiu: "Je cherche le repos, juste un peu de repos. Mes preuves de courage ont été épuisées. Je cherche du repos, comprenez--vous cela ? Et vous Alexia, viendriez-vous à Alger avec moi ?"
Alexia mi lentedi subitu a manu e fessi un passu in darretu. Stedimi cusi una bedda stonda, arriti da culanda à a Samaritaine, rue du Pont Neuf. I lumignuli di u magazenu s'alluminavani u fiumi e, s'edd'un era ssu varmazzu in capu, mi saria ancu piaciuta sta siritina parighjina. Ma mi pichjava a capaghjina e mi pigliava in capu.
Poi mi dissi, à edda: "Savez-vous seulement contre quoi vous vous battez Sarratu ? N'y a-t-il pas d'autres causes à chérir que son propre égoïsme ?"
Eiu :" Vous avez tout compris de moi, Alexia, sauf une chose, encore : je suis si fatigué de tout."
Ci licianziedimi senza mancu a prumessa d'un antru dumani insemi. Frimedimi in troncu di chjavetta, (diciva cusì à Zi Chjuccu, facciva u scarparu in Piazzetta).
Una volta di più, m'aviva vintu e stravintu à Marie-Hughette. Ch'edda sighi maladetta e bastà !
© DR - Vanité 1849 par Dioniso Fierros
10/06/20
Werck (15)
Lu 10 di ghjunghju di 1920,
S'imbrugliavani li cosi e u filu ingarbugliatu di la me vita s'alungava à divintà sarpi...
Pà a prima volta dipoi mesi e mesi, l'occhji di Alexia (ssu x ind'a me bocca divintava "cheusieu"), supranavani i pinseri mei pà Marie-Hughette. I sintivu baddà l'idei indi u me ciarbeddu maccu. L'ordini s'era fattu disordini.
Baddavani i steddi sopr'à la Samaritaine, credetimi puru.
Tandu à Alexia (mi strigniva a manu indi a soia): "Sarratu, vous semblez encore hésiter entre avenir et souvenirs, n'est-ce pas ?"
Eiu: ...
Tandu edda: "J'ai suivi votre guerre jusqu'au bout, jusqu'à votre désertion. Marie-Hughette m'a tout dit.
Racontez-moi la suite !"
Eiu, (inzilitu): ...
Alexia: "Je vous en prie !"
*Da Turandot, G Puccini. (Atti 1, 2 e 3)
**https://www.persee.fr/doc/rhmc_0048-8003_1977_num_24_3_990
Pà a prima volta dipoi mesi e mesi, l'occhji di Alexia (ssu x ind'a me bocca divintava "cheusieu"), supranavani i pinseri mei pà Marie-Hughette. I sintivu baddà l'idei indi u me ciarbeddu maccu. L'ordini s'era fattu disordini.
T'avivu sta canzona in capu, chi mi cantava :
" Si !
" Si !
La speranza che delude sempre!
Guizza al pari di fiamma e non è fiamma !
È talvolta delirio !
È frebbe d'impeto e ardore !
L'inerzia lo tramuta in un languore !
Se ti perdi o trapassi, si raffredda !
Se sogni la conquista, avvampa !
Ha una voce che trepido tu ascolti,
E, del tramonto il vivido bagliore !"*
Guizza al pari di fiamma e non è fiamma !
È talvolta delirio !
È frebbe d'impeto e ardore !
L'inerzia lo tramuta in un languore !
Se ti perdi o trapassi, si raffredda !
Se sogni la conquista, avvampa !
Ha una voce che trepido tu ascolti,
E, del tramonto il vivido bagliore !"*
Baddavani i steddi sopr'à la Samaritaine, credetimi puru.
Tandu à Alexia (mi strigniva a manu indi a soia): "Sarratu, vous semblez encore hésiter entre avenir et souvenirs, n'est-ce pas ?"
Eiu: ...
Tandu edda: "J'ai suivi votre guerre jusqu'au bout, jusqu'à votre désertion. Marie-Hughette m'a tout dit.
Racontez-moi la suite !"
Eiu, (inzilitu): ...
Alexia: "Je vous en prie !"
Eiu, decisu: "Le bateau s'affonda (sic) et avec quelques amis nous avons pu nager jusqu'à la rive. Deux jours plus tard, cachés dans une grotte, nous étions dénoncés à la gendarmerie et portés en prison. Un mois après peut-être, nous recevons la visite d'un capitaine qui nous dit: "C'est à vous de choisir, le peloton d'exécution ou un nouvel engagement, dans la légion cette fois !" Nous prîmes, alors, le bateau, un cuirassé, au Havre, direction le Nord-ouest de la Russie, sous le commandement du lieutenant-colonel Donop**. C'est ainsi que nous nous sommes retrouvés là-bas à Arkhangelsk***... "sulla strada del'esilio"*
Ne me demandez pas qui étaient nos ennemis, qui étaient nos alliés. Mais, c'était ça ou la mort assurée.
