A mani ch'e vi digu a fumaccia s'aviva impiutu tutti sti locchi. Marchjavami à l'assaltu d'una tranchée numica baïonnette au fusil. U vidivu chi mi sfacciava e sintivu a bocci di Talamasca barbutà : "Cumpa, pari, e cuma, mari, pa, a, a fe, e, di, di, di San' Ghju, Ghju, Ghju và, ca, ca, ri, erami p,p p, prima, ma, ma, più, sa, sa, saremi, a, a và..." Pariva tuttu chi i ssi paroddi vinissini da una spesia di bambaccia, bianca, bianca, bianca. Suniavu !
Un m'eru mancu avistu chi San Ghjuvà era passatu... Uhh, castichi !!!
.
29/06/15
28/06/15
C'era una capedda
C'era una capedda, didicata à l'Annunziata, tandu ci sogu andatu, sogu intrutu, mi sogu indinnuchjatu e culà, ci aghju prigatu.
C'era un francesu
C'era un Francesu, Jacques Dormois si chjamava e viniva da Fleurey sur Ouche, cuì vicinu. Era u figliolu solu di a nostra cucinara Madama Dormois. Ingagiatu ind'i truppi culuniali. S'è fattu piglià da un focu di mitraglia u primu ghjornu di a guerra.
U tintu.
U tintu.
C'era un antru corsu
C'era un antru corsu, un sargentu. Giacomoni, si chjamava. S'è fattu piglià da l'alimani e prighjuneru ch'eddu era di fronti à i nostri ha dettu : "Tirez, ce sont des Boches".
I nostri hani tiratu... e l'hani tombu, eddi e quiddi altri. Quista, a m'ha contu Andrea.
L'hani missu nantu à un disegnu, l'hani missu.*
*Veritativu
I nostri hani tiratu... e l'hani tombu, eddi e quiddi altri. Quista, a m'ha contu Andrea.
L'hani missu nantu à un disegnu, l'hani missu.*
*Veritativu
C'era un arabu
C'era una arabu di i Tiragliori algeriani di u capitanu Roneo. Rhamed si chjamava. Erani ghjunti cuì da l'Algeria, sapeti l'Algeria induva sò partuti i Mansoni, i Peruti tanti altri famiglii di u paesi. Dicini ch'eddu s'è fattu piglià da u cotru in una tranchèe. A cacciadu c'è vulsutu à tagliaddu a mita di un pedu... Marchjava cù li sò crocchji da a mani à a sera. Passava davant'à noi tutti e diciva sempri, à incuraghjiscia ci :"Ça va aller, ça va aller... tu verras." Sarani i soli paroddi di francesu ch'eddu saparà dì ?
Pariva un omu cu soli di ventu*, pariva.
Pariva un omu cu soli di ventu*, pariva.
27/06/15
C'era un neru
C’era un neru, stesu ind’u lettu cuì, vicinu. Dicivani ch'eddu viniva da i "Tiraglori senegalesi". Un omu tamantu, forti chi pariva un orsu, maiori. Neru, ma neru, neru (ma micca pilutu), comu vi possu dì, neru ! Neru, ch’un vi possu mancu spiegà.
Tutta a santa ghjurnata si lagnava e sintivu i sò lagnuri. Tandu eiu : « Basta o Balù, basta !», (si chjamava Balù-Balù o M’Barabù ?) È a vita cusì, chi vuleti...
Suffriva "d'obusita", hani dettu cusì.
Tutta a santa ghjurnata si lagnava e sintivu i sò lagnuri. Tandu eiu : « Basta o Balù, basta !», (si chjamava Balù-Balù o M’Barabù ?) È a vita cusì, chi vuleti...
Suffriva "d'obusita", hani dettu cusì.
Tiragliori senegalesi ci n’era massi cuì à u spidali cù megu.
Quantu ch’eddi fossini più debuli cà l’altri o alora ch’eddi l’avissani missi tutti in prima ligna cù noscu ???
C'era un corsu
C’era un corsu. Si ni stava ind’u sò lettu ch'era firitu anch'eddu. Un aghju micca subitu sappiutu a sò casata. Dicivani ch’eddu s’era stroppiu da par eddu, da vultasini in casa, e fassi purtà pâle. Dicivani ch’eddu risicava a peine capitale. Puvarettu, andaraghju à veda lu, quand’e possu.
È a vita cusì, chi vuleti ?
26/06/15
Trumpetta e mudernisimu
Passavani i
ghjorni cusì : a mani erami svighjati à 6 ori, trumpetta !
Agnunu facciva à sò toilette cum’eddu à si pudiva. L’infirmieri aiutavani quiddi, più tocchi, ch’un la si pudivani micca fà da par eddi.
Agnunu facciva à sò toilette cum’eddu à si pudiva. L’infirmieri aiutavani quiddi, più tocchi, ch’un la si pudivani micca fà da par eddi.
Poi aspitavami à meziornu, à magnà, trumpetta !
A quiddi chi si muvivani : réfectoire principali, à quiddi chi si muvivani, ma più tocchi : petit réfectoire, darettu à a capedda, 15 places; à chi un si muviva e si ni stava in lettu, li purtavani u magnà, veritai !
U doppu meziornu, sguttavani l’ori. I corpi s’arripusavani, infini chi, à 6 ori di sera, ci chjamavani à cena, trumpetta !
Tandu dinò : Réfectoire, petit réfectoire... e tutti i ghjorni, listessu…
Avivami, cu noscu, un tinenti, un certu « Mageot » chi si chjamava. « Nous tuons le temps au lieu de tuer l’allemand » disse, neru, quistu mì : guerciu à manca, manimozza à manca… manc’à dì. A u sbuccà d’una tranchèe : una grenada, e…tracsà, coltu u tipu, coltu !
L’avivani da fà una prothèse in legnu, da rimpiazzià à sò manu persa. Quiddu chi i sapiva fà era, à u civile, un bancalaru breton, un capurali, un certu Perguidec André, faccirossa e capibiancu. Fà, i sappiva fà sti detti prothèses e in più, clienti un ni mancava. Erani massi echipatti ed da echipà : è cusì u mudernisimu. Trumpetta !
C’erani i stroppii chjucchi ed i stroppii maiò. A chi si la francava, à chi micca, à chi si ni vultava in casa mezu mortu, à chi turrava à u fronti. Trumpetta.
A quiddi chi si muvivani : réfectoire principali, à quiddi chi si muvivani, ma più tocchi : petit réfectoire, darettu à a capedda, 15 places; à chi un si muviva e si ni stava in lettu, li purtavani u magnà, veritai !
U doppu meziornu, sguttavani l’ori. I corpi s’arripusavani, infini chi, à 6 ori di sera, ci chjamavani à cena, trumpetta !
Tandu dinò : Réfectoire, petit réfectoire... e tutti i ghjorni, listessu…
Avivami, cu noscu, un tinenti, un certu « Mageot » chi si chjamava. « Nous tuons le temps au lieu de tuer l’allemand » disse, neru, quistu mì : guerciu à manca, manimozza à manca… manc’à dì. A u sbuccà d’una tranchèe : una grenada, e…tracsà, coltu u tipu, coltu !
