.

.
Paisani in anda pà a fiera di u Niolu. LC Canniccioni v 1910

31/10/14

All Saints' Day

Mi ni stavu cuì nantu à un spesiu di catralettu e pinsava. Pinsavu à a  sera di u 31 di u mesi d'uttrovi, una notti assignalata.

Ind'a noi*, u ghjornu, mammi e i ziteddi intagliavami, quiddi zucchoni giaddicci, à cranii di morti. A sera, nanzu chi u soli si calessi, andavami à parecchji, in Stretta Vecchja, e a notti s'alluminava di i candeli ch'avivami missu ind'i zuccchi... zuccati, colti à mani à bon'ora. I chjamavami "i morti secchi"
U baddu di i fiari ci raligriva.
Da chi fà ?
Da ghjuccà, di sicuru !
Da parà u paesi da l'animi di u purgatoriu ? Forza.
Par fà u contralumi à u lumi di a Squadra d'Arozza cu li sò ditti accesi à modu di candela ?
Da insignà a strada à i nostri morti (chi si sà chi a sera di i Morti si lacca in casa da bia e da magnà in tola, appuntu par eddi) ?
I zucchi, sti cranii zuccatoghji nekuôn amenèna karèna di l'Odissea ?**

Un ghjornu, s'ella ci casca sarani ancu capaci à dì chi sta festa è una festa... americana !
Aspetaremi à Sant'Andria par u trick or treat !

O smintacaghjuloni che vò seti, dumandeti aghja à i vostri santi vecchji a vi diciarani eddi (s'eddi un sò turrati mutti ad eternam, i tinti).

Ma, e parchi stu nomi di a Squadra d'Arozza ? Quali a sà ?

Da : http://www.recettes.qc.ca, à ringraziaddi.


*Fattu veritativu
**Odissea, X, 521e 536 ; XI, 29 e 49.

30/10/14

GM

"Tastati in tupezzu !" dissi Minutu à unu chi vuliva sapè se nimu un cuddava appressu à eddu...

U 173esimu di Paulumatteu.

U 173esimu stava vicinu à noi à mancu deci chilometri da Avocourt. À Paulumatteu, li purtavu un annu. Mortu, "au combat de Béthincourt, tué à l'ennemi", cote 281 à l'ouest du bois de Forges. Riposa in paci.




28/10/14

Infirmiera, infirmieri...

"In un'ora, o menu, c'erani ranghi e ranghi di firiti, ranghi crisciuti à l'infinitu. Stesi nantu à a paglia colta ind'i pratti vicini, cacciavani mughji dissunanti chi si finiscivani in ratali e noi (infirmieri) stavami à anima strappatta. Sti lagni d'omi tocchi ind'a sò carri, supranava agna rumori, fora di u mughju bordu di i cannoni."*



*Lucien Pitolet- Sept mois de guerre dans une ambulance limousine- édition Mercure Universel, Paris/Lille - 1933- page 157.
Da : http://www.faurillon.com/lucien%20pitolet.htm

27/10/14

Jouvan, Ano et Mezelles

Un si pò omu vantà di nudda, ma. U ghjornu, a vi digu, t'aghju avutu a diccia.
Ni sò frimati cinqui in campu: morti Jouvan, Ano et Mezelles, i tinti. Firiti : Raimondi ed eiu. Mi sogu pigliatu un colpu ind'a spadda manca, un pezzu d'obus m'ha liccatu, se vò vuleti, e m'ha cacciatu a punta di a spadda. Raimondi, eddu s'è presu una badda in corpu.

26/10/14

Castichi

Passani i mesi e si senti di più in più chi i cosi s'intracciani, l'angoscia cresci di più in più : chi guerra sarà ? Uni starminiu ? Calarà ? Sin'à induva emi da andà?
À tempi semi tinuti da picculi castichi di ogni ghjornu e pò c'è a noia à ...cumbatta. Tandu, si parlà e si scambia nutizii, fussini puru urdinarii.

Da:
http://blog.franceculture.fr/conversation-des-absents/category/raymond-carre-de-malberg

Signati da Cristu

A battaglia si tiniva, agnu annu e anni apressu à l'anni, nantu à a Piana di u Signori, di notti, à fin'di lugliu, tra milizzi Rusacci contr'à quiddi di Dodda. Era à quidda chi vinciva, à parà u sò paesi, a sò Gemeinschaft*
A comunità di tutti quiddi chi s'avivani à ritruvà, un ghjornu sottu à a listessa arca. (Era quistu u destinu di tandu : truvassi tutti un ghjornu aggrundati sott'à l'arca comuna di a esgia di u nostru caru paisolu,  indi u chjosu di a Nuccia).
Dicivani ch'eddi si battivani à pitrati, à colpi di talabeddu, mazzulati. À massi cumpata, l'una contr'à l'altra. Ci si vuliva à vincià da parà, par un annu, u paesi da i malatii, da a caristia, da i griddaghji famiti, e u restu. Falavani i colpi. Ci tinivami a difenda u nostru cumunu, u Besitz. Era l'usu cusì.
A mani, a fumaccia ci aviva da dì quiddi ch'avivani da cunnoscia i disgrazii l'annu da vena : induv'edda tuccava, tuccava.

