.

.
Paisani in anda pà a fiera di u Niolu. LC Canniccioni v 1910

23/03/16

Destinu e cattravoni di u 1 d'aprili 1916

Lu fumi di i tiri si era oscuratu u celi, i bocchi di i cannoni scaldavani, invitrati, à sculà. Di u rimori, di a puzza di l'aria, ùn ni parlemi. U lamentu di i cannoni chi vucighjavani notti e ghjornu, e, dipoi cinqui ghjorni, cantava u murtoriu. Erami morti vivi pronti ad essa intarrati.
Noi altri, erami partuti à serva par dui ò trè mesi, tuccavami avali u vintesimu di li mesi ! A cumbinazioni l'avarà vulsutu cusì, cù banderi scralati da l'acqui e da lu ventu, da u soli, da u tempu.
Quista pò, a battaglia ! O piovi, o nivà, ch'edda sighi caldura, ch'edda sighi fridura, erami sempri cuì, sempri arritti par certi, a più parti dimmizzati, di corpi o di ciarbeddi, è par certi i dui... Erami mezi finiti, piatti che nò stavami, in quiddi cattravoni ch'avivami zappati, ciangaglia à meza ghjamba, infussati par sempri, infussati par sempri !? 
Eroi, u nostru lu destinu, eroi, era di mora si ne cuì, à parà lu fracassu. Parò lu destinu, lu veru, u meiu, era di pudè campà e di sfrancamila e pò vultà mi ne in paesi, indi i Petri Rossi.
Avivu imparatu una cosa, sappivu eiu ciò chi a guerra era : a guerra è com'è a fiumara chi dura in eternu e chi si para tuttu e ch'un si pò parà. Fragavami i bosci, i bosci ci fragavani. Un ghjornu erami  noi un ghjornu erani eddi. Erami cundannati à travagli furzati, d'un cantu e pò da l'altru, ma ch'avaremi fattu ? Pantumina fatali.
Ma parchi e parchi ? 
È parchi ? È parchi chi : dui, un sò mai stati trè e quissa, ò ghjuvanottu, ci voli à sapè ! Parò, par noi altri, dui erani vinti, insinu à quandu, finu à centu ? "Cagnara, cagnara !" diciva à zì Siparoni di li Baioni (me arciarciziu, ch'eddu riposa in paci anch'eddu.)




U fantassinu «si ni mori senza gloria alcuna, senza impetu di cori, intafunatu». Raymond Jubert, Verdun : mars-avril-mai 1916, Presses universitaires de Nancy, 1989.

22/03/16

36/13 (5)

Cuntinueghju e ripigliu, ch'avivu da dì, Linard nun cissava ?
"...mais oublie-t-on vraiment ?(...)
Eiu : "Ça va Linard, ça va !"
Tandu eddu : "Une minute Sarratu encore et je finis... Je m'interroge, tu vois, c'est sans doute un peu de tout ça, mâtiné de fiertè, injectée par des diables.
Nous, j'en suis sûr aujourd'hui, nos rires avaient 20 ans. Notre tristesse, elle, aujourd'hui, des ans, elle en a mille. Et une vielle tristesse est comme un viel amour, elle devient supportable.
Tu vois, Sarratu, je ne sais en dire plus, je t'en ai bien trop dit. 
En fait, je n'en sais rien, rien d'autre que malgré mes maladresses, j'ai cette certitude en moi que depuis le premier instant de notre première rencontre, je, je l'aime infiniment.
Pardonne-moi, Sarratu, Pour l'instant, j'ai envie de me pendre."
Tandu eiu : "Tu as failli mourir hier. Tu te pendras demain, ce soir il est trop tard et nous sommes encore saouls ! Et les bombes des boches pourront arranger ça !"
Si ni partedi à piegna, tintacciu. A guerra di i fruntieri era divintata, par una bedda stonda, a disfata d'un omu, di lu sò grand'amori. 
Eiu, avivu marcatu tuttu è cusi chi a vi possu cuntà.

