.

.
Paisani in anda pà a fiera di u Niolu. LC Canniccioni v 1910

31/12/15

U tavonu di i Punti Grisgi

Aghju intesu ch'eddu si chjamava An-Zì o qualcosa cusigna (aghju capitu beddu doppu chi u sò veru nomi era Hanzì, mi stunnava di truvà stu "" piazzatu cusi darretu è micca davanti com'è induva noi). Infini chi, emi spartutu un bicchieri di vinu. 
A sogu, parini foli, parini. V'aghju da spiegà parchi:
Quidda sera, tinivu solu u me locu, a cota 273, à chjamava a "posta à i Punti Grisgi" chi certi volti ci dava da veda u passa e vena di punti di i caschi di i nostri numichi, cuì à 250 metri, e ancu. M'avivani laccatu quì solu, ch'eru di segnu à u tiru di precisioni, capaciu à tirà ancu à spera s'eddu ci vuliva. Erami à a mittà di u me "quart" cuminciatu à meza notti.
U tarrenu era annivatu, un frettu, ch'un vi ni dicu, senza mancu pudè accendasi un fucareddu.
A luna luccicava appena, piatta in tantu in tantu, e m'eru missu à pinsà à i Bastergacci, à i sò funi, à i sò torri e à i sò pozzi induva eddi, a luna, a si cuglivani... 
Erami à stu puntu quandu sintedi una bucciaredda chi mì chjama (era un bosciu) : "Gentil Français, gentil Français, trichen zì, trichen zì... glassi... vulè, vulè !" e purghjendu à sò manu in altezza, vissi una buttigliola di u vinu sorta d'un tavonu à 5 metri da à me posta ! Ma comu avarà fattu à infrugnassi in sin'à quì, quistu ?

E trichi è traca, à a fini d'una mez'ora di sparulimu ci truvetimi trem'indui, indu tavonu di i Punti Grisgi à tuccà à a saluta... fistighjendu l'annu novu ch'aviva da vena, cu un amicu-numicu. 
Fù cusì chi sì cumpiò l'annu 1915.
(Un aghju dettu nudda à nimu, mì).

Mi sogu dettu, u ghjornu, chi a fini di sta guerra era vicina, oramai, chi o sinò affari cusì un ci ni saria mai statu !

24/12/15

Chirchenni, curbeddati e paneri

Forza erami ghjunti à quiddi tempi ch'eddu diciva à Matteu 13 (44 à 51) ?
   "U regnu di i celi è cum'è un tesoru piattu in un chjosu (...)
   "U regnu di i celi è dinò cum'è quandu un marcanti è in cerca di peruli preciosi (...)
   "U regnu di i celi è dinò cum'è una reta lampata e chi riguara pesci d'ogni generu; piena ch'edda è, i piscadori a tirani nantu a rena, posani e scegliani i pesci ; i beddi i mettini ind'i paneri, i mezzi i si ghjetani. Cusì sarà à a fini di stu mondu : venarani l'agnuli à caccià i gattivi da intrà i ghjusti e lamparani in bocca à u foccu : cusì ci sarani pienti e chirchenni." Parodda di u Vangelu.

Di fatti, pienti e chirchenni n'avivami da rivenda, à curbeddati. 
Erami ghjunti à quiddi tempi ?

Marie-Huguette

Quidda sera, vigilia di Natali, Linard abbattutu, m'aviva parlatu di la sò grandi passionni d'amori par una certa Marie-Huguette. Mi n'invengu, clamava par edda una puesia di Verlaine, mi pari, e cantava :

Au calme clair de lune triste beau,
Qui fait rêver les oiseaux dans les arbres,
Et sangloter d'extase les jets d'eau,
Les grands jets d'eau sveltes parmi les marbres...

In paesi, Ghjaseppu di Minè aviva cantatu, eddu, à Tirisina :

Ghjunta è l'ora disirata,
Par dumandati l'amori,
Bramarè in questa ghjurnata,
Di pudeti ben' discora,
E bramarè di sapè lu veru
Se u tò cori saria sinceru.

Insemi insin'à la morti,
Isperu, semi legati,
Cun amor' custanti e forti,
Ginerosu, micca ingrati,
Nun ci sia forza tarrena,
Par aluntanaci appena !

À quali oramai adirrizà sti versi ? 
À Maria Stedda ? À a Guerra Stessa ?...

Iè, à edda : "O Guerra, insemi e insin'à la morti isperu semi legati, cun un amor'custanti e forti, ginerosu e poccu ingrati. Che nun ci sia forza tarrena par aluntanaci appena...". 
Era cusì u nostru destinu.
Avivami noi, a tarra, Verlaine u marmaru : tandu femi u pattu da fà fossi à tutti st'amori umani scurdati, aluntanati e cusì sia ! 
"Les jets d'eau ne sanglotent pas, l'heure est encor trop claire... car ils sont éphémères et ne survivent pas." Cusì dissi Linard, "Comme nous" ?
"Ma chi dici ?" Feci Ghjuvanimaria Cretioli di Carbinu, ch'era vinutu cù noscu.
"Nudda, nudda o Ghjuvan Marì...andemuccini à dorma, và ch'è megliu !".