E oghji in stà transcè, comu noi erami cuì ? À Gemeinschaft, à Gesellschaft ? Uniti o distinti ?
L'obus chi ci fallò in capu, fendu una massa nera, ci purtò risposta : "Babbbum !"
A carri di l'uni e di l'altri sghizzittò, si mischiò cù a cianga, ch'aviva piuvitu massu u ghjornu innanzu.
Un c'era più ne Duddinchi ne Rusacci, ne Marsegliesu, ne u restu. Ne Corsi, ne Tudeschi.
Un c'era cà u silenziu di a morti.
Sappetti u silenziu, com'à u sonnu di dui innamurati, doppu à l'amori.
Fondu, fondu : spinsadisperattu.
Cuì dinò era u focu di i morti, di farru infiaratu, ma durava pò, mirè, durava !

A l'aghju corsa brutta, a vi digu eiu ! 

Ma comu sarà ch'eddi si battivani cusì, à colpi di talabeddu ?


*Emile Durkheim, « Communauté et société selon Tönnies », Sociologie [En ligne], N°2, vol. 4 |  2013, mis en ligne le 03 juillet 2013, consulté le 26 octobre 2014. URL : http://sociologie.revues.org/1820

Citazioni 42

Croci e chjodi, chi nun ha pruvatu, provi !
Pruvemi...

25/10/14

Simplicitai

Eraclitu n'ha dettu dui, frà middi : 
"Dormini svighjati". 
E pò ha dettu dinò : "Viva di morti, mora di vita."
Ed agna ghjornu era cusì, durmivami svighjati e campavami di morti e murivami di vita. 
Chi vuleti...

24/10/14

Spampanili e fasgioli

E chi m'arristava a mè di a Sardegna ? Nudda, o guasgi.
E chi m'arristava di Marseglia ? Nienti cà Mariastedda e u ricordu di li sò occhji.
E chi m'arresta da u paesi ? Tuttu : mamma, i petri, i locchi, a ghjenta, i nostri e s'astri (ch'eddi sighini maldetti). A ghjesgia, u sgiò Santiuniacci, i festi, i ziteddi appressu à i sgiotti, a Valcunaghja maestuosa, u spisciulimu di Spampanili.
Tuttu : a boci di Taviu, quidda di zia Natalina quand'edda cantichjuleghja vicinu à u ziglioni di nuvembri, appuntu pà i fasgioli. U scandu regulari di a pistaghjola nantu à u troppu cià, cià, cià ! 
L'adori di u fumi di i castagni passati ind'u forru di Piazza Longa, e u sò rumori quandi Taviu, sempri eddu, i tiniva in manu e i si bulicava quant'eddi fussini stati pizzetti d'oru finu... Tuttu, vi digu, tuttu !
Tra l' "altrò" e u "cuì", c'è un loccu scunnisciutu, eccu ciò ch'eddu è l'Esiliu.

Povar'à noi...

Quantu volti avaraghju dettu u tintu ?
Massimu dipoi à l'iniziu di sta guerra e senza sappeni mancu u senzu.

"Legato a un'eresia molto antica -quella donatista del IV secolo- a alle discussioni teologiche e liturgiche tra la Chiesa d'Africa (...) e il papa Stefano, è assai probabilmente il diffusissimo e ben noto aggetivo siciliano (e calabrese)* tintu. Il significato è quello di "cattivo", riferito a persona; non buono, guasto, inservibile o di pessima qualità, riferito a cosa; grave, riferito alle condizione di salute". Vale anche "sventurato", ad esempio in locuzioni del tipo tintu cu mori**, tintu cu cadi, tintu cu jetta i spaddhi 'n terra, tutte tre usate col significato di "sventurato chi muore". Altro significato di tintu è quello di "povero", ad esempio nelle locuzioni esclamative calabresi* tintu ìju ! E tint'a-mmìa! Povero me ! tintu pe-ttìa, "povero te !". Se la parola nel calabrese non può non essere un prestito dal sicilano -ma Varvaro lo esclude- nel siciliano tintu si rispecchia, secondo la ricostituzione di Pagliaro, che condivido, la lotta tra il greco baptìzein e bàtisma da un lato e il latino tingere e tinctio dall'altro, col significato, le une e le altre, di "immergere" e di "immersione nell'acqua" (...)
In Africa come in Sicilia tinctus indicò il battezzato da eretico o alla maniera degli eretici, e divienne sinonimo di "cattivo" dal punti di vista dell'ortodossia cattolica. La memoria distante di quella polemica religiosa -scrive Antonino Pagliaro- soppravive ancora nella locuzione siciliana tintu e-mmalu vattïatu "cattivo e mal battezzato", che è di uso correte nelle parlate di tutta l'isola."(1)

È detta. Diu benedica i tinti e... tttt !

Médiathèque du Patrimoine, RMN-Grand Palais


(1)Da, La fiera del Nigrò, Viaggio nella Sicilia lingustica, p 71 (Eretici isolani), Salvatore C. Trovato, Sellerio editore, Palermo 2006.


*E corsu ! Ndl'A
** Cu =chi

22/10/14

Feelings d'amarezza...

Chi sarà sta musica dolci chi m'è vinuta in capu sta notti ?
Musica cusì, un si cunnisciva di i nostri parti.
Agna tantu a mi sintiva vena lagnosa.
A lingua mi era scunnisciuta, era una donna à cantà, mi pari.
A musica era chjara.
Diciva cù malincunia, (s'eddu si pò dì), soppr'à un filu di viulinu :

Dime...
Solamente dime,
Como olvidar mis sentimientos de amor
Lágrimas brotan de mis ojos
Trato de olvidar mis sufrimientos de amor
Dime.... si siempre yo así te amé
Porque ahora se lo tonto que fui
Jamás tu volverás
Dime wow wow...