L’avivani da fà una prothèse in legnu, da rimpiazzià à sò manu persa. Quiddu chi i sapiva fà era, à u civile, un bancalaru breton, un capurali, un certu Perguidec André, faccirossa e capibiancu. Fà, i sappiva fà sti detti prothèses e in più, clienti un ni mancava. Erani massi echipatti ed da echipà : è cusì u mudernisimu. Trumpetta !
C’erani i stroppii chjucchi ed i stroppii maiò. A chi si la francava, à chi micca, à chi si ni vultava in casa mezu mortu, à chi turrava à u fronti. Trumpetta.
Musée des arts et de l'histoire, Cholet
Dijon, u 26 di ghjungnu 1915
Aghju mandatu, oghji, una lettara in paesi. Aghju marcatu tuttu ciò chi ci vuliva, ch’eddi mi rispundessini, (…)!?24/06/15
Veghji paisani
À a veghja, andavami certi volti ind'a Ghjuvani, dettu Misolu, à a Sorba. Ci vuliva à veda à certi quandu noi attaccavami infilarati e infilarati à pruverbii...
I più forti, quidda sera, erani Santu Carabelu e Antoni d'Agnulughjuvani di i Mori, dettu U Sicritariu.
Un finiscivani mai. Unu chjamava e l'altru rispundiva !
Erami faticati e sazii à detti e contradetti.
Tandu Misolu, infamu lampò, (pinsendu di fadda finiscia) : "Guerra cuminciata, infernu scattinatu !" Comu à di dì, "Se tu mi cerchi..."
E U Sicritariu, finu, finu : "Agna guerra veni à paci !!!"
Par stu colpu Santu fù battutu e vultedimi in casa, stanchi ma cori e spiritu ralegriti. A rivincia nun tardarà.
Ditemi aghja, sarà veru st'ultimu dettu ?
I più forti, quidda sera, erani Santu Carabelu e Antoni d'Agnulughjuvani di i Mori, dettu U Sicritariu.
Un finiscivani mai. Unu chjamava e l'altru rispundiva !
Erami faticati e sazii à detti e contradetti.
Tandu Misolu, infamu lampò, (pinsendu di fadda finiscia) : "Guerra cuminciata, infernu scattinatu !" Comu à di dì, "Se tu mi cerchi..."
E U Sicritariu, finu, finu : "Agna guerra veni à paci !!!"
Par stu colpu Santu fù battutu e vultedimi in casa, stanchi ma cori e spiritu ralegriti. A rivincia nun tardarà.
Ditemi aghja, sarà veru st'ultimu dettu ?
U ritornu di Sf
Fumi pronti tutti a mani à ottu ori.
Addiu o Albertina.
Erami quattru in quidda ambulanza muderna.
Tu verras Barrolaxia, l'hôpital où tu vas est nickel... Refait à neuf, tu verras.." (Eiu un capisciva un acca di ciò chi l'infirmieru parighjinu Barrat diciva, o guasgi). In più parlava pinzutu, pinzutu (diciva sempri a risa in bocca : "Moi j'parle l'argot de Paris, mon pote.")
L'ambulanza ci scuzzulava, u capu mi frighji...
A strada fù bedda e longa pò, versu quattru ori di sera, ghjunsimi in Dijon. Barrat ci lampò : "Nous y sommes, les potes, Dijon, 1 rue Paul Cabet, hôpital de la Société française de Secours aux Blessés Militaires, tout le monde descend. Au revoir les potes, moi avec Roule, j'remonte au front !"
"Les potes, les potes, les potes..." O lu me ciarbeddu.
Addiu o Albertina.
Erami quattru in quidda ambulanza muderna.
Tu verras Barrolaxia, l'hôpital où tu vas est nickel... Refait à neuf, tu verras.." (Eiu un capisciva un acca di ciò chi l'infirmieru parighjinu Barrat diciva, o guasgi). In più parlava pinzutu, pinzutu (diciva sempri a risa in bocca : "Moi j'parle l'argot de Paris, mon pote.")
L'ambulanza ci scuzzulava, u capu mi frighji...
A strada fù bedda e longa pò, versu quattru ori di sera, ghjunsimi in Dijon. Barrat ci lampò : "Nous y sommes, les potes, Dijon, 1 rue Paul Cabet, hôpital de la Société française de Secours aux Blessés Militaires, tout le monde descend. Au revoir les potes, moi avec Roule, j'remonte au front !"
"Les potes, les potes, les potes..." O lu me ciarbeddu.
23/06/15
Elegia
È statu u sgiò duttori Vernain à invitacci à una stonda musicali.
Quandu Albertine si missi à cantà, u silenziu ci tappò a bocca. Frimedimi mutti, tutti.
Da a sò bocci suffiava u sonu cristalinu. Tandu a sò vuciaredda facciva baddà l'aria, impiiva u spaziu interu di a loghja di u spidali pò si spigniva. U silenziu si sparghjiva in agnunu di noi, e pò, tal à un sognu titanescu, a sò bocci ripartiva e dagali...
Maurice Près, u vecchju purtinaghju "concierge", facciva sunnà u sò viulinu stancu cum'à eddu, u tintu. I "zighizon" turravani cuì "rooo, rooo" e ti strignivani u cori. Pariva tuttu chi a bocci d'Albertine fussi purtata da sti soni e u cuntrariu dinò.
Maurice et Albertine" erani d'accunsentu e ci campavani. U viulinu facciva a terza, a bocci a siconda, s'eddu si pò dì :
« Ô, doux printemps d'autrefois,
Vertes saisons,
Vous avez fui pour toujours !
Je ne vois plus le ciel bleu,
Je n'entends plus les chants joyeux des oiseaux !...
En emportant mon bonheur d'autrefois. »
Intornu à mè un erani cà cadaveri vivi, cum'à mè. À chi atturcinatu di fasci bianchi da u cappu à i pedi, à chi stesi in lettu (par a più parti), à chi in carrozinu, ghjambi mozzi aggutupati, bracci mozzi, listessi. Certi erani ghjambi, mani e bracci mozzi ! Un vole dì...
"C'est un soir de gala, pour nous", dissi Majorelle di baiddu tordu d'una badda in bocca chi un pudiva mancu surrida. Aò... cosi d'un antru mondu, a vi digu.
Dumani muvimi à l'arrière ci ha dettu stà mani l'aspiranti Werner.
Addiu Albertine cù li sò denti bianchi !
Si cala u soli, dumani sarà un antru ghjornu.
Quandu Albertine si missi à cantà, u silenziu ci tappò a bocca. Frimedimi mutti, tutti.
Da a sò bocci suffiava u sonu cristalinu. Tandu a sò vuciaredda facciva baddà l'aria, impiiva u spaziu interu di a loghja di u spidali pò si spigniva. U silenziu si sparghjiva in agnunu di noi, e pò, tal à un sognu titanescu, a sò bocci ripartiva e dagali...