Pinsedi intra me stessu : "Bon' Natali o Marie-Huguette !"

23/12/15

Jockey-Club

Erami di guardia, in prima ligna, cù Maël, Linard e Jean Bernier. 
Bernier passendumi una "buata di scimia" (u chjamavani cusì, du singe, parchigna ?), mi dissi : “Tiens Caporal, prends ça, c'est Arsène* qui régale !” 
Ni pigliu a me parti, di punta di cultedda, a mettu nantu à un biscutinu, duru comu è dura a petra. Passu a buata à un antru chi si serva e, appressu à eddu, tutti i tippi di a cumpania. A bocca piena, mastucava senza fini da inghjutà lu micca.**
I fighjulgu tutti: certi faccini niccia di magnà, à più parti spanzirutteghjani. Quantu n'emi magnatu di sti buati ?***
In più, ti brusgiani u stomacu, di u frusciu un ni parlemi...
Dumani sarà sardini, à u tantu, chi è Natali !
(A parodda buata, un l'avivu mai intesu in paesi. In Aghjacciu a chjamavami "scattula" parò pesci o cari noi i magnavami freschi o secchi, (buati, micca !)




* I chjamavani à Arsène chi a marca era : Arsène Saupiquet.
** Jean Bernier, La percee, Roman d'un fantassin, 1914-1915
***Cù, Llosa Marie, « La conserve alimentaire au service du soldat: une production de 
guerre ? », Matériaux pour l’histoire de notre temps 3/2008 (N° 91), p. 80-83  URL : www.cairn.info/revue-materiaux-pour-l-histoire-de-notre-temps-2008-3-page-80.htm.

20/12/15

Paulu e Lavighju

Era une guerra eterna, parò, mi sbuccia un surisu. Persu à mezu à stu scumbugliu maiori e generali, mi vensini in menti sti versi d'un chjama e risponda tra Lavighju Barbagrisgia e Paulu di a Stazzona.

Paulu :
"Abbuttonati la braghetta,
Alzà ti li pantaloni.
Piglii, torri e pò arembi,
S'ultimissimi discussioni,
E pò volti à la tò piazza,
Senza troppu pratinzioni !"

Lavighju :
"Avà sì che mi n'avegu,
Che tu un se bonu à cantà !
E che tu starii megliu,
Senza dì e senza fà,
Fà di dì e dì di fà,
Strappa cuì e vai culà !"

Erami di ghjugnu 1910, ind'à a Mora, ind'i Petri Rossi, morti da a risa, à middi anni d'avali.

19/12/15

Guglielmu

Ci annuiavami... pattivami
I dui armati stavani impastughjati, l'una e l'altra capaci di nudda. 
E li nostri ciarbeddi s'inlamaghjunivani !
Da fà passà l'ori m'eru missu tandu à zuccà u legnu. Pigliavu ciò chi mi viniva in manu, ma u più chi mi piacciva cuì, com'à culà, era di travaglià u prugnulu.
Linard, sempri Linard, cù a passionni di i ghjurnali, m'aviva mustratu à Guglielmu, u "Kaiser" (u capizzoni di i bosci), cum'Eddi u chjamavani. 
Accantu à me, Maël l'Avignunincu, eddu, battiva u ramu di quachi stucciu d'obus tiratu u ghjornu stessu.
Ci annuiavami, chi vuleti ?
Zuccavami.

Zuccavami l'acqua stantata di i nostri pienti...

Cù u situ L'artisanat des tranchées, à ringrazziaddi.

14/12/15

13/12/15

O Santa !

"O Santa Lucì,
Vi pregu, fetti mi ghjà veda ciò chi un vegu e fetti mi ghjà creda à ciò ch'un crergu e chi stu mondu di tuntia si ni volti in un mondu di saviezza. Se vò pudeti..."
Vulivami sapè u fondu di u rosumarinu chi mai nimu ha cunisciutu, nanzu à ghjunghja à u prufondu.


Giovanni della Robbia, Santa Lucia, 
1523 circa, Certosa del Galluzzo, Firenza

10/12/15

U goéland di Sarratu fora

V'aghju dettu di Linard ?

