U puntu era quistu : risolti ch'eddi erani i prublemi di a geometria e i prublemi di a guerra, (chi oramai era intesu par noi altri, ch'edda era divintata una cosa cummuna, ch'eddu era cusigna e basta e chi i cosi, ci vuliva ch'eddi si passessini in regula, o micca, ma ch'eddi passessini listessu...)
Nò, risolti ch'eddi erani quisti i dumandi, m'arristava una cosa sola à capiscia : parchi sarà chi u Venari Santu, a sera, chjamavami a ghjenti à a prighera armati à trapacchji e trapacchjoni ?
Par marcà u Dolu : di sicuru !
Parchi chi Noè fessi cusigna à chjamà omi e animali ch'eddi cuddessini nantu à l'Arca (1) ?
I dui ?
"Noè t'aviva seicentu anni quandu vensi u diluviu"(2) diciva sempri à Paulu Santu, u tintu.
Quantu n'averemi noi, anni, persi che nò semi à mezu à sti cuntorni di tarra arruvinata e stanca?
Novicentu ? Middi ? Di di più ?
Un n'aviva dettu l'Eternu : "Stirparaghju eiu da a faccia di a tarra l'omu ch'aghju fattu, da l'omu à u bistiami, à i sarpi, à l'aceddi di u celi, parchi mi pentu d'aveddi fatti..."? (2)
Andeti à sapè !
(1) Cridenza ortodossa (è cusì chi sempri avali, in ricordu, i monachi di sta esgia chjamani i fratti à a messa e campani micca.)
(2) Genesi 7-8