Pichjava u soli, pichjava.
Marchjava e fighjulava à me ombra corta, corta e mi rimintava eiu, ziteddu, cuddenddumini in casa, à meziornu di quiddi tempi biati...
E pò, mi dumandava à sapè quali era u mostru ? Da quiddu chi taci à quiddu chi dici ? Scumbattiva trà lamaghjunicci, tarreni scuperti, macchji brusgiati e priculu da partuttu !
Da Lunéville à ghjungna in Parighji (era a me destinazioni, decisa, par un tempu). E pò marchjà, da stu mondu di scimità ad un antru scimiziu, quantu ch'edd'un ci fussi cà ssa scelta sola ?
E solu à viaghjà, ed à viaghjà, solu.
"Megliu à avè i giandarmi appressu, cà u preti innanzu..." diciva, in paesi, Zi Santu di i Tabaglia.
Ed edda, sola, tintaccia, à scriva in agnalocu di la sò povara, veduva vita: "Seulle, seulle, seulle...*".
(Ospizii di Beaune in Burgogna)