Era capurali cum'à me, sempri à tirà à sò pipa e prontu à leghja tuttu ciò ch'eddu pudiva truvà da leghja. Un omu bravucciu.
U più chi la dava da leghja erani sti pezzi di ghjurnali cuzzati ind'i pachiteddi che nò ricivivani agna tantu, guasgi biotti, cù un pugnu di fichi secchi, vasetti di cunfittura, una scattula di biscuttini ecc... 
Mamma m'aviva mandatu un paghju di calzetti e una baretta misgia... rossa. Ghjuvarani chi l'inguernu è crudu, crudu cust'annu...
Linard : "Sarratu, regarde j'ai trouvè ce morceau de journal: l'Humanitè du 23 septembre 1911, bigre, bigre ! Écoute  moi ça : Contes et nouvelles. L'Agonie, par Yves Le Fevre."
Linard cuminciò à leghja:
"La rafale les avait surpris au nord de l'ile de Batz en pleins récifs, comme ils ramenaient leurs filets déchirés. Un moment la petite barque avait fait tête, les voiles en ralingue. Le viel Yavonic, les mains dures et crispées sur la barre (Linard : Vindieu, il manque ici un morceau !!!) malheur le pic demeurait engagé en haut du mat. La vergue pendait et la toile tourbillonnait au vent comme tourbillonne dans l'orage un goéland blessé aux ailes lasses.
C'etait une bourrasque de..."  ("Fini, vindieu, il manque le reste, au meilleur moment, bigre, bigre, peste, tiens !") dissi Linard annarbatu e dilusu. Mancava u pizzateddu di u ghjurnali, li mancava a fini di a strufuletta ...

Pinsavu : s'eddu c'era statu à ziu Mignoculu, a t'avaria data 
eddu a fini di u goéland !!! A t'avaria invintata à tò fini, sì chi i sappiva cuntà !
(Chi sarà un goéland, un bateddu ? Un aceddu ? U maroni ??? A v'aghju dà dì, l'aghju sappiutu beddu doppu, un goéland saria un'acula marina !

Linard, 
dipintu da Albert Gleizes.


04/12/15

Ghjorni

Dunqua, si nutriscierà u passatu d'agni "avali". 
Dumani, l'avali d'oghji si sversa ind'u passatu. 
E cusì, agni ghjornu, e cusì agni ghjornu, e cusì...

A million years ago...

M'arricurdava di st'ori Sardi*, oramai luntani, e di sta puesia di u tempu chi passa.

"Palchì non torri, dì, tempu passatu ?
Palchì non torri, dì, tempu paldutu  ?"**

A risposta sarà quista ?

"Ciò chi ci parmetta di dì, cun verità, chi u tempu esisti, è appuntu ch'eddu tendi à mai più nun essa." 
Sant'Augustinu, Cunfessioni, L. XI, cap. XIV.


* Da veda i biglietti infra di 02/2014 e seg.
**A Timon, Canti popolari della Sardegna, abbatu Gavino Pes (dialetto gallurese) p 73, Carlo Timon, Cagliari, 1833

Veru, veri...

E u pruverbiu tontu chi dici ch'eddu "È a u foccu chi si cunnosci u veru militari...".
À u foccu, c'erami, e tandu ? 
Era à stu foccu cuì che noi cunniscivami ziteddi veri chi cascavani. I militari, eddi, i veri, si scaldavani à un antru foccu quiddu cù cima e ceppi, quiddu di u ziglioni.
Povari à noi.

02/12/15

Dizziunariu

"À chi è ghjuntu à a fini di u chjassu, di u chjassu un n'ha mancu più bisogna." 
Milord Pavić, Dictionnaire Khazar, p 53, Belfond, 1988

01/12/15

Nuvembri... dicembri, ghjinnaghju

28 novembre 1915,*
Journée calme et sans incident.
Pertes    Officiers   Troupes
Tués            0             0
Blessés      0             3

29 novembre 1915,*
Des patrouilles envoyées sur la gauche du Secteur pendant la nuit du 28 au 29 ont reconnu des emplacements de poste d'écoute allemands.

Pertes    Officiers   Troupes
Tués            0             0
Blessés      0             1

30 novembre 1915,*
L'ennemi travaille beaucoup moins depuis que nous procédons à de nombreux tirs d'obus "Cellérier"**.
L'artillerie ennemie a montré un peu plus d'activité que les jours précédents.

Pertes    Officiers   Troupes
Tués            0             1
Blessés      0             1

Era quista a vita nostra di agni ghjornu... (e in più, u caiè di ciò chi ci accadiva, un ni diciva mancu a mità)
L'ufficiali cummandavani, e truppa ? À chi ni surtiva mortu, à chi si truvava stroppiu... 
Era a nostra sorti, cusì. 
Parchigna ? Parchi è cusì ch'eddu ci vò !




* Da, Journal des marches, 171 eme RI..., op. cit
** L'obus Cellérier, porta u nomi di u capitanu chi l'ha invintatu, in 1914, è una spesia di cannunettu (mortiè) fattu cù un obus alimanu di 77mm e a sò cartuccia di 65. 
Cù, http://lesarmeesdechampagne.forumactif , à ringraziaddi.