E pò m'è vinutu un visu di donna, in neru e biancu, nibbiosu.
Mi pariva tuttu d'avedda cunnisciuta, parò u nomi un mi viniva. E pò mi vensi a nosgia, soppra tuttu a nosgia, iè.
M'avarà innucchjatu ?
O và, nò, chi sarà a buata di singe ch'aghju magnatu innanzu.
Vi ghjurgu !
Cum'è tintu lu me cori... 
O finziò lasciatemi tranquiddu chi n'avemi abbastanza, e t'avemi u contu, cuì. Aiò.


19/10/14

Zulfu

18 d'uttruvi 1914
Leghju i Saisons de Saint-Lambert, Le Livre du Printemps, fattu à virsetti gintili :

Déjà le rossignol fait retentir les bois ;
Il sait précipiter et ralentir sa voix ;
Ses accents variés sont suivis d’un silence
Qu'interrompt avec grâce une juste cadence…

Oghji, mi smintincu ancu di senta a boci urrulanta di a mitraglia di i shrapnells. Ghjornu tristu di vaghjimi nibbiosu, fai rimbumbà di lu tò cantu a furesta di Béléhène*.

*Journal de guerre 1914-1918, di Maurice Bedel. Edizioni Tallandier 2013

18/10/14

Caristia

A mani un ci hani purtatu nudda.
Di stizia Petru cantò :

Un c'è mancu più vinu,
Or succhjemi lu stuppinu,
Stemi corp'à viulinu.
Un c'era mancu più acqua,
Calaremi lu paracqua.
E quantu à u caffè,
Un circà chi più ci n'è ! 

L'escuada

T'avivu a me squadra ("une escuada") e cummandava à 15 omi.
C'era Olive, Petru u Cuttulesu, Antoni u Bastiacciu, erami tre corsi. E pò c'era à Jouvan, Albert, Raimondi, Robert, Chuzel, Mavieux, Dubani, Rigon, Fontaube, Escalette, Ano et Mezelles, dicivami cusì ch'erani paisani e muvivani trem'in dui sempri insemi. Stavami sottu à l'ordini di Talmasca chi cummandava à me e à u capurali Brietton.
A notti di u 18 ci accupavami à fà scaldà a mitragliosa chi u gruppu di Brietton partiva à l'assaut. Cissetimi à tre ori di mani. Brietton vultò sbrisgiu, cù un omu firitu. Era cusì agna sera un colpu à noi, un colpu à eddi.

L Danton, sittembri 1914. 
Creditu: Musée de l'armée, da Le Monde.


Citazioni 41

A tarra intera trimava, si scuzzulava.
Un trema una foglia
Che Diu un voglia.
E noi altri à mezu... Diu omniputenti, imputenti ?

17/10/14

Capurali Barolaccia

E dagali, una citation par a siconda volta : "S'est avancé le 23 septembre, sous une pluie de balles, pour aller couper les réseaux de fils de fer et a ainsi permis la progression de deux compagnies." Tanti intrasti ! Infini, m'hani fattu capurali, cusì migliurarà a solda.
Parò, solu nun eru à taglià sti fili, chi c'era Jouvan e Albert cun megu. E pò pinseti, avaremi fattu quindici metri u ghjornu e u lindumani erami vultati à a nostra piazza di u ghjornu d'innanzu... e laccatu tre omi.
Talmasca eddu, fighjulava, s'alisciava a mustaccia : Agnulu custodiu.
M'ha dettu : "Avà tocc'à tè d'essa, d'esistà, e di punta à a notti." Un ci aghju capitu nudda, ma sappivu ch'eddu era bravu Talmasca e massimu cu megu.

U Cigliu Rossu (1)

"Una bedda matina di u mesi di ghjunghju, stavami pusati ind'arba chi crisciva e s'impatrunava di i teppi di i nostri furtificazioni, piattava i barbelè. Arba, ch'eddu ci tuccaria doppu, à taglià, pò faremi a finera. Stavami pusati in st'arba alta, discurendu tranquiddi, aspitavami a suppa e paragunavami u talentu di u nostru cuccinaru nuveddu à quiddu di Garnero, ch'avivami persu à a punta di Vilmy, quandi d'un colpu, stu tontu di Faval saltò in piazza, tesi u bracciu drittu, u contadinaru puntatu, calò u capu, a manu manca à piattassi l'occhji e si missi à lampà mughji neri comu quandu, à a morti, u ghjaccaru ughjula.
Mì, mì, mì, fighjuleti ! Hii, lu spaventu ! Oh, oh, oh !...
Avivami saltatu e fighjulatu cù stuppori, à tre palmi di Faval : ficcatu ind'arba tal'à un gran'fiori spannatu, un cigliu rossu, era un bracciu umanu chi cacciava u sò sangui, un bracciu drittu mozzu, tagliatu soppr'à u ghjovitu, a sò manu sempri viva rinfiulava a tarra, pariva tuttu, ch'edda ci si vuliva arradicà... a branca sanguinosa baddava, edda, pianu, pianu, prima di stabilisciasi.
Alzetimi u capu à circà qualchi aeroplanu. Un capiscivami micca. Biottu era u celi. Ma d'induva ci viniva sta manu mozza ? Un c'era statu alcunna canunnata di a matinata. Tandu scuzzuletimi à Faval. 
L'omi ascimisciavani."

