.

.
Paisani in anda pà a fiera di u Niolu. LC Canniccioni v 1910

23/10/15

Pali furcuti

Stavami à l'arrière à unipocchi di chilometri di i primi ligni.
Passavani l'ori in quiddi barrachi induva tuttu pariva organizatu : a suppa a mani, à mezziornu, suppa cù u pani, a sera suppa cù u pani e cù un speziu di furmagliu chi i me cumpagni chjamavani "caucciù", o qualcosa cusigna. 
Par mintena i nostri bardà for' d'acqua l'appicavami à certi pali furcuti chi u génie ci aviva instalatu. Pali e barrachi : una vera villa di miseria.
Pinsendu à quiddi "villi miserii" (forchi, stuviglii, piloni e ghjamboni...), mi vinsi in menti u stazzili d'Asprettu induva stava zia Filiciola, sempri a prima à mani à u marcatu d'Aghjacciu !
L'istatina, Zia Filiciola si piattava da u soli, pusata à u pedu d'unu di sti pali, carcu e stracarcu.
Straziavami cuì e culà, era a nostra sorti, cuisgna.
Strazià, magnà, mora : "e poi murir !" diciva Giordano, un garzonu ch'era passatu ind'i Petri Rossi qualchi anni fà.

F. Corbellini