Maurice Près, u vecchju purtinaghju "concierge", facciva sunnà u sò viulinu stancu cum'à eddu, u tintu. I "zighizon" turravani cuì "rooo, rooo" e ti strignivani u cori. Pariva tuttu chi a bocci d'Albertine fussi purtata da sti soni e u cuntrariu dinò.
Maurice et Albertine" erani d'accunsentu e ci campavani. U viulinu facciva a terza, a bocci a siconda, s'eddu si pò dì :
« Ô, doux printemps d'autrefois,
Vertes saisons,
Vous avez fui pour toujours !
Je ne vois plus le ciel bleu,
Je n'entends plus les chants joyeux des oiseaux !...
En emportant mon bonheur d'autrefois. »
Intornu à mè un erani cà cadaveri vivi, cum'à mè. À chi atturcinatu di fasci bianchi da u cappu à i pedi, à chi stesi in lettu (par a più parti), à chi in carrozinu, ghjambi mozzi aggutupati, bracci mozzi, listessi. Certi erani ghjambi, mani e bracci mozzi ! Un vole dì...
"C'est un soir de gala, pour nous", dissi Majorelle di baiddu tordu d'una badda in bocca chi un pudiva mancu surrida. Aò... cosi d'un antru mondu, a vi digu.
Dumani muvimi à l'arrière ci ha dettu stà mani l'aspiranti Werner.
Addiu Albertine cù li sò denti bianchi !
Si cala u soli, dumani sarà un antru ghjornu.
Oramai
Era tandu a vita cusì, in paesi : nascivami, strazziavami, murivani l'unu appressu à l'altru. Certi in silenziu, d'altri briunendu, ziteddi, omi, donni.
Cuì, un era più, oramai, a vita cusì : murivami tutti, murrivami !
E à chi un muriva, straziava.
Cuì, un era più, oramai, a vita cusì : murivami tutti, murrivami !
E à chi un muriva, straziava.
14/06/15
Pensées
Dici u pruverbiu, si sà : "À chi facci l'agneddu u lupu u si magna."
Pascal eddu rispondì : "L'omu un è ne agnulu ne bestia, e a disgrazia voli chi, à chi vò fà l'agnulu, fà a bestia."*
U luppu si magnarà l'agnulu ?
*PASCAL, Pensées, Livre de poche, 1962, p. 151.
Pascal eddu rispondì : "L'omu un è ne agnulu ne bestia, e a disgrazia voli chi, à chi vò fà l'agnulu, fà a bestia."*
U luppu si magnarà l'agnulu ?
*PASCAL, Pensées, Livre de poche, 1962, p. 151.
08/06/15
Nasonu
Ignis in igne
Ovidiu
Erani tempi di guerra. A guerra un è da Diu. A guerra è da l'omi ascimitti chi ci guvernani e massimu da quiddi, matti e subitu pronti à ubbisdiscia : Noi... Da noi altri e Talamasca !
Talamasca, chi ni sarà d'eddu, u tintu ?
Ovidiu
Erani tempi di guerra. A guerra un è da Diu. A guerra è da l'omi ascimitti chi ci guvernani e massimu da quiddi, matti e subitu pronti à ubbisdiscia : Noi... Da noi altri e Talamasca !
Talamasca, chi ni sarà d'eddu, u tintu ?
07/06/15
Tempi sfrasciccati
Fù cusì chi l'obus mi tuccò quiddu ghjornu.
U ghjornu che vi dicu, u silenziu s'aviva intrunatu ssi locchi.
Ghjenti abbambanati, vistiti stracciati, animali alancati, l'occhji torbidi.
U mondu s'era turratu cianga, noi à mezu.
U ghjornu che vi dicu, u silenziu s'aviva intrunatu ssi locchi.
Ghjenti abbambanati, vistiti stracciati, animali alancati, l'occhji torbidi.
U mondu s'era turratu cianga, noi à mezu.
Effet d'un obus dans la nuit, avril 1915.
Georges Scott. Ditagliu.
www.musee-armee.fr
06/06/15
Dorma
Par lu me ziu P.
"In tempu d'una volta, à spessu sogu andatu à lettu in freccia. Certi volti, appena a candela spinta, i me occhji si chjudavani, lestru, lestru, ch'un avivu mancu tempu à dimmi : "m'adurmentu." E, una mez'ora doppu, u pinseru ch'edd'era tempu di dorma mi svighjava."*
Oghji, un ni parlemi !
*M. Proust, incipitu di "Du côté de chez Swann" (1913)
"In tempu d'una volta, à spessu sogu andatu à lettu in freccia. Certi volti, appena a candela spinta, i me occhji si chjudavani, lestru, lestru, ch'un avivu mancu tempu à dimmi : "m'adurmentu." E, una mez'ora doppu, u pinseru ch'edd'era tempu di dorma mi svighjava."*
Oghji, un ni parlemi !
*M. Proust, incipitu di "Du côté de chez Swann" (1913)
24/05/15
"Ed eiu, u Padri, prigaraghju."
Oghji ghjornu di a Pentacosta di u 15*, 295 esimu ghjornu di guerra. M'hani missu un prighjuneru, o ciò chi n'arresta, ind'u lettu accantu à mè, versu cinqu'ori sta matina, toccu anch'eddu à u capu. Digu "prighjuneru", chi purtava a tinuta boscia, o ciò chi n'arristava. L'omu suffriva e si lagnava appena, segnu di una suffrenza maiò...
Ed eiu, quiddu ghjornu, u sò suffrimentu, u capii, mi vuleti creda?
*(24/05/1915)
Ed eiu, quiddu ghjornu, u sò suffrimentu, u capii, mi vuleti creda?
*(24/05/1915)
20/05/15
I ritorni
"Ma ai morti non è dato di tornare,
e non c’è tempo nemmeno per la madre quando chiama la strada;
e ripartivo, chiuso nella notte
come uno che tema all’alba di restare".
Salvatore Quasimodo, Acque e terre, 1930
e non c’è tempo nemmeno per la madre quando chiama la strada;
e ripartivo, chiuso nella notte
come uno che tema all’alba di restare".
Salvatore Quasimodo, Acque e terre, 1930
17/05/15
Comu sarà ?
"Albertine, je peux vous demander quelque chose, je peux ?"
"Oui, Caporal, bien-sûr !"
"Vous m'avez dit que je revenais de loin, du Comà. C'est où le Comà ?"
"..."
"Oui, Caporal, bien-sûr !"
"Vous m'avez dit que je revenais de loin, du Comà. C'est où le Comà ?"
"..."
Réveillez-vous, réveillez-vous !
"Caporal, reveillez-vous, je vous en prie..." Sintivu sta bucciaredda. Un era micca a prima volta parò, stu colpu, sta bocci mi pariva più vera, più umana. Comu sarà ?
"Docteur Chumeau, docteur Chumeau, le caporal Barrolaxia revient à lui. Docteur, venez vite !"
