.

.
Paisani in anda pà a fiera di u Niolu. LC Canniccioni v 1910

23/10/15

Pali furcuti

Stavami à l'arrière à unipocchi di chilometri di i primi ligni.
Passavani l'ori in quiddi barrachi induva tuttu pariva organizatu : a suppa a mani, à mezziornu, suppa cù u pani, a sera suppa cù u pani e cù un speziu di furmagliu chi i me cumpagni chjamavani "caucciù", o qualcosa cusigna. 
Par mintena i nostri bardà for' d'acqua l'appicavami à certi pali furcuti chi u génie ci aviva instalatu. Pali e barrachi : una vera villa di miseria.
Pinsendu à quiddi "villi miserii" (forchi, stuviglii, piloni e ghjamboni...), mi vinsi in menti u stazzili d'Asprettu induva stava zia Filiciola, sempri a prima à mani à u marcatu d'Aghjacciu !
L'istatina, Zia Filiciola si piattava da u soli, pusata à u pedu d'unu di sti pali, carcu e stracarcu.
Straziavami cuì e culà, era a nostra sorti, cuisgna.
Strazià, magnà, mora : "e poi murir !" diciva Giordano, un garzonu ch'era passatu ind'i Petri Rossi qualchi anni fà.

F. Corbellini

22/10/15

Pater noster

Piuvivani i bombi.
Noi prigavami. 
Eiu, sicondu à preti Cristofari :

Padre nostru chi steti in celu,
Santificatu sia u vostru nomi,
Ch'eddu venga u vostru regnu,
Sia fatta a vostra Divina Vulintà,
In tarra cume in celu,
Dattecci oghji u pani d'ogni ghjornu
E rimettitecci i nostri debiti,
Cume noi i rimittimi à i nostri debbitori,
Nun ci lacheti cascà ind'a tintazioni
E pareteci da u mali.
(Parchi, è vostru u regnu, a putenza e a gloria, in secula, seculorum).

Amen

Quanti volti l'avaraghju dettu sta prighera ? 
Centu volti ? Middi ? Centu middi e middicentu e middi !

Zuccutti di frettu

21 d'uttrovi 1915

Stavami cuì à varda i canteddi infusi. L'acqua minuta m'attravirsava a peddi insin'à i carri prufondi. Acqua minuta, nun sei criduta... e tronchi l'ossi ?
Ma eiu, ti crergu, va.
Tre ghjorni che nò vardavami una ligna muta. Muta d'omi, di guerrieri e muta di vita e muta d'adori di polvara : una ligna muta, muta di tuttu.
I zuccutti di frettu annunziavani a frebba, sigura.
Paisacciu !
À me mi mancava... u ziglioni. Alora, pinseti !
E noi, aspitavami.
Paisacciu !


Charles Milcendeau, Musèe municipal La Roche sur Yon
http://www.culture.gouv.fr/documentation/joconde/fr/pres.htm 

18/10/15

Sans changement

18 d'uttrovi 1915

Nuvesimu ghjornu à l'arrière au camp de la Noblette. I ghjorni passavani "sans changement", agna tantu un bumbardamentu, u tempu di lampassi ind'i boyaux ind'a furesta vicina. À l'ori caldi, i grossi pezzi alimani circavani à tirà nantu à u campu d'aviaziò cuì, accantu.
Se u colpu è troppu cortu tandu è par noi, e ci lampemi in un Patri e Figliu, sottu tarra.
Culà ci sò parecchji aviò. Ci n'è unu, aviò, rossu, rossu, cundutu da un certu Jò Tricant, un assu, scaviatu, mustacci dritti, sempri u surisu in bocca.
Ci voli à veda st'aviò cuddà in celi comu u fariani l'aceddi i più arditi. 
Aò, un mondu si ni mori e un mondu nuveddu nasci davanti à noi. (Avivu da andà, eiu, à spiegà à zi Marmazzu ch'un omu si porta in arii e vola... Come vuleti ch'in capu vecchju, induva nun ci entra a tigna, aviva da entra, massimu, un aviò, oh a, navè ?).