20/03/16

Palmi, croci e crucetti

I nostri, i palmi erani avali citations à l'ordre de l'armée, i nostri, i crucetti erani croix de guerre. A Guerra s'aviva rimpiaziatu a messa, l'ordini i prigheri, l'omicidii i benidizioni. I preti erani stati, subitu, cambiati da generali sempri pronti à distribuisciaci croci, crucetti, palmi. Croci crucetta, anca maladetta. (Un'anca di trisori ?) 
Horreur, patrie...

36/13 (4)

A v'aghju detta, u varmazzu li si rudava u ciarbeddu, à Linard.
"Tu sais Sarratu, il est des souvenirs qui te poignardent, qui (...) 
Cuntinuò, ripigliu:

...Un jour, alors que je partais, je partais à la guerre, j'ai refermè derrière moi cette porte du 36, abandonnant ainsi ma femme, me disant, sans toutefois lui dire, "Un jour je reviendrai". 
Puis, je suis revenu, car je suis revenu, et c'est elle, alors, qui manquait à l'appel... ("l'appel", pinseti !) Et depuis ce jour là, depuis ce rendez-vous manqué, je l'attends, sans un espoir aucun de la revoir encore.
Sarratu, excuse-moi...
Non, c'est juste que cette attente s'est installée en moi et depuis ce jour là, comme s'installent dans le corps la vérole ou bien le choléra, elle me fait souffrir. Moi, j'ai chopè l'attente, comme on chope la teigne, les poux, la syphilis, la bronchite chronique, le thyphus ou bien le choléra. Attente définitive qui affronte son silence, son mépris, sa force et sa faiblesse ensemble, peut-être ses sarcasmes, ou bien ses moqueries, inutilement vengeuses ? Ou son indifférence, ou sa fausse pudeur, ou peut-être sa peur d'être encore dérangée ? Que sais-je. 
Elle seule le sait.
Ou bien peut-être encore son silence se heurte-t-il lui-même à son propre précipice, son désir d'oublier, mais oublie-t-on vraiment ?
Tu sais, le pire Sarratu, même si je n'ai plus à espérer, cela ne m'empêche, en rien, de continuer à l'attendre.*

Tintacciu, era toccu da una parasia seriaParò, ciò ch'eddu diciva m'era tuttu capiscitoghju. U tempu v'impara, u tempu v'impara: Je savais le français ! 
Vicinu à noi, piuvivani bombi. Linard, occhji sciarpatti nun cissava. 
Eiu : "Mais ça, Linard, c'était, au juste, quand ?" Tandu eddu :"Je ne m'en souviens plus.
Era toccu, era toccu.

*da suvità.

À P.

A tè, l'amicu caru, oghji sparitu, chi sè sempri ind'u mè cori. "L'acra lingua di i morti si ripiglia sempri ind'una prumessa di vazzina." Andrée Chedid

Marzu catarzu

Linard ha dettu ancu megu :"Je hais le mois de mars, Sarratu. Je le hais."

Ò marzu chi sè terzu,
Di tutti li nostri mesi,
Sei siguru lu più merzu.
Trè, à un tempu m'hai presu.
Trè, di trè di li me speranzi.


Kabul

"Pariva tuttu chi ssi stradi spaccati, ssi teppi tignosi, l'orizonti scaldatu incandulitu, u chjucchità di i culassi, dicessini chi più nudda un aviva da essa mai più cum'à prima. A polvara s'era rosa l'arbureti, abbagliaccatu i sguardi, caghjatu i ciarbeddi.
In certi locchi, u bufunimu di i moschi, a puzza di l'animali crippati aghjustava à u scumpientu qualcosa chi ci aviva da impidiscia d'andà in darretu. Era quantu chi u mondu si n'andessi à imputrichiscia e chi a sò cangarena s'aviva fattu a scelta di sviluppassi da cuì à andà ind'u Paschtun. 
Nun sò oramai cà campi di battaglia, areni e cimiterii, ssi tarri Afgani.
Pari chi tuttu sia brusgiatu, petrificatu, minatu da qualchi inghjirmatura maiò (...) 
Sò divintati tonti l'omi. Si ni sò morti i prufeti, i sò fantasimi sò stati cruccificati nantu à u fronti à i ziteddi. Parò è cuì trà u silenziu di i petri e quiddu di i fossi, mezu à l'aridità di sta tarra e l'ascutezza di i nostri, cori chi a nostra storia è nata."*

A nostra, listessu.

