.

.
Paisani in anda pà a fiera di u Niolu. LC Canniccioni v 1910

31/07/16

Rires e risi

"Mais Huguette, pourquoi riez vous toujours quand que je vous parle ?" (U francesu mi viniva in bocca quant'e fussi eiu à Lejan !)
"Antoine, vous permettez que je vous appelle Antoine? Je ris d'abord pour votre accent, je ris pour vos Ouguetta, qui n'arrivent pas à dire Huguette ! Je ris de vos instants d'absence, de vos rêveries, de ces moments où l'on vous perd. Je ris aussi du bonheur que m'apporte cette journée, mais sans vraiment savoir pourquoi..."
"Alors à mon tour de vous demander une faveur. Ne m'appelez plus caporal, ne m'appelez plus Antoine, appelez moi Sarratu, je préfère. C'est comme ça que l'on m'appelle au village, Sarratu fora. Je préfère."
"Seratout" c'est ca ? Qu'est ce que cela veut dire ?"
"Ça veut dire que c'est comme ça que l'on m'appelle : Sarra.tù. Le reste, caporal, Antoine... c'est pour les papiers militaires."
"Ne prenez cet air sombre, s'il vous plait !"
Tandu à Mma Geoffret : "Allons les enfants, arrêtez de vous chamailler, voudrez vous goûter à mon flanc aux fraises des bois ? Un flanc presque sans fraise et sans lait !"
Par contu meiu, eru statu traspurtatu in un antru mondu. In una stonda m'eru accustatu un mondu senza guerra, senz'armi, senza cianga, ne pulvariccia, un mondu senza numichi. Mi pariva d'essa intrutu in Paradisu, eccu,  sì ! Pinsedi (in francesu): "Le bonheur avait donc un visage."
Chi Mma Geoffret ùn si n'avidessi di nudda...

PA Renoir, Musée de l'Orangerie

Edda

' Sò visu s'aviva pigliatu tuttu u spaziu di lu me capu. Ùn vidivu più cà edda, 'sò occhji, la sò buccaredda russina, u purfumu di li sò mani, di li sò muvimenti. C'è bastata una stundaredda di nienti par accenda lu focu e riposu, mancu appena !
L'amori m'era intrutu, cun Edda, incu viulenza, ind'u mè cori, ed eiu, com'à un di sti tristi suldatini di piombu, mi ni stavu rosu da a passioni, mottu ch'un cunnisciva ancora, innangaratu, prontu à lasciammi fà da tuttu e da tutti, vittima innucenti di mè stessu, culpevuli d'Edda.

Oramai, u mondu si ni pudiva spariascia, u mondu. U mondu, sparitu, a meia vita aviva da essa impiuta d'Edda, d'agna cosa d'Edda, di tuttu d'Edda.
Mi cunviniva, e cusì sia !


30/07/16

Destinu (1)

Appena ch'e a vidi à Hughetta, intruta ind'a sala maiò, capii : in una frazzioni di nudda, s'era scritta a storia da vena, cu li sò gioii e cu tutti li sò guai, d'un colpu.

Dicini ch'eddu è u Distinu cusì, (tristu e perfidu, santu distinu ?) e chi tuttu, in celi, era ghjà scrittu.

Eru cummossu, mutu, imputenti, trasferitu in un altru mondu. In capu mi giravani middi steddi e sti paroddi d'una sminticata sirinata :

O più bianca di lu brucciu,
Più chjara cà l'alba in celi,
Ch'edda dura sta sola stonda
La mè fraula rubiconda !
O più dolci di lu meli, 
La mè bianca turturedda,
Cu li tò capeddi biondi
Sei la luci di stu mondu,
Purfumata d'arba cunedda.