17/10/15

Moriamur inermes

"O genitor, si nota tibi divina voluntas, 
Sique [ tibi ante oculos venturum est cernere tempus, 
Scire velim [ quid Fata parent. Nam bella videmus
Aspera terribili Latium qu [ assantia motu.
Hanibal in foribus stat perfidus. Omnia retro
Versa cadunt. Nostro pinguescunt arua crurore.
Tot clari cecidere duces. Vos lumina tanti
Imperii tam magna duo cecidisti eodem
Tempore. Tunc Italis raptus regionibus est sol,
Magnaque sub gemina nutavit Roma riuna.
Quid superest ? dominam quis nunc manet exitus Urbem ?
Corruet, an stabit ? Quod si frusta arma movemus,
Exime tot curas animo tantosque labores : 
Somnum redde oculis et menbris redde quietem.
(...)
Moriamur inermes !

Francescu Petrarca, Affrica, Liber secundus 13-30, 

"O genitò, se tu cunnosci a divina vulintà e postu che tu vedi passà l'avveni davanti à li tò occhji, chi ci para a Sorti (quid Fata parent)? Avà vidimi guerri tarribuli chi fani trimà u Laziu. Annibali perfidu sta fora à a porta. Tuttu è à u ritrosu e prestu si n'ha da cascà. U nostru sangui ingrassa i nostri araturi. Tanti capi illustri hani cidutu. Voi, dui, lumi d'un imperu tamantu (tam magna), cedesti ad un tempu. U soli fù rapitu à i rughjoni d'Italia. Roma maiora zinculiava sottu à sta doppia ruvina. Ch'arresta ? E chi sarà a fini chi aspetta Roma, Urbs suprana. 
Currota o stà ? 
Muvimi l'armi in vannu, caccieti a me anima à tanti sforzi e tanti peni. Rendi u sonnu à li me occhji e rendi i membri miei quieti.
(...)
Muressimi disarmati, (inarmati) !

15/10/15

Pastori e muntoni

À quali cuntà sti fatti, sti fabii ?

Sta mani, u soli s'era truvatu un tavunceddu da pudè fà l'arrucchjata di u pastori.
Oghji, u Pastori un pudiva essa cà qualchi generali persu ind'i sò alti funzioni, luntanu da i sò pasciali.
I muntoni, pronti pà u maceddu, i faccivami noi: bè, bè, bè !

Fabia

De nobis fabula narratur (di noi sta fabia è a narrazioni...).

Da : http://centenaire-14-18.ecpad.fr

13/10/15

A manu nera

Pariva tuttu ch'edda suffiessi agna tantu .
Intrampalava tecchja di sangui, s'affacindava à straccià i carri cotti e corroti di u bracciu di u mortu chi si tiniva davant'à noi. L'omu, un certu Germain, era statu sepulitu arimani da un tiru di cannoni, un arristava più cà una manu nera aparta chi pariva fà a limosina, fora da un munticeddu di tarra, fattu d'avà. Di fatti un arristava più à Germain cà à coglia l'acqua (chi aviva piuvitu poccu innanzu). 
Ma nimu passava.
Eiu, mi tinivu à l'agrotu, sottu à una tola, pusatu nantu à una panca secca, di puntu à stu bracciu e fighjulavu sta mosca zuffuta : picchjava a pedi, a stracciava, sghingnava di denti e facciva, comu s'edda aviva da magnà, purtendu i sò dui spadetti in bocca : mecanica cumpiita.
Si liccava, li cacciva a carri e si liccava e stracciva. Era sola, ingorda, à roda stu pezzu di ciò chi era statu un umanu oramai turratu tarra o piuttostu carritarra o tarracarri, come vò vuleti.
A mosca, si licava imbriaccata di u succhju neru sgutattu di ciò ch'arristava di Germain. 
E pò stinzava u coddu, ti fighjulava insinsata, li carrizzava a pedi di culu e a pungniva da metta i sò varmi.
Pinsavu à i nostri detti antichi, mi dumandava s'eddi erani ghjuvatoghji par i moschi ? 
Sapeti tutti i : "Crisciti e multiplicheti e che vò scaccieti tutti i piccati chi sò nantu à sta terra. Che Diu vi pruteghji !" 
Ci avaraghju passatu a ghjurnata intera à fighjulà sta mosca di Germain. 
Pecuramosca bianca, pecuramosca nera dite a vostra chi a meia è... à stintinera. 
Induva caccacarani i moschi ?
Da intuntiscia...


12/10/15

Sguardu

Aujourd'ui j'ai reçu une carte de Marseille ! (mi dumandu com'avarani fatti à truvami...).
Stani tutti bè culà.
Una carta cusigna ti leva agna primura pà a ghjurnata.
J'ai cru me voir en songe le sguarde, le-sguarde-deux (insistu), de Mariastedda ("u sguardu" è "le...", "le..." Uffa, oh !!! S'assumiglia a parodda, ma un è micca listessa. Le, u... Resguarde ! Basta, un mi veni micca !).
M'è parsu d'ave vistu u sguardu di Mariastedda eccu, capisciarè cusì (m'annarbu).