Nous avons tenu jusqu'en avril dernier puis nous sommes revenus. Après, j'ai vécu à Paris, à la cloche ou presque, et jusqu'à aujourd'hui. Me voilà... "
Tandu à Alexia : "Oh... mon Dieu, mon Dieu !!!"
Pinsava: Petchora e Ust Tsilma sò parenti di Miseria ! O Brulelliot, purcacciu, amusati e "mostrati in cielo (...) o testa mozza..."*
Tandu à Alexia : "Oh... mon Dieu, mon Dieu !!!"
Pinsava: Petchora e Ust Tsilma sò parenti di Miseria ! O Brulelliot, purcacciu, amusati e "mostrati in cielo (...) o testa mozza..."*
*Da Turandot, G Puccini. (Atti 1, 2 e 3)
**https://www.persee.fr/doc/rhmc_0048-8003_1977_num_24_3_990
*** Da veda, u bigliettu di u 25/08/2019
02/06/20
La Samaritaine (9)
A senta à Alexia ssu Brulelliot era "Petit, chauve sur tout le crâne et sans âge... voulant plaire aux clients et surtout docile avec la direction. Il n'aimait pas dépenser son argent (risi) et il était rapiat (sta parodda ùn la cunnusciva micca), voilà. Il est même revenu un dimanche, figurez-vous, récupérer une pièce d'un sou qu'il avait fait rouler sous le présentoir de sous-vêtements du deuxième."
U fattu era chi sta manera di dipinghja lu mi cunviniva. "Toujours à espionner l'autre, écouter ses conversations. Combien de fois l'ai-je surpris à fouiller dans le sac de Mahi (è cusì ch'edda chjamava à Marie-Hughette, cun affettu). "Il doit chercher de l'or... me dit-elle, après l'avoir appris. Plus tard, elle allait en prendre son parti, elle avait la patience d'une sainte. Un sourire diaphane (mancu quista, a parodda)... Une absente."
Tandu eiu: "Changeons de discours, va !" E risi e torra à Vignali, chi vuleti... "Il faut faire rire une femme, pour lui plaire," dici u Francesu. E ùn fiascavu tantu à stu ghjoccu: l'accentu colsu !
U fattu era chi sta manera di dipinghja lu mi cunviniva. "Toujours à espionner l'autre, écouter ses conversations. Combien de fois l'ai-je surpris à fouiller dans le sac de Mahi (è cusì ch'edda chjamava à Marie-Hughette, cun affettu). "Il doit chercher de l'or... me dit-elle, après l'avoir appris. Plus tard, elle allait en prendre son parti, elle avait la patience d'une sainte. Un sourire diaphane (mancu quista, a parodda)... Une absente."
Tandu eiu: "Changeons de discours, va !" E risi e torra à Vignali, chi vuleti... "Il faut faire rire une femme, pour lui plaire," dici u Francesu. E ùn fiascavu tantu à stu ghjoccu: l'accentu colsu !
01/06/20
La Samaritaine (7)
Di fatti, c'erami ritruvati cù Alexia, qualchi ghjornu doppu à quidda storia di u disegnu, à u "Cafè des Artistes", di puntu à l'intatrata laterali di u magazenu. U scumbugliu di la ghjenti, i gridi di i ziteddi, u rumori di i mutori e u trostu di l'animali, tuttu stu rimusciu aviva resu a vita à a città.
M'è parsu d'essa in Marseglia guasgi sei anni in daretu, sapeti, davanti à u garasgiu Mors* (Mors, si quaeris miracula...), piazza Castelane, chi sara stata l'ultima volta par mè ad avè battutu in una villa maiora senza pinseri in capu, ne quiddu di u suldatu, ne quiddu di u dinaru, ne quiddu di Marie-Hughette o di a merula bianca (o nera...).
Nò. E pò, chi vuleti, avivu da vultà l'arpii ?
*Da veda, u bigliettinu di u 6/07/1914
M'è parsu d'essa in Marseglia guasgi sei anni in daretu, sapeti, davanti à u garasgiu Mors* (Mors, si quaeris miracula...), piazza Castelane, chi sara stata l'ultima volta par mè ad avè battutu in una villa maiora senza pinseri in capu, ne quiddu di u suldatu, ne quiddu di u dinaru, ne quiddu di Marie-Hughette o di a merula bianca (o nera...).
Nò. E pò, chi vuleti, avivu da vultà l'arpii ?
Catalogu di a Samaritaine
1920
*Da veda, u bigliettinu di u 6/07/1914
Inscription à :
Articles (Atom)