*Da, Les hirondelles de Kaboul, Y Khadra, Julliard 2002

18/03/16

36/13 (3)

A v'aghju detta, u varmazzu li rudava u ciarbeddu, à Linard.
Cuntinuò, ripigliu :
"Tu sais Sarratu, il est des souvenirs qui te poignardent (...)

Une journée entière, j'ai pleurè, sanglotè dans ses bras, pendant des heures durant, en la serrant très fort et depuis ce jour là, depuis tous ces ans là, tout mon être n'a cessè de pleurer. 
Il est, je l'ai compris plus tard, des rendez-vous manqués, pour une vie entière.
Comme il est des prières à des Vierges exotiques, à qui on voue des vœux, qui vous lient pour la vie. 
Vierge noire des Saintes Marie maintenant, je vous en prie, priez: pardonnez nos péchés, comme nous pardonnons aussi à tous ceux qui nous ont un jour pardonné. 
Pardonnez-nous, ou cessez de nous laisser prier !

Era toccu u tipu, era toccu. Fà voti vutivi, ah ò..


Stondi e butulimu

A sappivami, i nostri ori oramai erani cusgiti di neru nieddu. U butulimu di a morti t'aviva un sonu strasurdinariu.

16/03/16

36/13 (2)

Dipoi ch'eddu si era ricivutu sta bomba, s'eddu si pò dì, Linard un era più listessu. Era divintatu neru pariva tuttu presu da una picundria prufonda. U varmazzu li rudava u ciarbeddu...
Ci riscaldavami à u foccu, sta volta à l'arriera.

Mi dissi : "Pardon l'ami, si je ne te réponds pas toujours".
E pò mi dissi tandu eddu: 
"Tu sais Sarratu, il est des souvenirs qui te poignardent ou qui t'usent à la fois et d'autant qu'ils t'obsèdent toujours; au plus beau de tes jours, au plus triste de tes nuits et puis l'inverse aussi. 
J'ai mille ans, peut-être plus, et je porte avec moi mille fois mille fois, mille tristesses, fais donc le calcul !"
Eiu : "La guerre, o Linard ?"
Eddu : "La guerre, mais pas celle là, une autre. Celle-ci m'indiffère !"

Era toccu u tipu, era toccu... Stream of consciousness

Capitanu k (1)

E Linard cuntava i soi, e mi facciva pinsà à stu cantu anticu, vinutu d'un sogu induva :

Amori, lu me amori,
Culteddu à lama doppia
M'hai tuccatu lu cori,
Punghjaraghju u toiu.

Cù un fucili d'argentu,
A luna spingnaraghju,
In muntagna, insin'à li nevi,
Eiu scapparaghju,
Di branu, a petra truvaraghju,
Duve chi si riposa la sarpa,
Tu, tu sei culteddu à lama doppia.*

* L Gaulis, capitaine karagheuz, p14, Coopérative Rencontre, Lausanne, sd, v 1960.

14/03/16

Oru

Quiddu ghjornu piuviva à paghjulati, stavami, sott'à i bombi à l'agrottu d'una tipparedda di tarra e di scoglii calcinosi.
Ch'avaraghju avutu à pinsà, eiu, à Zi Castagnuloni e à i sò struffuletti, quandu eddu, mi diciva -eru ziteddu, eru -" O Sarrà, sè tu chi hai missu u foccu à a funtana !?" (Senza mancu capiscia u rimprovaru !)
E quidda di i chjavi ? 
"In quantu à tè quali saria u più riccu d'unu chi teni parrechji chjavi à quiddu chi un ni ha cà una ? Refleti, refleti bè u me ziteddu !"
Eiu : "Quiddu chi n'ha parrechji ?"
Zi Castagnuloni : "È parchigna ?"
Eiu, fieru : "Parchi quiddu chi teni massi chjavi t'ha parrechji porti ad apra !"
Tandu eddu : "Sbagliu maiò u me ziteddu, sbagliu maiori !"
Eiu : " E parchì, o zì, e parchi ?"
Zi Castagnuloni : "A chjavi di l'oru, u me ziteddu, a chjavi di l'oru !!! Chi si sà chi a chjavi di l'oru, sola, apra tutti i porti !"

