À cinqui ori, Damien, un di i suldati mei (natu à u bughju), di pocca vaglia, ci purtò una gamella piena à caffè, e cum'à sempri, a si pigliava cumoda.
Pinsavu :
"Pianu, pianu o Damià,
Asgiu da mani, furia da sera,
Un fà à a lestra ch'è infamità !" Ch'avivu da dì ni ?
Par rivena nant'à u "Caffè", pinseti, "caffè" veni à dì un pò d'acqua calda niruccia mischiata di sciccorè cum'eddi a chjamani... accumudata di carboni, bruma abbrustulita, sì ! E, si sintiva chi ci arristava in bocca ssi pizzateddi duri e sbrisgiulevuli trà i denti e a lingua, trà a lingua ed i denti, parò ci riscaldava.