Di i Petri Rossi mancu una nutizia, comu sarà ?


10/10/15

Cara musa

O povari morti !
A vostra boci è chjusa,
Oramai mai più nun fareti senta rumori,
Persa si è a vostra tinta musa,
Urfanedda di voi, sta sera, si ni mori.
E sintareti sdrughjasi ' vostra anima cuntusa.
Sò passati par cuì ci, middi, middi e middi milizii d'accacciatori.
I morti un parlani micca, a natura è cunfusa,
E tandu pianu, pianu s'empii u silenziu di tutti i nostri notti e di tutti i nostri albori.

               Georges P Leroux. Aux Eparges, soldats enterrant leurs camarades au claire de lune, 1915, (ditagliu)
      © Photo RMN-Grand Palais - G. Blot

I tre zii

Zi Papiolu si ni stava solu in casa. 

Parò in piazza, ind'a casa vicina stavani Zia Zeppa di Mincarettu (di i Lamberti) e Zia Lalola, a cugnata. Zeppa cu Papiolu erani cuccini carnali par via di a tinta di Mariola, a mamma di Papiolu, suredda di Zi Mincarettu. 
Zia Lalola era fantina in carica di i faccendi di fora, andava à a funtana gera in capu. A l'albori cuddava à turrà l'acqua par u sò orticeddu. Partiva à lavà i panni d'istatina e budeddi, à Natali, ind'u fiumi di i Mulini. À fà i cimi ind'i Nuvaleddi, pà scaldà u forru di u sabatu. Lalola battiva a campagna. Si cuntintava.
Zia Zeppa edda s'era didicata à a sò maritu, Santu Vatera, mortu ghjovanu, e à sò casa. Santu a si era lacata sola senza mancu un ziteddu. Si saria rimaritata ma u tontu di Saveriu, u frateddu maiori, chi era ind'i culunii, eddu un vuliva. S'era rimissa tandu à u sò arbitriu e cusì, steti sola u restu di a vita. A facciva à disgrazia, ma a facciva.
Ancu assai ch'eddu c'era à Lalola !
"Binedetu à chi lascia i soi ind'u benistà e senza figlioli à piegnalu." diciva un pruverbiu, ma par Zeppa era tortu quiddu chi l'aviva invantatu quistu. Zia Zeppa sappiva fà tuttu da par edda, era donna di casa com'eddu si dici. In piazza calzitava o filava a sò roca.
A sò vita era u veru cumpendiu di miserii e di tribulazioni ma c'era Papiolu chi tal'à u stantaru stava e ristava e certi volti à facci rida.
Lalola purtava u dolu di u frateddu, Zeppa quiddu di u maritu : un mortu solu, parecchji doli.




Si ne mori u Rè

"Da chi saraghju natu eiu, s'eddu un è micca par sempri ?" Si dumandava un certu Eugène chi stava in fiancu à mè. "Sei natu ancu tù da pattiscia sta stonda chi ti farà ammetta che tu pò mora ancu tu, com'à l'altri." Puntu e basta, a primura s'eddu si ni mora u rè o u vescu...

Tardi Verney, Putain de guerre, Casterman, 2014

09/10/15

Zi Papiolu

Andeti voi à sapè ma aghju sunniatu di Zi Papiolu...
Zi Papiolu u Cortulesu, sappeti.
Durmivu tra dui canteddi trosci aspitendu qualchi ordini seccu, i cosi com'eddi vi venani ?!

U ghjornu sunniavu e Zi Papiolu (era di Cortuli un paisolu vicinu à i Petri Rossi) stava com'à sempri à pipa in bocca pusatu, in piazza, davanti à sò porta. 
Misteriosu pariva ch'eddu purtessi tutti i sigretti di stu mondu da par eddu: stancu e pisanti, pusava, Zi Papiolu, passivu e pinserosu : cugliva u ventu.

À mè mi gerbava l'idea di pudè cuddà mi ne à truvaddu sempi cuì. E pò, un ghjornu senza dì nudda à nimu, si n'è andatu Zi Papiolu. Si n'è andatu senza dì nimu à nudda.
Induva sarà andatu ? Misteru ?!
U si sarà purtatu u ventu...

Mi svegliedi.