Blaise Cendrars, La Main coupée, « Le Lys rouge », Denoël, 1946, reeditatu da Gallimard, Folio, p. 409.

U Cristu di Bathala, Portugal

16/10/14

U 141 esimu

Par Santiuniacci, avivu sceltu sta carta.
C'era scrittu annantu, cu a sò rima :

Salutu, fiera bandera di u me regimentoni,
Tu chi fussi tanti volti passata à la mitraglia,
O segnu di bravezza e di grandi devuzioni,
Leghju, eiu, cù fierezza, lu nomi di tutti i tò battaglia.



13/10/14

À a bucciarada

"I libri, i mei, sò tali à ssi buttiglii chi si lampani à u mari (...) Ma risposta parò, un aghju mai avutu.
Se i tistimoni di u passatu vurtessini, sariani foli, un diciariani micca bucii ?"
P. Modiano
In, http://bibliobs.nouvelobs.com

12/10/14

Aspra cuntrea

Eccu l'aspra cuntrea duve infarru e foccu,
Fanni, d'un ziteddu d'arimani, a carcassa d'un omu,
Ed eccu furiosi i corbi chi si fraiani trà eddi,
Sta carcassa insunnita, sin'à l'ultimu riboccu !

Da, Gaston de Ruyter, 1917
Voici l’âpre contrée où l’enfer et le feu
Font, d’un gamin d’hier, la carcasse d’un homme;
Et voici les corbeaux se disputant, furieux,
Cette carcasse encor jusqu’en son dernier somme !

In, http://www.dessins1418.fr/wordpress/poemes-poilus-anthologie-dirigee-guillaume-picon-2014/

Oghji, 13 d'uttrovi 1914

Rien à déclarer.
Ci hani datu carti pustali da pude scriva.
N'aghju appruffitatu par mandamini una à Mariastedda e dui in paesi : una a Santiuniacci e quidda altra, à mamma.
C'era scrittu anantu : Mon Drapeau, 141ème Régiment d'Infanterie. Honneur et Patrie. St Domingue (1795), Lutzen, Bautzen, Hanau (1813)...
U Capitanu Fleury m'ha dettu ch'erani scritti i nostri vittorii, certi di i tempi di Nabughjò !
Quantu viti ci avarà custata sta bandera  ?
Pinseti ch'un ghjornu scrivarani : Avocourt, (1914). 
A bedda affara !



Isula urfanedda

Ambuscata : U ghjornu che vi dicu, à l'ora di meziornu, fumi culpiti da "i setti colpi di farru infiaratu", acciaccati, impulvariti da a cenara vinuta da l'insù. A morti passava, girava e vultava. U sonu di i timpani, tamburini e timpanneddi, passava d'un campu à l'altru, senza mezzu, alcunu, di paraddu : "Buru, bum, bum, bum, buru...".
Mi pariva di senta dinò l'abbaghji, à u luntanu, di i setti ghjaccari chi raghjavani.
I murtulaghi fammiti si ticchjavani.
Iscia ascia !!!
U tonu tunava, scuppittavani i colpi. U sfrascillimu falava da un celi infiaratu...

Accantu, à mezza à stà tuntia, Antontò si missi à cantà :

Or' vogliu eiu dinuncià
Generali e cumandanti !
Cavatevi ssi viseri,
Voi e i vostri mandanti,
Ci piglieti à strappazzera,
Setti pocchi ricurdanti,
Setti vò, veri mazzeri.


Francesco Goya v.1820
Museo del Prado, Madrid

11/10/14

Avants-postes

"Aux avants-postes le 141e a 5 cies à Avocourt, 3 au Hermont, 4 au Rendez-vous de Chasse. Sur tout le front les retranchements prennent plus d'ampleur et les obstacles s'accumulent; les réseaux de fil de fer deviennent de plus en plus denses et peu à peu les engins de guerre de siège font leur apparition."*

Noi semi vultati à Avocourt. Chi vuleti.
Zappavami fossi, transcè e construivami tagli e furtificazioni retranchements tiravami e stindivami metri e metri, chilometri, di fil' di farru, pilfarru o barbelè, appicati à i farri à tira-bouchon che nò inciuttavami "en réseaux", ch'eddi dicivani.
L'alimani faccivani listessu da u sò cantu.
Si ne vistu, sapeti...

(C) Museu Albert Kahn
Autocromu di St. Passet (1915)


*Da, Journaux de marches et des opérations des corps de troupe.
http://www.memoiredeshommes.sga.defense.gouv.fr

Mamilianu

À Paulu C.
"A spiranza è verdi, malasciu à chi la perdi."

Quidda sera stavami senza fà nudda à bracci muddati, senza sperenza alcuna. 
Antoni lampò: "A ci femi in puesia ? Tè o Sarrà aiò, scegli tu una parodda."
Eiu ghjuccavu, una petra in manu. 
E tandu dissi, eiu : "Petra". 
M'è vinuta cusì, avariu dettu "Tettu, fucili, maghjali..." Saria stata listessa.
Un sò se Mamilianu era in vena, toccu da l'estru pueticu s'edd'erani paroddi invintati o parroddi imparati o s'eddu era par u puntu, ma appena scelta a parodda,  "petra", lintò :

Voi crediti chi sta petra,
Nun sia cosa di valori,
Or' si ni faccini le casi,
Si ni coddani li torri,
Si ni facci u sacr'altari,
Duve stà lu nostru Signori

E parò tu nun sei cà petra
Pucaredda senza valori,
Ma sai tu, parà lu mali,
Sicond'à lu tò culori,
Se tu tira versu lu verdi*,
E murata à u ghjustu puntu,
Tandu pari ogni malori.