Mma Geoffret : "Bonjour, chère enfant, mon Dieu, vous avez l'air si blanche. Il est vrai que les forces nous manquent, l'approvisionnement, vous voyez, Antoine, Huguette, mon mari, ma nièce, la table, la Marne, un caporal valeureux, les enfants, mon enfant, la peinture, les ogives, la cathédrale, l'ennemi  le tout..."
À senta, pò sintivu paroddi ma frasi pò, alcuni ! Tinivu in manu l'articuli, mancava l'articulazioni.
Fù listessa par a nipota :"Heureuse, béni, cher oncle, respect, guerre, prier, Dieu, bombes, si dure, si pur, si injuste, cruelle..."
Sintedi, infini, da Mma Geoffrey :"Et vous, caporal ?"
Un n'avivu intesu nienti di ciò chi era statu dettu innanzu. Ùn avivu nienti da risponda, nienti da dì. T'avivu u cori sottisopra, sur-presu...
Mi vensi, tandu, un "" à contratempu. Sintedi a zia e a nipota parta à rida.
Hughetta era bedda e ancu di più di bedda, era surpridenti ! Accantu à edda, l'assalti tudeschi erani ghjocchi zitiddini. U cori battiva à u ritimu di li nostri mitragliosi muderni, e un caldu, chi ho !
E pò, mi vensini in menti unipocchi di paroddi ch'eddu m'aviva dettu à Linard, seriu, seriu :"Un jour, Sarratu, tu aimeras une femme comme moi j'ai aimé Marie-Huguette." 
Da Huguette à Marie-Huguette...


Huguette, (Anonimu)



29/07/16

Tola e tavuloni

"Allez caporal, allez ! Il faut faire plus vite, vous poserez la nappe puis dresserez les couverts. Non, pas comme cela, les plis doivent disparaître, voilà. Pressons, dans une heure, à peine Huguette sera là !"  
Madama Geoffret aviva tuttu d'un generali, di quiddi generali ghjuccarini sapeti, chi vanni à a guerra stendu si ni darretu à quiddi tavuloni, pronti à cumandà à a suldatini di piombu, da amaistrà, è pò dà da i sò burò, ordini d'attacu o di contr'attachi maestri à omi alancati, infrugnati ind'i sò tranchèes, eddi, in prima ligna par da veru.
In quidda dispusizioni ch'e vi dicu, u piattu saria u forti di Douaumont, un culteddu una sezzioni di i nostri, i furchettini a truppa numica da spiazzà.
Pinseti, par noi altri, ch'edda sia in paesi o à a guerra, apparuchjà una tola, ùn era tantu un arti communu, massimu par ùn omu.
Parò cù Madama Geoffret ci vuliva à sapè induva metta cucchjarini, cucchari e cucchjaroni. "Feti cusì, feti culà". Unu à dritta, unu davanti à u piattu cù lu cucchjaroni mezu à a tola, à l'arrinvercciu, vicinu, ma senza tuccà à a vantera...
Erani affari di donni ed eiu à mezu.
O, se mamma mi vidiva, a risa !
E pò, ghjunsi à Huguette.

(A v'aghju detta ? Huguette era a nipota di Mma Geoffret, ma da a parti di u maritu).