Cusì fù fatta.
Sei mesi ch'eddi m'avivani purtatu cuì: "Vous avez été touchè à la tête à peine revenu en première ligne... Je suis Albertine, l'infirmière du Service des grands blessés. Cela fait 161 jours que vous êtes dans le coma... Regardez cette feuille j'ai tout noté."
O chi fatica, o li me ossi... Sara pò quista a nostra vita ?
"Vous, vous revenez de loin !" Dissi u duttori.
"Docteur Chumeau, docteur Chumeau, le caporal Barrolaxia revient à lui. Docteur, venez vite !"
Cusì fù fatta.
Sei mesi ch'eddi m'avivani purtatu cuì: "Vous avez été touchè à la tête à peine revenu en première ligne... Je suis Albertine, l'infirmière du Service des grands blessés. Cela fait 161 jours que vous êtes dans le coma... Regardez cette feuille j'ai tout noté."
O chi fatica, o li me ossi... Sara pò quista a nostra vita ?
"Vous, vous revenez de loin !" Dissi u duttori.
Albertine (à mezzu), 17/05/1915
U principiu di li guai
C'erami !
"Quandi che vò sintareti parlà di guerri, o di rimusciu di a guerra, ch'un vi pigli u tremulu, mì. Ci voli chi tuttu què accadi, ma nun sarà ancu a fini. Si rivultarà populu contr'à populu, regnu contr'à regnu. In certi locchi ci sarani trabulamenti, fami. Sarà u cumenciu di i dulori..." Marcu 7-8
Iè, c'erami : guai e dulori à riboccu.
"Quandi che vò sintareti parlà di guerri, o di rimusciu di a guerra, ch'un vi pigli u tremulu, mì. Ci voli chi tuttu què accadi, ma nun sarà ancu a fini. Si rivultarà populu contr'à populu, regnu contr'à regnu. In certi locchi ci sarani trabulamenti, fami. Sarà u cumenciu di i dulori..." Marcu 7-8
Iè, c'erami : guai e dulori à riboccu.
08/12/14
Nun passarani
"Nun passarani !" Ma ch'avaraghju avutu e comu sarà chi st'"idea mi vensi in menti quanti ch'edda fussi stata purtata nantu à zampa di a culomba..."* E marchjavu ind'u trenu chi mi purtava à Avocourt cu sta spesia di furia in corpu. Ah, oh...
Nun passarani, a vi dicu eiu.
*Cusì parlò Zaratustra, Nietzsche
Nun passarani, a vi dicu eiu.
*Cusì parlò Zaratustra, Nietzsche
07/12/14
Ordini
È ghjuntu un omu, carta in manu : "Barrolaccia Antoine Marius, présente toi, ce matin à 9h, bureau du Capitaine Bron, ton ordre de mission est prêt. (Tu repars pour Avocourt, reversè dans la 141 ème)."
Fù cusì e fù fatta.
Ma quali ci sarà à dacci ordini cusì precisi. Comu avarini fattu à truvami ? M'hani truvatu à me e si trova ancu qualchisia à sappè induva mandami...?
Dumani mi vegu à Talamasca ! Mi sintiva appena u bracciu.
J'étais apte à nouveau !
Fù cusì e fù fatta.
Ma quali ci sarà à dacci ordini cusì precisi. Comu avarini fattu à truvami ? M'hani truvatu à me e si trova ancu qualchisia à sappè induva mandami...?
Dumani mi vegu à Talamasca ! Mi sintiva appena u bracciu.
J'étais apte à nouveau !
06/12/14
U Castagnolu di Matteu u nostru
"Sulitariu, s'atteppa à i monti di u dulori primurdiali.
U sò passu nun ribomba più in fondu di u sò destinu mutu."
RM Rilke
Riposa in paci.
U sò passu nun ribomba più in fondu di u sò destinu mutu."
RM Rilke
Riposa in paci.
F. Corbellini 1896
05/12/14
Lista
M'imaginava à Diu, a sorti, u destinu, u fatu*, lista d'un libru in manu e chirendusi, d'una bocci maestra :
"Quali ci ha da passà, oghji ?"
*"T'avivani una cridenza peghja : un dubitavani micca chi u Diu unniputenti abbii vulsutu accicà e fà periscia tali or tali di i sò criaturi. A sò divinità viniva à ghjunghjà à u "fatum": un destinu, ma chi ceccu un saria, megliu, un destinu chi si primurava di a perdita di l'animi rimpruvarati ancu poccu nanzu ch'eddi nascessini."
Mauriac, Vie De Jean de Racine, p. 137, Plon, 1928.
"Quali ci ha da passà, oghji ?"
*"T'avivani una cridenza peghja : un dubitavani micca chi u Diu unniputenti abbii vulsutu accicà e fà periscia tali or tali di i sò criaturi. A sò divinità viniva à ghjunghjà à u "fatum": un destinu, ma chi ceccu un saria, megliu, un destinu chi si primurava di a perdita di l'animi rimpruvarati ancu poccu nanzu ch'eddi nascessini."
Mauriac, Vie De Jean de Racine, p. 137, Plon, 1928.
C'era la guerra
C'era a guerra, e n'erami presi tutti, e oramai sapivu, eiu, ch'avaria da decida, edda, di i nostri, i viti. Di a mea a vita; un sapivu comu ? (I Calvino, da Gli Avanguardisti à Mentone)
04/12/14
U Kodak de Mayrore
Eru prontu à parta à ritruvà u fronti, guasgi cuntenti, ma...
Tandu aghju dettu à Otoni : "Vedi, o Otò, un ti possu dì ch'e partu vulinteri, ma ùn ti pudariu mancu dì chi mi ni vogu mal'vulinteru."
M'ha dettu :"Tè, fighjula fora, vidarè un antru mondu, vidarè !"
Aghju fighjulatu, eiu, ùn aghju vistu nudda...
Eddu aviva da stà chi, dumani, l'avivani da taglià a ghjamba, a dritta sopru à u ghjinocchju, chi si svilupava a cangarena. La sò piagga puzzava.
E pò ci hani fattu un kodaku* tutti insemi (Otoni si trova à dritta, stesu à i pedi di a capu infirmera Joly. Eiu, mi tengu un poccu più inda, vicinu à Théodore Mourgues e Madamicedda Marie de Mayrore.) Quissu, u ritratu, u mi sogu tinutu. L'aghju sempri ancu avali.
*Diciarini avà una fotò, ma ind'i tempi era cusì che nò dicivami.
Tandu aghju dettu à Otoni : "Vedi, o Otò, un ti possu dì ch'e partu vulinteri, ma ùn ti pudariu mancu dì chi mi ni vogu mal'vulinteru."
M'ha dettu :"Tè, fighjula fora, vidarè un antru mondu, vidarè !"
Aghju fighjulatu, eiu, ùn aghju vistu nudda...
Eddu aviva da stà chi, dumani, l'avivani da taglià a ghjamba, a dritta sopru à u ghjinocchju, chi si svilupava a cangarena. La sò piagga puzzava.