Chè tu sia benedetta, 
O petra senza valori !
Chi si ne faccini li casi 
Ed ancu i ripusatoghji,
E dinò i tabernaculi,
Induva stà nostru Signori.

Ind'i tempi di suliva,
Eri detta frati o sori
Qualchi volti scumunicata
Qualchi volti paladinu
Volt'e gira Anton' Marì...
Sei vutata à lu Signori.

Cf, u bigliettu a Sustrata, infra. 02/2014

*Paulu a diciva trent'anni fà :"Fighjula sta casa, e fighjulala bè. Un truvarè cà una petra verdi murata nantu a sò facciata, mì quista e mì quidd'altra... T'avarà a sò significazioni, t'avarà...? L'hani missu i vecchji da parà l'occhju..."
Puteri di l'occhju e contra puteri : "Petra di Teba, innurata à gocci d'oru", "marmaru verdi di Lacedemonia", "smaragdi", "viride Appiannum". A ci conta Isidoru di Sicilia** : "Caristeum uiride (...) nomen ab aspectu habens, eo quod gratus sit hic qui gemmas sculptunt; eius enim uiriditas reficit oculos." ("U marburu verdi di Caristi -u nomi veni da a grazia chi t'hani quiddi chi sanni sculpiscia sta petra- chi a sò virdezza, dà forza à l'occhji").
Paulu t'aviva raghjò !

**Da : Les thérapeutiques oculistiques romaines, entre survivances et métamorphoses. L'exemple du vert thérapeutique. In, Survivances et métamorphoses, textes rassemblés par H Duchêne, Université de Bourgogne, Images EA 1865, Dijon, 2005.

09/10/14

Tonu e mitraglia

E vurrariu chi la me voci,
S'alzassi quantu lu tonu,
E cuddassi à rimbumbà
À a foci di Varnevilla,
Trapanassi questa muraglia
E pò che ind'e sò ligni
Ci calga tonu e mitraglia.

08/10/14

À Ghjaseppu Tomasini

M'hani dettu arisera ch'un certu Ghjaseppu Tomasini* di a Munacia era statu fucilatu u mesi scorsu, ancu un antru. Fucilatu da i nostri stessi !!!
Aghju capitu ch'un certu duttori, u Major Cathoire aviva dettu ch'eddi erani vigliacchi e chi s'erani ferti da par eddi par fughja a prima ligna.
V'aghju dà dì, n'aghju vistu... Ma quista pò, nò !
O lu bruttu, manc'à dì un duttori tradditori !
Dicini cuì ch'eddi vulivani fà un esempiu.
Tintu Ghjaseppu, tintu Agustu un vi cunnuscu micca ma digu eiu, "Vargogna par quiddi chi vi hani tombi e quiddi ch'hani dattu l'ordini."

Ripusati in paci, o amichi.

Dà, La faute au Midi, J-Y Le Naour, A Dan, edizioni Grand Angle, 2014


*Fattu veru, Ghj Tomasini e A Odde sò stati tombi fucilati, par l'esempiu, u 19 di sittebri 1914 à Béthelainville.
Da leghja à dinò :
http://ldhcorsica.blogspot.fr
http://aullene.blogspot.fr


E pò pruvà...

Sta sera :"Probatio pennae*" anch'eiu !


*da : http://m.rue89.com
Claire Richard, On gribouillait déjà dans les livres du Moyen-Age.

07/10/14

Barrolaxia

"Barrolaxia !" Gridò u vagamestru. "T'as une lettre de ton patelin !" 
In quidda bocca i paroddi mi parivani varmi acciarbi. "Mon patelin, chi sarà mon patelin ?"
Infini, lacchemi cora, era una lettara di mamma.
Un mi n'inviniva guasgi più chi Barrolaxia cum'eddu dici era u me "nomi di guerra*".
Appuntu !!!


*In corsu, u "nomi di guerra" saria u "pseudonimu".

06/10/14

U sicretu di i Musi

Par GMW

Da ziteddu sappiva ch'eddu ci vuliva à chjamà a sò Musa ch'edda ci dessi u filu par cantà, par impruvisà. Ma u librettu ch'aghju avutu in manu ci dava u sò sicretu. Era statu Talmasca à daddumi. L'aviva trovu ind'a sacristitia (durmivami in una ghjesgia).
M'ha dettu: "Tè, ti ghjuvarà ad imparà à leghja ! Doppu u mi rendarè, cusì, u rimittaraghju in piazza."
Nantu à u libru c'era scrittu Théogonie d'Hésiode. Dicini cusì : "L'invocation aux Muses est présente dans la littérature archaïque..." (Vena à dì chi l'affara è vecchja e stravecchja).
Doppu cummencia e l'aghju missu in corsu ch'eddu mi veni megliu :

"O pastori chi battiti in campagna, ghjenta scrianzata di sta tarra e un setti cà otri ! Sappemi noi Musi, cuntà foli chi s'assumigliani à u veru; ma pò, quandi nò vulemi, sapemi ancu, cantà u veru."
Cusì hani dettu e figliole di Giovi-Zeus u maiori, avvezi à u parlà e mi messini in manu una mazzeta maravigliosa, un ramu tagliatu d'aloriu fiuritu. Mi spiretimi un cantu divinu, da dì, ciò chi sarà e ciò chi è, ciò chi fù. Mi dessini l'ordini di cantà a razza di i beati, Numi immurtali; e ch'eddi fussini, eddi, i Musi, sempri à l'apertura e à a fini di i nostri canti."*

Ed è veru ch'ind'a noi cantemi cusì, par via di i Musi.