28/07/16

U ritrattu d'Emile

U 17 di stu mesi partedimi à 5 ori di mani da Angerville à Ligny en Barrois. Culà, u trenu (e, cridetimi puru, micca quiddu fattu par i signori, ma parò, suspiri, affani e crepacori, sì !), stazziunamentu à Sergy, pò Buzancy (certi nomi, infini...)
U 22esimu battaglioni di Pedelnas (u meiu) pigliò a rileva di u 78esimu certi in Vauxbuins e noi in Soisson. U restu, avà sappareti, pò, di ciò ch'eddu era fattu.
A villa era stata tocca da a guerra, i bosci a s'avivani pigliata una prima volta e l'avivami ripresa doppu, era statu annu, o nanz'à d'annu.
À passami a permissioni m'eru truvatu una piccula pinsioni ind'a Madama Geoffret, veduva di guerra, (u maritu militariu di carriera, sottutinenti era statu tombu ind'a Marna). C'eru statu anch'eiu culà. 
Madama Geoffret ùn era ne ghjovana ne vecchja, nun si pudiva dì. S'arrizzava a mani à  sei ori è mezu, mi facciva a cicculta calda cù u latti, sparisciva ind'a sò camara à leghja, à ondici ori pigliava a sò sporta e mi diciva : "À tout à l'heure caporal !" d'una boci, diciaraghju, lighjera. Ghjunghjiva un'oretta doppu ancu ciò ch'edda s'aviva possutu riccuta. À meziornu magnavami insemi di u poccu e u micca chi c'era. U doppu meziornu passava. Eiu, à studià a geometria, edda a pigna a catedrali o ciò chi n'arristava. Un ghjornu, mi n'invengu m'ha dettu : "Ce qui compte, voyez vous, c'est de saisir l'instant. C'est la lumière qui a toujours fait vivre ces pierres inertes et c'est elle qui masque aujourd'hui leurs pauvres blessures et les fait respirer... Oui, caporal, la lumière est miracle." Ùn capisciva micca tuttu ma, pruvavu.
Versu sei ori sì pigliva a sò tisana, tre versi* nantu à u pianò di a sala à magnà: "Mon cher mari jouait si bien, si vous saviez..." À sett'ori di sera, una supparedda d'acqua senza guasgi ligumi e si compiva a ghjurnata.
Ma u più chi mi piacciva in quidda casa, era a pittura d'un certu Bernard Émile, (ùn mi dumandeti sè ùn nomi era Bernard e a casata Emile o u cuntrariu.), appiccata indu u curidò di l'intrata, à dritta.
Avà u ritrattu mi piacciva, à sappè parchigna è un antr'affari ?
Stu ritrattu u chjamava,eiu, "a Misteriosa". S'assumigliva un poccu à Madama Geoffret capu calatu cù li sò capeddi lisci, stigliati e tirati, (ma ùn era micca edda). E la sò caparedda par sorta...
Passavani i ghjorni, ma paci un n'avivami !
È pò mi dissi un ghjornu: "Caporal, dites-moi, depuis quand avez quitté la Corse ?" Tandu, cumincedi à fà u contu in tra me stessu: erami stati di leva d'aostu 14, più di tre anni d'avali, Marseglia e a Sardegna, ahiii !
Tandu eiu : "Depuis toujours Madame !" Ch'avariu avutu da risponda ?
A risposta era data e, riposta data e petra lampata, ùn si ripigliani più, si sà.
Piccatu.


*Keeping my eyes on the road, i see you (...) please be there (99 miles from L.A)

U ritrattu di a Misteriosa 
Bernard Émile 


27/07/16

Avà che nò simi sopra sta tarra...

"Avà che nò semi sopra sta tarra, circhemi a paci cù bona vulintà. Ind'u l'altu celi ci sarà a vita parch'eddu è cuì ci u paesi di i vivi; cuì, sò i ghjorni boni induvi stà u Signori stessu, anni ùn ni perdi. À chi voli cunnoscia a vita e sceglia à veda i ghjorni di u bè ch'eddu si tenghi da a lingua di u mali, e chi i sò labbri ùn dichini inganni; ch'eddu s'aluntanni da u mali e metti u bè: fendu cusi sarà ùn omu di bona vulintà. È ch'eddu cerchi a paci e a suviti, parchi chi a paci sarà data, in tarra, à l'omi di bona vulintà."*

Fuss'edda puru, tira e via... e cusi sia !

*Sant'Austinu, Natali di u Signori, discorsu n° 193

24/07/16

E pò, scriva...

Ha dettu à unu :" Scriva veni à saltà fora di u rangu di l'assassini..."* 
Pinsavu eiu, m'aghju da metta à scriva, nò ?
Vinarà u tempu, vinarà.

*L'ha detta F. Kafka ind'u sò ghjurnali.

23/07/16

Zia Agata

Mì, mì chi mi rivegu à zia Agata chi cantava, poccu doppu a partenza di u prumissu:

Ch'eddu si secchi lu mari,
Furmà un impetramentu
Ch'eddu ùn si ni parti manc'unu
Ghjovani à lu regimentu... (1)


Persu à l'orlu di sti mondi, comu sarà ch'eddi mi vensini ssi versi ?
Mimoria tramannata... Partenzi...

Ch'eddu si secchi lu mari,
E svapurà tutta la rena,
Ch'un avessimi noi mai più
Ne carta ne mancu penna

Ch'eddu si secchi lu mari,
À cacciassi agni pienti
Staremi com'à a petra:
Ùn rimpienghjiremi nienti ?

Ch'eddu si secchi lu mari,
Varcaraghj'eiu lu passu,
Picchjaraghju à la tò porta,
Parlaraghju bassu, bassu

Ch'eddu si secchi lu mari,
Ma ch'un secchi lu tò cori !
Ch'un è cosa naturali
Di campà or'senza amori
À andà di peghju in mali
E di spingna agni splandori
Ch'un è ancu ghjunta l'ori

Ch'eddu si secchi lu mari,
Stammi tandu à senta o cara,
Volta cuì, ti tengu cara
E ch'eddu si secchi lu mari,
Cacciaremi trà di noi
Agna goccia di feli amari.

