.

.
Paisani in anda pà a fiera di u Niolu. LC Canniccioni v 1910

28/07/16

U ritrattu d'Emile

U 17 di stu mesi partedimi à 5 ori di mani da Angerville à Ligny en Barrois. Culà, u trenu (e, cridetimi puru, micca quiddu fattu par i signori, ma parò, suspiri, affani e crepacori, sì !), stazziunamentu à Sergy, pò Buzancy (certi nomi, infini...)
U 22esimu battaglioni di Pedelnas (u meiu) pigliò a rileva di u 78esimu certi in Vauxbuins e noi in Soisson. U restu, avà sappareti, pò, di ciò ch'eddu era fattu.
A villa era stata tocca da a guerra, i bosci a s'avivani pigliata una prima volta e l'avivami ripresa doppu, era statu annu, o nanz'à d'annu.
À passami a permissioni m'eru truvatu una piccula pinsioni ind'a Madama Geoffret, veduva di guerra, (u maritu militariu di carriera, sottutinenti era statu tombu ind'a Marna). C'eru statu anch'eiu culà. 
Madama Geoffret ùn era ne ghjovana ne vecchja, nun si pudiva dì. S'arrizzava a mani à  sei ori è mezu, mi facciva a cicculta calda cù u latti, sparisciva ind'a sò camara à leghja, à ondici ori pigliava a sò sporta e mi diciva : "À tout à l'heure caporal !" d'una boci, diciaraghju, lighjera. Ghjunghjiva un'oretta doppu ancu ciò ch'edda s'aviva possutu riccuta. À meziornu magnavami insemi di u poccu e u micca chi c'era. U doppu meziornu passava. Eiu, à studià a geometria, edda a pigna a catedrali o ciò chi n'arristava. Un ghjornu, mi n'invengu m'ha dettu : "Ce qui compte, voyez vous, c'est de saisir l'instant. C'est la lumière qui a toujours fait vivre ces pierres inertes et c'est elle qui masque aujourd'hui leurs pauvres blessures et les fait respirer... Oui, caporal, la lumière est miracle." Ùn capisciva micca tuttu ma, pruvavu.
Versu sei ori sì pigliva a sò tisana, tre versi* nantu à u pianò di a sala à magnà: "Mon cher mari jouait si bien, si vous saviez..." À sett'ori di sera, una supparedda d'acqua senza guasgi ligumi e si compiva a ghjurnata.
Ma u più chi mi piacciva in quidda casa, era a pittura d'un certu Bernard Émile, (ùn mi dumandeti sè ùn nomi era Bernard e a casata Emile o u cuntrariu.), appiccata indu u curidò di l'intrata, à dritta.
Avà u ritrattu mi piacciva, à sappè parchigna è un antr'affari ?
Stu ritrattu u chjamava,eiu, "a Misteriosa". S'assumigliva un poccu à Madama Geoffret capu calatu cù li sò capeddi lisci, stigliati e tirati, (ma ùn era micca edda). E la sò caparedda par sorta...
Passavani i ghjorni, ma paci un n'avivami !
È pò mi dissi un ghjornu: "Caporal, dites-moi, depuis quand avez quitté la Corse ?" Tandu, cumincedi à fà u contu in tra me stessu: erami stati di leva d'aostu 14, più di tre anni d'avali, Marseglia e a Sardegna, ahiii !
Tandu eiu : "Depuis toujours Madame !" Ch'avariu avutu da risponda ?
A risposta era data e, riposta data e petra lampata, ùn si ripigliani più, si sà.
Piccatu.


*Keeping my eyes on the road, i see you (...) please be there (99 miles from L.A)

U ritrattu di a Misteriosa 
Bernard Émile