E pò ci hani fattu un kodaku* tutti insemi (Otoni si trova à dritta, stesu à i pedi di a capu infirmera Joly. Eiu, mi tengu un poccu più inda, vicinu à Théodore Mourgues e Madamicedda Marie de Mayrore.) Quissu, u ritratu, u mi sogu tinutu. L'aghju sempri ancu avali.
03/12/14
Segni mulinaghji
M'avivani dettu chi stu tempu à u spidali s'avviccinava à a fini. Di fatti a me spadda era guarita ben' che a punta sighi guasgi sparita e ch'eddu un m'arristessi ch'un tavoni, fondu com'una mela, cupartu d'una peddiola fina, fina, un poccu comu a peddi di a viscica di u purceddu, videti ? U culori, listessu.
Infini chi, mi tuccava à riparta à u fronti, à ritruvà à Talamasca, cu i sò arii e ardori misteriosi.
U più chi m'avaria piacciutu saria statu à vultamini in paesi, quista sì.
Ma postu chi i cosi andavani cusì, un mi dispiacciva tantu à ritruvami u me sargentu mustacciutu bastava à essa siguru d'essa virsatu torra ind'a sò squadra.
Partivani e ghjughjivani à toccu à toccu.
U spidali s'impiiva, ingordu, comu è a gola di quidda bestia famita à i setti capi, sapeti...
Surtivani morti, intrivani vivi alancati, mozzi, schianchi, fasciati da u capu à i pedi... Intrivani, murivani, partivani à u fronti o in casa, stroppii à vita.
L'uspidali viaghjava com'à u mulinu di Paravanu intrivani castagni pesti e surtivani polvara, in un muvimentu perpetuu di tacata tacatata...
Parlendu di mulini, pinsava à un certu Otoni di Corscia, chi stava cuì à Châlon, ancu noscu. M'aviva contu eddu, chi u babbu, mulinaghju di mestieri, si sirviva di certi segni* par marcà u pesu d'agnu saccu, quista pò, in paesi, un l'avivu mai vista ne mai intesa.
N'avivu parlatu doppu cù Germain, un omu simpaticu e massimu, struitu, chi si caracterizava dicendu : "Je suis un professeur désargenté et désabusé, sans pouvoir dire ce qui a précédé l'un de l'autre ?" L'avivani fattu capitanu indu a Somma, una badda numica l'aviva tagliatu seccu u bracciu à l'altezza di a spadda, u tintu : "La main qui tient la craie..."
Infini chi, avivu spiigatu u fattu e disignatu righi e chjerchji par pudeli mustrà sti segni mulinaghji di l'amicu Otoni :
Una riga dritta valiva unu; dui, dui... una riga stesa valiva, edda, deci; dui valivani vinti... u chjerchju valiva cinquanta. Par scriva 75 chilò ci vuliva à fà un chjerchju, i sò du righi stesi e cinqui dritti. Ci semi ?
Tandu eddu : " O, Barrolaccia, tu sais, ce que tu me dessines là, c'est une adaptation très voisine d'une écriture ancienne. Chez eux le rond valait cent, mais c'est le même principe. Il s'agit d'un système de numérotation crétoise : les linéaires A et B."**
Aghju dettu eiu : "Ah A, e ... Umbè ?!"
(Un ci aghju capitu ne un acca, ne un A ne un B, un ci aghju !)
Infini chi, mi tuccava à riparta à u fronti, à ritruvà à Talamasca, cu i sò arii e ardori misteriosi.
U più chi m'avaria piacciutu saria statu à vultamini in paesi, quista sì.
Ma postu chi i cosi andavani cusì, un mi dispiacciva tantu à ritruvami u me sargentu mustacciutu bastava à essa siguru d'essa virsatu torra ind'a sò squadra.
Partivani e ghjughjivani à toccu à toccu.
U spidali s'impiiva, ingordu, comu è a gola di quidda bestia famita à i setti capi, sapeti...
Surtivani morti, intrivani vivi alancati, mozzi, schianchi, fasciati da u capu à i pedi... Intrivani, murivani, partivani à u fronti o in casa, stroppii à vita.
L'uspidali viaghjava com'à u mulinu di Paravanu intrivani castagni pesti e surtivani polvara, in un muvimentu perpetuu di tacata tacatata...
Parlendu di mulini, pinsava à un certu Otoni di Corscia, chi stava cuì à Châlon, ancu noscu. M'aviva contu eddu, chi u babbu, mulinaghju di mestieri, si sirviva di certi segni* par marcà u pesu d'agnu saccu, quista pò, in paesi, un l'avivu mai vista ne mai intesa.
N'avivu parlatu doppu cù Germain, un omu simpaticu e massimu, struitu, chi si caracterizava dicendu : "Je suis un professeur désargenté et désabusé, sans pouvoir dire ce qui a précédé l'un de l'autre ?" L'avivani fattu capitanu indu a Somma, una badda numica l'aviva tagliatu seccu u bracciu à l'altezza di a spadda, u tintu : "La main qui tient la craie..."
Infini chi, avivu spiigatu u fattu e disignatu righi e chjerchji par pudeli mustrà sti segni mulinaghji di l'amicu Otoni :
Una riga dritta valiva unu; dui, dui... una riga stesa valiva, edda, deci; dui valivani vinti... u chjerchju valiva cinquanta. Par scriva 75 chilò ci vuliva à fà un chjerchju, i sò du righi stesi e cinqui dritti. Ci semi ?
Tandu eddu : " O, Barrolaccia, tu sais, ce que tu me dessines là, c'est une adaptation très voisine d'une écriture ancienne. Chez eux le rond valait cent, mais c'est le même principe. Il s'agit d'un système de numérotation crétoise : les linéaires A et B."**
Aghju dettu eiu : "Ah A, e ... Umbè ?!"
(Un ci aghju capitu ne un acca, ne un A ne un B, un ci aghju !)
21/11/14
Tre mesi e mezu
"Voi, di fatti, setti ghjà passati, morti"
Lettera di Santu Paulu apostulu a i Colossesi
Capitulu 3, 3
Tre mesi e mezu che nò semi partuti da Marseglia. "Da cuì à dui mesi sara compiu e saremi vultati in casa..." Parò ci semi. E ci semi e pò bè.
Eru eiu listessu e un antru.
Eru listessu, chi u cori era sempri quiddu di a me zittiddina, era quiddu d'un omu oramai vecchju.
Parò eru un antru, un omu novu, sfrasciccatu da i massi di morti caduti davant'à me, da i gridi di i
vivi : infermi scarnati. Murziccatu da i gridi, sempri, di st'omi stracciati da a tuntia. Tuntia svarsata cù u rumori dantescu di a fini di u mondu.
Di a fini d'un mondu ?
Lettera di Santu Paulu apostulu a i Colossesi
Capitulu 3, 3
Eru eiu listessu e un antru.