(1) Tradiziunali

22/07/16

À C. (3)

"E cusì navighemi, battuti da cuì e da culà, ciambuttati, da un currenti chi ci porta e ci riporta, sempri e sempri, ind'u passatu."*
(eiu, listessu, e tù ?)


*F Scott Fitzerald, The great Gatsby. Ultima passata di u libru. 


À C. (2)

À C.

À l'addisperu, aviva portu fora a manu, da pruvà à tena si un'ultimu pugnu d'aria (to snatch only a wisp of air), da purtassi via un'ultimu pezzu di ssi locchi, ch'edda l'aviva laccatu amà cusì forti. Ma u trenu viaghjava troppu à a lestra, ed agna cosa, à li sò occhji, s'imbrugliava, ha sappiutu tandu ch'eddu aviva persu una parti d'eddu stessu, a parti più pura, a parti più bona, par sempri.


(He stretched out his hand desperately as if to snatch only a wisp of air, to save fragment of the spot that she had made lovely for him. But it was all going by too fast now for his blurred eyes and he knew that he had lost that part of it, the freschest and the best, forever.)

Francis Scott Fitzgerald, The great Gatsby, chapter 8

Forever ?

21/07/16

U sognu di Sf

Era una piaghja, nò un monti, nò, un pratu blu, una teppa di quiddi ch'una mula un la si pudiva micca cuddà sola.
Erami in mari, in Corsica, in altu mari. In tarra una furmicula maestra si tiniva dritta, dritta, cuduta e curunata d'un paghju di corri turini, più inghjò, baddavami trè omi, a dritta un trenu d'animali curruti destinazioni... Angerville.
I disegni erani grisgi scritti nantu à a paretta rossa, nò era u cuntrariu, erani rossu sopra grisgiu...
Si sentiva sguttà u sangui.
Sangui o acqua, ciò chi era ùn mi n'invengu più, sintivu: tacca, tacca, taccà !
Isiè chi u sangui rossu ghjuvava à scriva sta petra frisgiata grisgia.
A furmicula maestra baddava in misura, battiva i mani cuprendu a grotta di i sò scritti sanguinosi.

Persona : un omu mascaratu, una regina, un animali fattu omu, un animalifatt'omu o un omufattuanimali. Avà, a sogu, era un furmiculanimalomu chi si era impadrunitu di sti locchi. A buveghja cuddava tarra, tarra, a furmicula sticchita, sticchita, edda ùn si muviva più.

A manca un triangulu spizzatu in quattru parti uguali, puntava à l'inghjò. Mi sintedi tandu a boci di Lejean, maestru di geometria, arrimbatu à a grotta: "Si une droite, issue d'un sommet d'un triangle, partage le côté opposé en segments additifs ou soustractifs proportionnels aux côtés adjacents, elle est bissectrice de l'angle intérieur ou extérieur formé par ces côtès."

Ohimè, ohimè, lu mè povaru ciarbeddu !


A Grotta Scritta
Da, olmetadicapocorso@free.fr, à ringraziaddi

19/07/16

Diluviu e cataclisimu

U puntu era quistu : risolti ch'eddi erani i prublemi di a geometria e i prublemi di a guerra, (chi oramai era intesu par noi altri, ch'edda era divintata una cosa cummuna, ch'eddu era cusigna e basta e chi i cosi, ci vuliva ch'eddi si passessini in regula, o micca, ma ch'eddi passessini listessu...)

Nò, risolti ch'eddi erani quisti i dumandi, m'arristava una cosa sola à capiscia : parchi sarà chi u Venari Santu, a sera, chjamavami a ghjenti à a prighera armati à trapacchji e trapacchjoni ?

Par marcà u Dolu : di sicuru ! 
Parchi chi Noè fessi cusigna à chjamà omi e animali ch'eddi cuddessini nantu à l'Arca (1) ? 
I dui ?
"Noè t'aviva seicentu anni quandu vensi u diluviu"(2) diciva sempri à Paulu Santu, u tintu.
Quantu n'averemi noi, anni, persi che nò semi à mezu à sti cuntorni di tarra arruvinata e stanca? 
Novicentu ? Middi ? Di di più ? 