*Teogonia 22-34

Liebig (7)

E pò, mi sogu addurmintatu.
Aghju sunniatu d'un mondu chi nun era più, oramai.

Conti (4)

Erami a l'arriera e ci ripusavami. 
Sapeti, quandu omu un ha nudda à fà, si pensa. 
Mi dumandu : Comu sarà a Corsica ind'i l'anni 2000 ? E quali è chi a sà, nimu un la pò sapè !?
Parò, se noi altri vultessimi da cuì, a vegu, eiu, a Corsica. 
O piuttostu, ciò che vegu eiu, è u paesi : "Setti masci e femina una"*, cum'eddu si dici, cù Mariastedda. Admittimi cusì, par tre generazioni, sò 64 figliulini (56 masci) e più di 500 puffiglioli (448 masci)! 
À noi dui, eiu e Mariastedda, impiimi u paesi, impiimi !!! Umbeh.

"Je vois (pour 2034) une île beaucoup plus peuplée, plus autonome, plus ouverte (...) L'île pourrait faire vivre 400 000 ou 500 000 habitants."
Henri Malosse, Président du Comité Économique et Social Européen, in Corse-Matin 06/09/2014. 


*Auguri chi si faccivani à i sposi u ghjornu di u matrimoniu.

05/10/14

Riposu

Arisera semi stati mandati in darettu à piglià un poccu di riposu. St'ultimi dui mesi l'emi passati à u fronti. Erami dirinati morti. Avaraghju durmitu dui ghjorni filati !
A mani di u sicondu ghjornu ci hani pagatu u caffè, cù pani e cumpani. N'aghju appruffitatu par scriva in paesi, à mamma e à Mariastedda in Marseglia.


Mathurin Méheut

Da u bloggu Masmoulin, à ringraziaddu.
http://masmoulin.blog.lemonde.fr/2011/08/29/mathurin-meheut-artiste-francais-elements-biographiques-et-quelques-oeuvres/

04/10/14

Cumplincisu

U pueta n'ha dettu dui, frà middi : "Ciò chi incisu nun è, nudda è. Ciò chi incisu è, mortu è". Di u listessu : "Ciò chi è simplici è falzu e ciò chi nun è simplici un ghjova."*
Un vi digu nudda di ciò chi è cumplicatu e incisu.

*Paul Valery

03/10/14

Italò

"C'era a guerra, e tutti n'erami presi, e oramai sapivu ch'aviva da decida di i nostri viti. Di a me vita; ma un sapivu comu."*
Eiu, a sogu, và.

*Italo Calvino, L'entrata in guerra, Einaudi, 1954.

02/10/14

Citazioni 40

"I pinseri invecchjani prestu à chi i porta."
T'aghju middi anni, tandu.

01/10/14

Miserere

C'erami arricolti, unu fila à l'altru, appena nanzu chi u preti fessi a livata.
A cantà u Miserere, c'erami tutti : Antoni u Bastiacciu, Mamilianu, Petru u Cuttulesu e d'altri, tutti.

"Miserere mei Deus, secundum
Magnam misericordiam tuam. 
Et secundum multitudinem
Miserationum tuarum, 
Dele iniquitatem meam...."

I bocci calani, ripartini, i lagni s'allungani : Miiiiiseeeeeereeeeree...
U Cantu empiva sti locchi.
Eru tardaviddatu, u frettu ? U cori, dinò.
Più tardi vensi l'ambulanza e si purtò à Ricci, u tintu. Si lacca una mamma, un babbu, a moglia e cinqui ziteddi chjucchi, chjucchi.


LC Canniccioni

Meziornu passatu

Ricci morsi à meziornu passatu, appenna.
L'aghju tinutu in bracci da a prima minuta ad avà.
Un v'aghju dettu nudda, ma ciò ch'aghju vissutu oghji m'ha tribulatu, scuzzulatu.
U tiru, tiru di quiddi fucili armati pà a guerra, div'essa partutu da culan'ghjò sott'à quiddu pinu malatu e tortu, da darretu à i ligni alimani.
A badda pichjò à Ricci in bocca, sfilendu a gola da darretu à u capu.
Eru accantu à eddu e mi falledi in bracci, in silenziu.
Pianu, pianu aghju vistu à Ricci chi si biuttava di u sò sangui chi si spraghjiva nantu à u me cappotu. A lana secca u si biiva, ingorda. Ingorda da chi ?
A sò agunia avarà duratu cinqui ori, o ancu di più. Vidivu a vita pianu pianu abbandunà u sò corpu, oramai divintatu bonu da nudda.
A vita un pariva tanta prissata d'andassine. Parò, poccu à poccu, i sò occhi imbiancavani, i sò labbri, listessa, u polsu calava, si spigniva u fiattu.
L'aghju tinutu cusì in bracciu tutt'a matinata e u vidivu parta. Par via di sta badda Ricci un pudiva dì nudda. E m'aghju dettu eiu chi, s'eddu ci pudiva parlà m'avaria dumandatu di faddu parta più à a lestra.
U tinivu in bracci com'à una mamma pò tena u sò figliuleddu.
E tandu mi missi à cantà una ninni nanna quidda di u Ponti, sappeti : "Sott'à lu ponti, ci luci la luna..."
Ricci s'addurmintedi par sempri. Mi parsi cuntentu, andeti e voi à sapè.
D'un colpu m'è ghjuntu u varmazzu in capu, un l'aghju ancora cacciatu à st'ora.
Vulivu, eiu, che nò scapessimi insemi da cuì !
"O Rì : e parchi che tu mi lacchi ?" 
"Ed avà, aghju da fughja ancu quali, o Rì, hai sceltu tu, stu mumentu ?"