Eru listessu, chi u cori era sempri quiddu di a me zittiddina, era quiddu d'un omu oramai vecchju.
Parò eru un antru, un omu novu, sfrasciccatu da i massi di morti caduti davant'à me, da i gridi di i
vivi : infermi scarnati. Murziccatu da i gridi, sempri, di st'omi stracciati da a tuntia. Tuntia svarsata cù u rumori dantescu di a fini di u mondu.
Di a fini d'un mondu ?
19/11/14
18/11/14
Culandà c'era u soli
C'erani i donni vistuti di neru.
E pò c'era Edda vistuta d'oru, di turchinu e di rossu rusinu.
Stava soppr'à noi i bracci tesi di dulcezza. Pariva ch'edda baddessi in celi e, di fatti, baddava in celi.
Era una mamma anch'edda. Purghjiva a manu.
Era a mamma di tutti i mammi e purtava in se stessu, insemi, u dolu e a spiranza.
D. di i P.
15/11/14
Bandera corsa
Mamma m'ha fattu scriva.
Parla di u paesi, di a nostra ghjenti : Si n'è andatu zi Piennieli u stazzunaghju, à a messa mancava i dui figlioli Robertu e Marcelinu torni dui à u fronti.
Sò nati dui ziteddi, unu ind'i i Grandi, l'altru ind'i i Filiò, masci trem'in dui.
Ma u più chi m'è piacciutu è a carta.
Una veduva, una mamma (?) parti in fronti, à l'assaltu, bandera in manu.
Suvita a milizia corsa e cantani :
"Aux armes montagnards !
À nous les campagnards... "
Parla di u paesi, di a nostra ghjenti : Si n'è andatu zi Piennieli u stazzunaghju, à a messa mancava i dui figlioli Robertu e Marcelinu torni dui à u fronti.
Sò nati dui ziteddi, unu ind'i i Grandi, l'altru ind'i i Filiò, masci trem'in dui.
Ma u più chi m'è piacciutu è a carta.
Una veduva, una mamma (?) parti in fronti, à l'assaltu, bandera in manu.
Suvita a milizia corsa e cantani :
"Aux armes montagnards !
À nous les campagnards... "
Corsica, di Toussaint Guglielmi
Nudda, nudda...
I sogni un s'amaestrani micca, si sà. E quista, a sappiva anch'eiu. Ma à pinsà ch'avivu da veda una donna nuda, nuda, quissa pò nò.
In più era biondina e à ghjambi torti (?)
Mi fighjulava appena e pò mi vultava u visu, capu chjinatu in darettu. Stava arritta, purtava i sò capeddi sciolti (com'à quidda di a fola) chi li cuprivani i spaddi, u coddu.
Vargogna un era. Era un ghjoccu tandu ? Forza.
A manu manca avvugliava e sustiniva i sò seni. A manu dritta era vultata aparta, posta soppra à un libru e versu à u sulaghju.
Un c'era tanti culori, o megliu, un era cà un culori, quiddu di i sò capeddi.
In un scorru si vidiva u globu di a tarra. Tandu m'aghju pinsatu, chi podassi, s'aspittava, edda, à truvà a manu di l'Astronomu di Johannes Vermeer ?
E pò c'era sta cucchjara in quidda pignatedda à dritta... Una stola à righi soppra, misteriosa.
Quali sarà ?
Andareti voi à sappè...
Mumentu intesu à respiru suspesu.
Vi ringraziu, eiu o sogni mei, chi m'eti cacciatu, una stundaredda di sta ciangariccia.
In più era biondina e à ghjambi torti (?)
Mi fighjulava appena e pò mi vultava u visu, capu chjinatu in darettu. Stava arritta, purtava i sò capeddi sciolti (com'à quidda di a fola) chi li cuprivani i spaddi, u coddu.
Vargogna un era. Era un ghjoccu tandu ? Forza.
A manu manca avvugliava e sustiniva i sò seni. A manu dritta era vultata aparta, posta soppra à un libru e versu à u sulaghju.
Un c'era tanti culori, o megliu, un era cà un culori, quiddu di i sò capeddi.
In un scorru si vidiva u globu di a tarra. Tandu m'aghju pinsatu, chi podassi, s'aspittava, edda, à truvà a manu di l'Astronomu di Johannes Vermeer ?
E pò c'era sta cucchjara in quidda pignatedda à dritta... Una stola à righi soppra, misteriosa.
Quali sarà ?
Andareti voi à sappè...
Mumentu intesu à respiru suspesu.
Vi ringraziu, eiu o sogni mei, chi m'eti cacciatu, una stundaredda di sta ciangariccia.
Francois Emile Barraud (1899-1934)
Da, http://nudearte.blogspot.fr
14/11/14
V
Ma quali sarà u tontu ad avè dettu :
"À chi va e volta, bon' viaghju faci" ?
Vogu e vagu, ma vultà nun vogliu, a vi digu eiu.
"À chi va e volta, bon' viaghju faci" ?
Vogu e vagu, ma vultà nun vogliu, a vi digu eiu.
Morfina
"Un infirmiera stava viccinu à u tò lettu, t'ha dettu d'una boci ferma chi, da cuì à poccu, avivi da vultà in casa. Chi ni sapiva edda chi stu ritornu ti era divintatu impussibuli (...)
Agna vita umana è rinviata à a sò insignificanza sottu à a strinta miccidaghja di Diu, ch'edda sia vita di i vincitori o vita di i battuti.
Scorsi sò i tò ghjorni ind'a sunnulera di a morfina chi ti cacciava da u tò dulori.
Sunniavi à sogni cunfusi, chi ti purtavani sottu à l'ombra di a esgia di u paesi duve t'inghjinnucchjavi senza riescia mancu à implurà u pardonu par ciò che tu avivi vistu, tu, testimoniu, da l'oscenità di u tò sguardu ingordu.
U scarrafazzulu chi curriva u fighjuli avà nantu à i duni d'un disertu senza fini, i sò passi tamantini, marcavani par sempri a rena. Lettari d'un sacru santa croci chi nimu un pò leghja, u sintivi marchjà nantu à i linzoli e nantu à tò peddi, e si ficcava ind'u nasu. Certi volti eri, tu, zitedducciu. Certi volti eri cataveru. U toiu. Quiddu di u tò amicu di a tò zittiddina. Nessuna voci familiari facciva senta i sò rimproveri, i tò rimorsi un valivani nudda. Certi volti ti pariva ch'una rivilazioni maiori t'aviva frisgitatu tal' ch'edda faria l'ala appena calda d'un aceddu e prima ch'eddu smarisciessi ind'a sminticanza."
J Ferrari, Un dieu un animal, p 66-67, Actes Sud, 2009
Agna vita umana è rinviata à a sò insignificanza sottu à a strinta miccidaghja di Diu, ch'edda sia vita di i vincitori o vita di i battuti.
Scorsi sò i tò ghjorni ind'a sunnulera di a morfina chi ti cacciava da u tò dulori.
