.

.
Paisani in anda pà a fiera di u Niolu. LC Canniccioni v 1910

19/12/13

I peti di Petru

Tonu d'inguernu facci sguvernu,
Tonu d'istati facci pitati.


O a risata arisera : erami pusati in caccarognulu, in piazza di zia Agata, quandu Antoni (pensu ch'eddu è statu eddu à cummincià) hà pitatu. Subitu dopu Ghjaccumu li rispundò infini chi, à toccu à toccu, ci semi truvati in dui fili, à fassi un chjam'e risponda. 
È statu a Cunfronta di i peti : pron, fruuu, bà bà bà, pà bà...
M'eti da dumandà qual'è chi hà vintu ? É statu noi, chi avivami à Petrufrancisconi di Lavigna cu noscu e ch'eddu "sà" pità (o puru svisciulà, lintà, curreghjà) à vulintà. 
Ma cum'eddu farà tamanti provi ? Pariva tuttu una mitragliosa : i facciva à catena, unu appressu à l'altru, tondi, distinti, sunenti, clamorosi e certi ancu amurosi... fasgiulinchi (1), s'eddu si pò dì ! : futrizeghja.
Peti, vesci, curreghji e oh, soniti da fà fughja à tutti, ancu puru i spiriti maligni !
À a fini emi cantatu :

"O Pè, o Pè, o Petrufrancisconi, 
Sè tu lu veru, sè tu lu bonu,
A sappè fà peti, peti, petì,
E batti, batti, battì,
Più, assai più, d'un trappachjoni"

"A chi magna fasgioli risica d'avè a panza ingonfia" dici u pruverbiu. Eiu aghjunghjariu... "e di vincia certi cuncorsi bestii"! 
Ùn è o Pè ? 
"Tinnaredda di Bisanza, par un petu si duliscia" (2) !

(1) Veda: Max Caisson, « Une matière à philologie : e fasgiole », Terrain [En ligne], 22 | mars 1994, mis en ligne le 15 juin 2007, consulté le 18 décembre 2013. URL : http://terrain.revues.org/3094 ; DOI : 10.4000/terrain.3094
(2) Ancu: dulì.