28/09/14

U 5 esimu d'infanteria culuniali

28 7bre
Forte fusillade pendant la nuit. A 6 heures les allemands, débouchant par le ravin de Varneville, débordent nos tranchées qu'ils prennent à revers. Apremont est évacué et le 3e B.on se replie sur les bois sous une violente canonnade à 8h - À 11h le combat cesse.
Lt Berni blessé,
Capitaine Golay tué 
S/lt Thevenet blessé
14 tués, 171 blessés, 50 disparus* e Saveriu... li purtavu un annu.


*Da, Journaux des marches et des opérations... Op. cit.

Gomera

à P.A.C

Aiò, ghjucchemi st'ultima volta à crichju e andemuccini.
Annu, di sti tempi, turravami i bandi e pigliavami à capu inghjò. Lascivami a muntagna, i nostri caseddi, a Piana à u Signori par falà ind'i bassuri.
D'ind'u tavoni induv'e sogu oghji, in sti catravoni Lorreni, mi vensi in menti l'ansciu di i me sgiotti.
I ziffuli di i nostri, stracciavani l'aria, contadinaru e dittu grossu cù i punti ligati insemi, ficcati à mezu à i labbri e appughjati nantu a lingua piigata lintavani i sò "Ziiiiiii" chi impiivani l'aria di sti locchi. Ci cunniscivami à i fischii* : quiddu di Petrupaulu era u più longu, quiddu di u babbu era corti e seccu, s'eddu si pò dì. Quiddu di Pauluantoni, viniva da a Bocca à u Frattu, era largu e trizinimosu.
I sgiotti astuti sentivani crescia l'arba più à l'inghjò ed erani pronti par u vaghjimi in paesi.



*Cù sti ziffuli, ci parlavami ancu (fattu veru). Ancu Pauluantoni era un chjam'e risponda à colpi di (scusattemi) : Eiu : "O Pà, u tò culu ni piglia pesci ?". Tandu eddu : "U meiu, nò. E u toiu sì ?".
Erami ghjovani, spinserati.

Lumi e sali

Sta mani che vi digu, battivani i canunnati alimani, rughjivani, m'assurdavani.
O lu trustu !
Pilutoni, in furia, i ci faciva fallà.
Davanti à mè c'era un pugnu d'Avignunesi, bravi tippi, paisannoni, pronti à suvità l'ordini maladetti di l'assalti.
L'obus chi li fù sirvutu, faledi ghjustu à mezu à eddi.

Ba ba bù ! 

Lumi e sali di a tarra...
Lumi e sali di a tarra : d'eddi un arristava più nudda. E di noi cà stracci.
U lumi era a saieta di u foccu inumanu di u canoni, u sali era fattu di u nostru, u sangui.

27/09/14

U tuttu

Oghji m'ha scrittu Mariastedda.
Un vi pari nudda una carta pustali, par me è tuttu.
Una carta è un segnu, u segnu di vita.
Un segnu di vita in stu mondu didicatu à a morti. Un pizzateddu di soli, di paci, di silenziu, di riposu, à mezu à sta tuntia, stu rumori, sti fumi neri, acri, sti puzzi di pulvara e di cianga.
A carta di Mariastedda era stata par me, u Tuttu in cunfronta à u Nienti.

26/09/14

U fronti

27 di sittembri, 1914
"Sur tout (le) front, un service incessant de patrouilles doit fonctionner pour reconnaitre la force et les emplacements de l'ennemi."
E noi, à mezu...


Journaux des marches et operations, 141RI, op cit.

L'ombra di Cainu

"(...) E' un trovu cà à dì : a guerra è una pazzia.

Mentri Dio porta a sò criazioni, e noi omi semi chjamati à cuntribuiscia à a sò opara, a guerra distrughji. Distrughji ancu ciò che Dio ha fattu di più beddu: l’essere umanu. A guerra straccia tuttu, a leia tra i frateddi, dinò. La guerra è scema, u sò pianu di sviluppu è a distruzioni: si voli sviluppà par via di a distruzioni!

A cupidità, l’intoleranza, l’ambizioni à u poteru… sò motivi chi portani a decisioni bellica, e sti motivi suventi portani pà essa giustificati un’ideologia; ma prima c’è la passioni, c’è l’impulsu stortu. L’ideologia è una giustificazioni, e quandu nun c’è un’ideologia, c’è la risposta di Cainu: “E chi m'importa, à me?”. «Saraghu eiu u custodiu di me frateddu?» (Gen 4,9). A guerra un fighjula micca in faccia à nimu: vecchji, ziteddi, mammi, babi… “E chi m'importa, à me?”.
(...)
“E chi m'importa, à me?”
St'attitudina è l’oppostu essatu di ciò che ci chedi Gesù ind'u Vangelu. Avemi intesu: Eddu è ind'u più picculu di i frateddi: Eddu, u Rè, il Giudici di u Mondu, Eddu è u famitu, l’assitatu, u frusteru, u malatu, l'incarceratu… Che quiddu chi si prendi cura di u frateddu, entri ind'a gioia di u Signori; chi invecia, un la fà, chi cù i sò omissioni, dici: “E chi m'importa, à me?”, stighi fora.
(...)