13/03/16

Lumi

...
U Portaluci ci aviva spintu u lumi !

Ciarrigliulu

Scumbugliu ! Timpesta di bombi, tuttu a ghjurnata ! A tarra rivultata, firita stava muta. Noi, com'à u granu ind'u ciarrigliulu, ci rivultavami ! Mughji...

Sborgna

Postu ch'un n'aviami micca durmitu a notti nanzu, sta sera, di vinu ci semi imbriaccati ! E pò, emi durmiti, pò, oh, ch'erami vultati à l'arriera !

12/03/16

Caffè

Ind'a nuttata, un n'avivami appicciati l'occhji, mì !
À cinqui ori, Damien, un di i suldati mei (natu à u bughju), di pocca vaglia, ci purtò una gamella piena à caffè, e cum'à sempri, a si pigliava cumoda. 
Pinsavu : 
"Pianu, pianu o Damià, 
Asgiu da mani, furia da sera, 
Un fà à a lestra ch'è infamità !" Ch'avivu da dì ni ? 

Par rivena nant'à u "Caffè", pinseti, "caffè" veni à dì un pò d'acqua calda niruccia mischiata di sciccorè cum'eddi a chjamani... accumudata di carboni, bruma abbrustulita, sì ! E, si sintiva chi ci arristava in bocca ssi pizzateddi duri e sbrisgiulevuli trà i denti e a lingua, trà a lingua ed i denti, parò ci riscaldava.




11/03/16

36/13 (1)

Ch'avarà vulsutu dì à Linard mezu mortu mezu vivu, cù li sò "maladresses di lu 36, Paris XIIIème" ? Smanciulatu, Linard, quissa pò un era.
Tandu eiu : "Linard dis moi, l'autre jour, avant de mourir, tu as parlé de tes maladresses. Tu parlais de quoi ?"
Tandu eddu : "C'est une longue histoire Sarratu, une longue histoire... et puis, je suis vivant !..." pinserosu, s'è chjusu in u sò silenziu.


08/03/16

Lucifernu

U tempu à trascinera, sgraniddava l'ori, una à una, una appressu à l'altra : chjoccu ! chjaccà ! chjoccu, chjaccà, chjoccu, chjaccà...
U sgottu di l'acqua minuta picchjava in tarra, partatoghju meccanicu, à mintulà a penitenza nostra. Erami ghjunti, ind'u Paradisu di l'infernu. 
Dorma, un durmaremi micca, a fatica turrava stupori, i stivali s'infundivani in quidd'acqua infussata da mesi e da mesi. 
"Sta notti ci prumittiva sonnu senza sogni, sonnu senza lumi, sonnu senza luciori.
L'acqua sempri, l'inguernu sempri, l'ombra sempri."*


Disegnu di Léo Michel


Da veda : dessins1418.fr, à ringraziaddi 
*da l'Argonaute.

06/03/16

36 boulevard Arago

Linard era statu altru cà scuzzulatu, un tiniva mancu arritu. Tandu l'aghju pigliatu in bracciu e purtatu più indà à l'aritrosu. Pariva tuttu ch'eddu aviva da renda u sò ultimu soffiu ! Era stessu nant'à una tola, m'ha pigliatu a manu e pò m'ha dettu : "Sarratu, si je meurs, promets moi de passer à Paris XIII ème voir les miens. (Prumettu). Dis leur que je suis mort en pensant à eux. Dis à ma femme, dis à ma femme que, que malgré mes maladresses... boulevard Arago, 36, Paris XIII ème."
E s'addurmintedi abbagliulatu da u sonnu.
A sogu chi, u lindumani, era sempri cù noscu, u banditu.