Sunniavi à sogni cunfusi, chi ti purtavani sottu à l'ombra di a esgia di u paesi duve t'inghjinnucchjavi senza riescia mancu à implurà u pardonu par ciò che tu avivi vistu, tu, testimoniu, da l'oscenità di u tò sguardu ingordu.
U scarrafazzulu chi curriva u fighjuli avà nantu à i duni d'un disertu senza fini, i sò passi tamantini, marcavani par sempri a rena. Lettari d'un sacru santa croci chi nimu un pò leghja, u sintivi marchjà nantu à i linzoli e nantu à tò peddi, e si ficcava ind'u nasu. Certi volti eri, tu, zitedducciu. Certi volti eri cataveru. U toiu. Quiddu di u tò amicu di a tò zittiddina. Nessuna voci familiari facciva senta i sò rimproveri, i tò rimorsi un valivani nudda. Certi volti ti pariva ch'una rivilazioni maiori t'aviva frisgitatu tal' ch'edda faria l'ala appena calda d'un aceddu e prima ch'eddu smarisciessi ind'a sminticanza."
J Ferrari, Un dieu un animal, p 66-67, Actes Sud, 2009
12/11/14
San Martinu
In paesi, oghji, è San Martinu.
Divizia, di granu, di vinu, di castagni... di crucetti.
Oghji cuì, a divizia è di dulori, di lacrimi e di peni... Scritti cu u sangui di l'omi.
San Martinu prighetti par eddi, tutti. Prigetti par noi.
Divizia, di granu, di vinu, di castagni... di crucetti.
Oghji cuì, a divizia è di dulori, di lacrimi e di peni... Scritti cu u sangui di l'omi.
San Martinu prighetti par eddi, tutti. Prigetti par noi.
Spiranza
Stavami cuì, in piazza. Stavami muti, quant'eddu si pò essa.
U spidali di Châlon era un beddu pallazzu.
Stavami cuì, in piazza. Cuì, ind'un silenziu novu.
Cuì, in un mondu senza più alcunu rimori di i bombi.
U cielu anch'eddu era chetu : accenditu, più manc'unu. U celi un s'infiarava più.
À didda franca, un rimori n'aviva cacciatu un antru.
In tornu à mè, u rumori erani di quiddi griddi chi vi strappani u cori.
I firiti ughjulavani : "Infirrrrmière, infirrrrrmière !!!" à morti, massimu di notti, accurdendu cusì, u sò ultimu soffiu di vita, à a santa spiranza.
A spiranza.
Isiè ni, a spiranza.
U spidali di Châlon era un beddu pallazzu.
Stavami cuì, in piazza. Cuì, ind'un silenziu novu.
Cuì, in un mondu senza più alcunu rimori di i bombi.
U cielu anch'eddu era chetu : accenditu, più manc'unu. U celi un s'infiarava più.
À didda franca, un rimori n'aviva cacciatu un antru.
In tornu à mè, u rumori erani di quiddi griddi chi vi strappani u cori.
I firiti ughjulavani : "Infirrrrmière, infirrrrrmière !!!" à morti, massimu di notti, accurdendu cusì, u sò ultimu soffiu di vita, à a santa spiranza.
A spiranza.
Isiè ni, a spiranza.
11/11/14
De la chair et c'est tout.
Chère maman,
Me voici arrivé à l'hôpital de Châlon après un long peripériple.
Je suis en bonne santé, j'espère que ma carte vous en trouve de même.
Je pense me lever bientôt car ma blessure n'est que superficielle : de la chair et c'est tout !
Mais j'ai bon appétits.
Je repose très bien.
Enfin faite mois savoir des nouvelles de la famille.
Votre fils
SF
Me voici arrivé à l'hôpital de Châlon après un long peripériple.
Je suis en bonne santé, j'espère que ma carte vous en trouve de même.
Je pense me lever bientôt car ma blessure n'est que superficielle : de la chair et c'est tout !
Mais j'ai bon appétits.
Je repose très bien.
Enfin faite mois savoir des nouvelles de la famille.
Votre fils
SF
08/11/14
Cinqui centu...
Ciò ch'eddu ha dettu u duttori Major, u m'aghju subitu tinutu à menti : "Lésion tissulaire importante consécutive à l'arrachement de la partie sommitale du deltoïde gauche avec un important volume dévitalisé."
Umbèh... in più picchja! Chi vuleti...
(A pittura da à veda Mma l'infirmiera Ronan chi mi cura (mi tengu chjinatu, à manca), nantu à a carrega, indi u fondu à manca- è a sora Francesca. Accantu cu a manu ferta è Misjoie di u 74esimu).
Umbèh... in più picchja! Chi vuleti...
(A pittura da à veda Mma l'infirmiera Ronan chi mi cura (mi tengu chjinatu, à manca), nantu à a carrega, indi u fondu à manca- è a sora Francesca. Accantu cu a manu ferta è Misjoie di u 74esimu).
Da : https://inventaire.poitou-charentes.fr
Pittura di H Gervex
07/11/14
Cit. 45
"Passa a prima e passa a siconda, ma a terza picchja à versu !"
Va chi, da cuì à poccu emi à picchjà.
Va chi, da cuì à poccu emi à picchjà.
Dulori
Chalon, oghji 6 di nuvembri 1914
Oghji "è piossu"* diciva u puvaru Ricci.
Ghjurnata nera, cunsumatu da i dulori, da a frebba, da u tardaveddu.
Dulori à a spadda, à l'anima.
* (ha piuvitu)
Oghji "è piossu"* diciva u puvaru Ricci.
Ghjurnata nera, cunsumatu da i dulori, da a frebba, da u tardaveddu.
Dulori à a spadda, à l'anima.
* (ha piuvitu)
06/11/14
Zucca
A vittura ambulanza m'aviva purtatu in Chalon. M'eru laccatu à Raimondi à Dieuze chi u duttori ha dettu ch'eddu era intransportable (vena à dì, ch'eddu un si pudiva micca traspurtà par via di a sò firita).
M'ha fattu qualcosa di lasciaddu.
E pò sogu turratu à pinsà à i Santi. E zù e zucca, m'è vinutu, in capu, u ghjoccu di a "zucca" :
"È u nomi di un ghjoccu zittiddinu, di muvimentu fattu dà imparà à numarà.
Agnunu t'ha e porta un numaru da 1 à ... 15 (dimmi cusì).
Unu dici par cumincià :
"Ind'u me giardinu, ben' chjosu e ben' saratu
Quattru zucchi m'è mancatu !!!"
Quiddu chi porta un numaru mintuvatu ind'a filastrocca (u quattru) ripiglia e dici :"Quattru un erani ch'erani una !" Tandu, quiddu chi porta u numaru "unu" dici :"Unu un erani, ch'erani sei !" U sei :"Sei un erani, ch'erani setti !" U setti ripiglia :" Setti un erani ch'erani cinqui...!" E cusi fin' chi ci sò ghjuccatori..."*
Zucca, zucchetta diti a vostra chi a meia è detta !