Sempri oghji i vittimi ci n'è massi… Comu sara possibuli questu? È possibuli chi ancu oghji, piatti  da darretu ci sò interessi, piani geopolitici, avidità di danaru e di poteru, c’è l’industria di l'armi, chi pari tantu impurtanta!

E sti pianificatori di u tarrori, sti organizzatori di u scontru, come puru l'imprenditori di l'armi, hani scrittu in cori: “E chi m'importa, à me?”.

Appuntu toccu à i savii à ricunnoscia l'arrori, di senta i dulori, di pentasi e di chede pardonu e piegna.

Cù stù “E chi m'importa, à me?” che hani in cori l'affaristi di a guerra, forse vinciani tantu, ma u sò cori corrottu ha persu la capacità di piegna. Cainu nun ha piantu. Nun ha potutu piegna. L’ombra di Cainu ci ricopri oghji, cui, in stu cimiteru*. Si vedi cui. Si vedi ind'a storia chi va da u 1914 insinu à i nostri ghjorni d'oghji. E si vedi ancu ind'i nostri ghjorni.

Cu un cori di figliolu, di frateddu, di padri, chedu à tutti voi e per tutti noi a cunverzioni di u cori: passà da “E chi m' importa, à me?”, à u piantu. Par tutti i caduti di l' “inutile strage”, par tutti i vittimi di a pazzia di a guerra, in ogni tempu. U piantu. Frateddi, l’umanità  t'ha bisognu di piegna, e questa è l’ora di u piantu."

Stratti di l'Omelia in talianu di u Santu Padri Francescu
*Sacrario Militare di Redipuglia
Sabatu, 13 di settembri 2014
Da : http://m.vatican.va/content/francescomobile/fr/homilies/2014/documents/papa-francesco_20140913_omelia-sacrario-militare-redipuglia.html

25/09/14

Avocourt, Avocourt...

Avocourt, Avocourt, Avocourt... n'aghju una tecchja.
Tandu, aghju dettu oghji à Ricci : "O Rì, fughja o scappà, un è l'unica libertà di u prighjuneru ?"
Ma fighjulatu in catarochju : "Ni parlemi sta sera ? O Sarrà !"





24/09/14

Disperu

Chi miseria !
L'omi, i zitteddi, i vicchjateddi cascavani com'à moschi.
Quandu edda finisciarà sta guerra maladetta ?
S'edda cuntinueghja cusì, emi à veda i tutti nostri mammi, i tutti nostri sureddi ammantati di dolu ?
Tandu diciarani, un ghjornu, chi u neru era l'unicu culori di sò vistuti.
Sarà uni sbagliu maiò, una meza verità, parò...

Donni di l'Isula. Ed. Santini
v. 1900

Dizziunarii

"En cas d'attaques le 141ème doit résister, sur la ligne Avocourt, crête d'Avocourt à Esnes, et, le cas échéant, se replier à la lisière nord du bois de Hesse (...) mission, tenir le village et ses abords*".

A v'aghju dettu ma u francesu, avà u capiscu bè ch'un è tantu difficiuli : en cas, vali à dì "se mai". L'attaques sò l'attachi, résister è resistà, ligne è ligna, crête è sarra, le-cas-échéant : umbè ? S'edda casca cusi (?) Se replier, ritirassi, a lisière saria "l'orlu" (?)
Nord, nord, nordu, nò. Vegu bè ciò ch'eddu è ma a parodda in corsu, mi manca.
U bois, saria u buschettu s'eddu è chjuccu, u valdu, a furesta... E pò c'è dinò u bois a legna e u bois u legnu, videti... Mission : u da fà, a missioni. Tenir è tena, s'assumigliani. Le village... le village è u paesi, andeti à sapè parchigni ? Et ses abords : saria, i sò vicinanzi, u circondu, quista a sogu. Quandu a parodda manca ci si capisci guasgi listessu, à u senzu.
Ma micca sempri, l'altru ghjornu c'era Ricci chi gridava :"Allez à manque, allez à manque" parò a truppa ha pigliatu à dritta. Chi vuleti un sapivani micca chi "manca" era u cuntrariu di "dritta" !
Ah, o !
Corsu, marsegliesu e francesu...
Un capiscu micca tuttu à fattu tuttu, ma...
Ci saria da fà unu o parecchji dizziunarii (!)
Avessimi u tempu e l'asgiu, tandu, sì  u fariami.


*Journal des marches, 141ème RI, 23/24 di sittembri, 1914, op. cit.

23/09/14

Olive Gabelin

à JV

Olive era un omu bravu, "altu di bocci ma bassu di mani" cum'eddu si dici ind'a noi. T'aviva una manera particulari di chjamà i bosci : i chjamava i caghe-meli, e d'altri paruddacci, e pò si ni ridiva...
Olive s'assumigliava à l'amicu Francescu di i Rossi, sapeti, Francescu u mulinaghju cù u sò tupezzu particulari, lugarutu; a stessa altezza, listessi maneri.
Parlava marsegliesu cù i sò amichi, ci capiscivami parpennaredda, abbastanza.
Spartivami u nostru poccu, i nostri spaventi, i nostri ghjurnati maladetti. Spartivami i nostri sogni di fughjifughji.