08/10/15

Apri miseria, apri

Alora à mezzu à tutti sti miserii, sti scumpienti, pinsedi à ssa puesia Taliana che u sgiò Santuniacci m'aviva dattu. A digu com'edda m'è ristata :

Chjudesti i lumi, Armida : u celi avaru,
Invidiò u cunfortu à i tò martiri,
Apri, miseria, apri l'occhji; piantu amaru,
Ind'occhji à u tò numicu,
Hor' che vedi, tu, che nun miri ?
Oh, se udir' tu potessi ! Oh com'è caru
T'addulciria u sonu di i sò suspiri !
Ti dà quantu eddu pò, e prendi
E tu nun vedi,
Pietosu in vista, 
Tu nun credi
L'ultimi licenzi.

Il Tasso, Gerusaleme liberata, LX.


05/10/15

Oghji

"Riposu e teoria. Accuncemi u bivuacu fendu stradeddi tra i rangati di i tenditi. Una corvea parta à coglia, pò à faddi coccia, meli, par tutta a cumpania. À quatr'ori u doppu meziornu, cannunata maiò di punta à noi (...) Semi à 6 chilometri da i ligni e cuì, semi beddi siguri. Frettu e fumaccia."*



Cù : http://rosalielebel75.franceserv.com


*Cù : http://www.nrblog.fr/centenaire-14-18, à ringraziaddi.


04/10/15

Tu, in altri curi...

O, "Vulariu che tu vinissi ind'a me una sera d'inguernu stretti insemi darretu à i vetri, à fighjulà a solitudini di i stradi bughji e cutrati, e che nò ci ricordessimi l'inguerni di i favuli, induva vissimi insemi senza mancu sapedda.
E par li stessi stradi fatati passetimi infatti eiu e tè, à passi timidi, tremindui andetimi trà furesti pieni à lupi e à i genii chi spiavani da ciuffi di murzu suspesi à i torri mezu à vulati di corbi.
(...) 
Ma tu – oramai mi n'invengu – nun cunosci i favuli antichi di i rè senza nomi, di l'orchi e i di l'orti stregati (...) Darretu à i vetri, ind'a sera d’inguernu, à u tantu noi staremi muti, eiu à perdammi ind'i favuli morti, tu in altri curi da me scunnusciuti. Tandu eiu dumandaraghju : “Ti n'inveni ?” Ma tu, nun ti n'inviniria micca."*

Ti vulivu dì "ti tengu cara", e mi svigliedi ind'a cianga eterna di lu nostru nereternu destinu e scunsulati.

*Dino Buzzati, Gli inviti superflui.

03/10/15

Sogni

Erami stanchi di fatica e quandu u sognu era cattivu, era tandu chi era a realtà vera accadiva.

Frassetu

Avivu trovu à Renè chi si tiniva capicalatu nantu à un canteddu di a tranchée. Pariva paralizatu. Aghju fattu par passà, l'aghju appena toccu e m'è vinutu in bracciu, era mortu. A badda aviva picchjatu cuì, sottu à l'arrechja dritta par risorta à manca caccienduli sta mittà di a faccia.
Puvarettu.
E pinsavu, eiu, ch'eddu durmiva ! 
Quali era u culpevuli ? Ranuccieddu, micca. U Bosciu ? Manc'eddu. Erani sti capizzoni tecchji, si, chi si tichjavani, si tichjavani ! 
Tandu mi sò vinutu in menti sti pocchi paroddi d'una prigantula imparata pocchi anni innanzu ini strada quandu eru in partanza pà a Sardegna :

Ô mamma, ô mamma,
Un possu più pardunà
Chi sta ghjenti false e rive
Carità nuni possu più fà !*

*Stratu da u brevi di Sant'Antoni di Frassetu


Stantatu di sangui

Era una guerra accanita. Agna metru valiva 100 omi, certi volti ancu di più, massimu pà i primi ligni, suventi battaglioni neri. 
Veni vinendu, un valivami nudda. 
Sò l'armati, ne mancu i generali chi nun morani mai. Erani eddi i maestri di u ghjoccu, faccivami i mariunetti. Invitus, invitam.
Erami partuti par un mesi, oghji aghju capitu ch'edda aviva da durà. Agnunu spianava l'altru in lu sò sensu. Un colpu eddi, un colpu noi.
Sta guerra era ingorda di corpi e magnava u sò stantatu, u ghjornu, a notti. 
Era una setti intichjivuli di u sò stantatu di sangui d'ogni ghjornu, d'ogni notti.
Avivami da sparta cù a pedimozza, era u nostru destinu cusì.