*Cù u Falcucci, Vocabolaroi dei dialetti (...) della Corsica, p 383, Arnaldo Forni editori 1915, ristampa di 1981.
M'ha fattu qualcosa di lasciaddu.
E pò sogu turratu à pinsà à i Santi. E zù e zucca, m'è vinutu, in capu, u ghjoccu di a "zucca" :
"È u nomi di un ghjoccu zittiddinu, di muvimentu fattu dà imparà à numarà.
Agnunu t'ha e porta un numaru da 1 à ... 15 (dimmi cusì).
Unu dici par cumincià :
"Ind'u me giardinu, ben' chjosu e ben' saratu
Quattru zucchi m'è mancatu !!!"
Quiddu chi porta un numaru mintuvatu ind'a filastrocca (u quattru) ripiglia e dici :"Quattru un erani ch'erani una !" Tandu, quiddu chi porta u numaru "unu" dici :"Unu un erani, ch'erani sei !" U sei :"Sei un erani, ch'erani setti !" U setti ripiglia :" Setti un erani ch'erani cinqui...!" E cusi fin' chi ci sò ghjuccatori..."*
Zucca, zucchetta diti a vostra chi a meia è detta !
*Cù u Falcucci, Vocabolaroi dei dialetti (...) della Corsica, p 383, Arnaldo Forni editori 1915, ristampa di 1981.
02/11/14
A Capedda di i Rossi
Erami quattru paesi vicini.
Ind'i tempi, dicivani chi tre erani adduniti in una capedda : a Capedda di i Rossi, andeti voi à sapè ?
C'era i Rossi, Bràbaccu e Afìetu.
Agnunu t'aviva u sò numicchju.
Rinnegati sò Rusacci,
Pocchi e mali Brabacacci,
Granu d'orzu Afietinchi.
Agnunu aviva a soia e a si tiniva...
Ma eiu, rinnegatu un eru...
Dòdda era daculanda à i sari e d'eddi si diciva : "Cuppulaghji sò Duddinchi,"
Ind'i tempi, dicivani chi tre erani adduniti in una capedda : a Capedda di i Rossi, andeti voi à sapè ?
C'era i Rossi, Bràbaccu e Afìetu.
Agnunu t'aviva u sò numicchju.
Rinnegati sò Rusacci,
Pocchi e mali Brabacacci,
Granu d'orzu Afietinchi.
Agnunu aviva a soia e a si tiniva...
Ma eiu, rinnegatu un eru...
Dòdda era daculanda à i sari e d'eddi si diciva : "Cuppulaghji sò Duddinchi,"
31/10/14
All Saints' Day
Mi ni stavu cuì nantu à un spesiu di catralettu e pinsava. Pinsavu à a sera di u 31 di u mesi d'uttrovi, una notti assignalata.
Ind'a noi*, u ghjornu, mammi e i ziteddi intagliavami, quiddi zucchoni giaddicci, à cranii di morti. A sera, nanzu chi u soli si calessi, andavami à parecchji, in Stretta Vecchja, e a notti s'alluminava di i candeli ch'avivami missu ind'i zuccchi... zuccati, colti à mani à bon'ora. I chjamavami "i morti secchi"
U baddu di i fiari ci raligriva.
Da chi fà ?
Da ghjuccà, di sicuru !
Da parà u paesi da l'animi di u purgatoriu ? Forza.
Par fà u contralumi à u lumi di a Squadra d'Arozza cu li sò ditti accesi à modu di candela ?
Da insignà a strada à i nostri morti (chi si sà chi a sera di i Morti si lacca in casa da bia e da magnà in tola, appuntu par eddi) ?
I zucchi, sti cranii zuccatoghji nekuôn amenèna karèna di l'Odissea ?**
Un ghjornu, s'ella ci casca sarani ancu capaci à dì chi sta festa è una festa... americana !
Aspetaremi à Sant'Andria par u trick or treat !
O smintacaghjuloni che vò seti, dumandeti aghja à i vostri santi vecchji a vi diciarani eddi (s'eddi un sò turrati mutti ad eternam, i tinti).
Ma, e parchi stu nomi di a Squadra d'Arozza ? Quali a sà ?
*Fattu veritativu
**Odissea, X, 521e 536 ; XI, 29 e 49.
Ind'a noi*, u ghjornu, mammi e i ziteddi intagliavami, quiddi zucchoni giaddicci, à cranii di morti. A sera, nanzu chi u soli si calessi, andavami à parecchji, in Stretta Vecchja, e a notti s'alluminava di i candeli ch'avivami missu ind'i zuccchi... zuccati, colti à mani à bon'ora. I chjamavami "i morti secchi"
U baddu di i fiari ci raligriva.
Da chi fà ?
Da ghjuccà, di sicuru !
Da parà u paesi da l'animi di u purgatoriu ? Forza.
Par fà u contralumi à u lumi di a Squadra d'Arozza cu li sò ditti accesi à modu di candela ?
Da insignà a strada à i nostri morti (chi si sà chi a sera di i Morti si lacca in casa da bia e da magnà in tola, appuntu par eddi) ?
I zucchi, sti cranii zuccatoghji nekuôn amenèna karèna di l'Odissea ?**
Un ghjornu, s'ella ci casca sarani ancu capaci à dì chi sta festa è una festa... americana !
Aspetaremi à Sant'Andria par u trick or treat !
O smintacaghjuloni che vò seti, dumandeti aghja à i vostri santi vecchji a vi diciarani eddi (s'eddi un sò turrati mutti ad eternam, i tinti).
Ma, e parchi stu nomi di a Squadra d'Arozza ? Quali a sà ?
Da : http://www.recettes.qc.ca, à ringraziaddi.
*Fattu veritativu
**Odissea, X, 521e 536 ; XI, 29 e 49.
30/10/14
U 173esimu di Paulumatteu.
U 173esimu stava vicinu à noi à mancu deci chilometri da Avocourt. À Paulumatteu, li purtavu un annu. Mortu, "au combat de Béthincourt, tué à l'ennemi", cote 281 à l'ouest du bois de Forges. Riposa in paci.
29/10/14
28/10/14
Infirmiera, infirmieri...
"In un'ora, o menu, c'erani ranghi e ranghi di firiti, ranghi crisciuti à l'infinitu. Stesi nantu à a paglia colta ind'i pratti vicini, cacciavani mughji dissunanti chi si finiscivani in ratali e noi (infirmieri) stavami à anima strappatta. Sti lagni d'omi tocchi ind'a sò carri, supranava agna rumori, fora di u mughju bordu di i cannoni."*
*Lucien Pitolet- Sept mois de guerre dans une ambulance limousine- édition Mercure Universel, Paris/Lille - 1933- page 157.
Da : http://www.faurillon.com/lucien%20pitolet.htm
*Lucien Pitolet- Sept mois de guerre dans une ambulance limousine- édition Mercure Universel, Paris/Lille - 1933- page 157.
Da : http://www.faurillon.com/lucien%20pitolet.htm
Inscription à :
Articles (Atom)