L Loir, Evening in Paris, 1906

Andà à sciera

In cor' di notti (eru di sintinedda, à didda franca m'eru addurmintatu), u rombu di i cannoni di campagna bosci si missi à scuppittà. Fui scurratu e subitu ci fecci baddà tutti nant'à a ziglia calda.
I bombi schizzavani un focu murtali.
Ziiiiu, bum ! Ziiiiiiu, bum e babum !!! Senza cessà.

A puzza di murtizzu s'era impiutu ssi locchi.
A scossa lampedi à Venet in pianu, cuì, vicinu à mè. Un spisciuleddu di sangui à a gola u biuttava in poccu tempu e u sò sangui u s'aviva bittu lu tarrenu. 

Ziiiiu, bum !!! D'un colpu un ciottulu di cianga s'era magnatu u pentoni vicinu.

Linard scralatu, ciarbeddu sbamganiatu era statu presu da u tarrori. U rimori l'aviva missu a sciagura à l'ossi. Sciacchitava di denti, inciampa, piglia è inghjotta u sò scicconi. Parti à rida.
Una risa narbusina, di quidda chi vi piglia quandu l'Omu è persu e si ne ridi d'eddu stessu e ch'eddu si n'infutti di a morti, di a cianga, di i fossi e di u putricheghju. "Ghjustu com'e quandu si stà à senta una baddata di Bach."*

*Quista, l'ha scrittu Cioran


Disegnu G. Scott

À la Renommée des Escargots (6)

A l'amicu Punteleccincu

Ma chi t'avaraghju avutu a sera, rinchjusu in quiddi barracami à pinsà à Loretta, à i sò occhji, à i sò denti, e à quidda carta fiuridora dicorata e giaddiccia. 

A pena di c... mi dava a pena in capu. 
L'asciu aspru di l'amori mal fattu, mischiatu di purfumi pisanti mi tramanava. À stu puntu, eru prontu à fammi tumbà par vultamine à perdami in quiddi linzoli trosci à sudori purcinu, d'abandoni sfrinati, d'intisti infiniti, d'omi passati innanzu, u mei à buleghju.

Loretta, Loretta,
Che tù sighi laudata,
Una volta l'affari fatta.
Loretta, Loretta,
Che tù sighi maladetta,
Una volta pagata.


Pinsavu di mè stessu : "Uhh, che t'un ti sappii tù cunnoscia !"
Va, chi mi cunniscivu, mi cunnisciva. A Guerra era stata, una stonda, luntana.

U picchju sfacciatu biancu e cristatu mi fighjulava, iè, mi fighjulava : "
Ah!  Je veux vivre, dans ce rêve qui m'enivre; ce jour encore, douce flamme, je te garde dans mon âme..."*



*Romeo et Juliette Ch Gounot.

04/03/16

Tribbiera

Tribbiavami l'aghja di i disgrazii.

Pianeta

O tamanta brama di taglià a funa ch'e t'avivu.
"Dieu a déserté le champ de bataille !" Ha dettu Linard murtificatu.
"Déserter" era lintata a parodda.
Disertà, e pò doppu ? 
In quantu à mè, Diu un c'era par nudda in sta guerra, l'omi, quiddi chi ci guvernani, sì. È cusì chi pinsavu eiu.
A sera, è passatu preti Autremont, ha dettu u rusariu, l'aghju aiutatu. Inghjinnuchjatu, aghju toccu a pianeta, in cummunioni, da intraceda à favori di noi altri. À sapè...





02/03/16

Un ti ne fà !

"Sò d'una storia finita
D'un amori à scurdà
A truvami una vita.
Sè d'una rumpitura
D'una pena à purtà
D'un avè più primura.

Un ti ne fà,
U soli prestu ha da vultà,
Un ti ne fà..."*

Eccetera...
(Saxo)

*J Menconi, Un ti ne fà (Ricordu)