In pocchi paroddi, avvicinava i cosi, ingutuppa a stonda, acconcia u sintitu.
Ci vuliva à fadda, e ci vuliva à truvaddi, mì !
Dissi : "Dans ce grand vide de mon âme il manque un soleil, il manque ce qui éclaire..."*, doppu sunniava, l'aghju vistu cusì.
In corsu : "Ind'u biotu tamantu di l'anima mea ci manca un suleoni, manca ciò chi schiariscia..." Paroddi chi parivani "doti di a natura" cume dicivani i vecchji.
Ripiglia e pò s'infiara : "Une force part de nous qui est un feu solide qui nous soude"*. "Parti da noi una forza chi è un foccu sodu, eccu ciò chi ci lega."
E pò cuncluda : "Existes-tu mon amour ?"*
È cusì ch'eddu parlava !
*L'abri-caverne, Calligrammes, Guillaume Apollinaire.