Un n'aviva dettu l'Eternu : "Stirparaghju eiu da a faccia di a tarra l'omu ch'aghju fattu, da l'omu à u bistiami, à i sarpi, à l'aceddi di u celi, parchi mi pentu d'aveddi fatti..."? (2)
Andeti à sapè !

(1) Cridenza ortodossa (è cusì chi sempri avali, in ricordu, i monachi di sta esgia chjamani i fratti à a messa e campani micca.)
(2) Genesi 7-8


Istruzioni

À u tintu Matteu P. amicu caru.

Erami à u cantunamentu d'Angerville à l'istruzioni. A mani sunnavani l'istruzioni militari, da mintenacci pronti e vivi. U doppu meziornu eru ind'u pilutoni d'alevu par passà sargenti, manc'à dì. A v'aghju detta, u più chi mi piacciva era a geometria. Lejean u nostru capitanu istrutori aviva decisu di facci fà uni pocchi di prublemi, altru cà difficiuli, mi n'invengu !

L'enunciatu da risolva era : "Tracer la perpendiculaire en un point d'une droite (Les solutions des problèmes de géométrie doivent conduire à des constructions pouvant être exécutées à l'aide de la règle, de l'équerre et du compas.)"

Tandu aghju scrittu, eiu : Il y a trois façons de faire, trois méthodes.
1- La plus simple c'est avec l'équerre : on choisit un point A de la droite XY et on dessine un angle de 90° à l'aide de l'équerre, c'est tandu une perpendiculaire ! Pan, pigliati quessa !!!
2- Avec un compas : Soit A le point donné sur XY : nous prenons avec un compas les longueurs AB, AC égales ente elles, et, de chacun des points B,C comme centre, avec une ouverture de compas plus grande que AC, nous traçons deux circonférences qui se coupent en D, D': la droite D,D' répond à la question ! E dagali !!!
Pò aghju scrittu : D'abord les circonférences se rencontrent parce que BC est plus petit que la somme des rayons, et plus grand que leur différence qui est nulle, et la droite DD' passant par deux points équidistants des points B et C est perpendiculaire au milieu de BC.

3- Une construction analogue donne le tracè de la perpendiculaire au milieu d'une portion de droite BC, et permet aussi de trouver le milieu d'une portion de droite !!! (Quissa pò, nimu l'aviva, mireti.)


A capisciarani ?! Mi piaciva à mè sta geometria era guasgi un ghjoccu.
U disegnu era quistu :



.


18/07/16

Frateddi

Mariano il 15 luglio 1916

Di chi reggimentu seti
frateddi ?

Parodda trimanti
ind'a notti

Foglia appena nata

Ind'aria spasimanti
involuntaria rivolta
di l'omu presenti à la sò
dibulezza.

Frateddi

G Urgaretti, Vita d'un uomo

17/07/16

Verdun (3)

Da Suippes à ghjunghja cuì avivani impiuti camiò e camiò, infilarati, miraculi !
Suippes, Saint Germain Laville, u 15 di ghjugnu fummi imbarcati in quiddi camions-automobiles ch'eddi dicivani, par Vaubecourt. Passati par Outrepant, Le Manrupt, Revigny, Louppy, Lisle en Barrois (nostru cantonnement), pò, Vaubecourt, Pretz en Argonne, Beauzé, bivuaccu in Dugny.

Pò lu tazzu : Belrupt, le bois de la Bouvière, le Loyet, Chesnois, le boyau d'Alkrirch (quantu n'emi laccati culà...), Bellevue (anh, anh...), Bois de la Laufée... (più inghjò c'era una ghjargala chjamata u fiumi di Tavannes !!! Parini foli ? È verità, par divvi, u Destinu...)

U 6 di lugliu, a mani, ripigledimi i camiò : Da Dugny à ghjunghja à Angerville, culà: riposu e istruzioni. Erami dannati purtati tal' u bestiami grossu da cuì, da culà, ma u puntu era sempri u listessu, d'essa purtati à u maceddu.


Sangui e sangui

"U sangui più bonu è quiddu di u muntoni" diciva, in paesi anni fà, à Zi Sarafinu.
Mi pariva chi a tarra francesa di sti fruntieri, ingorda, li rispundissi : "Nò, u sangui più bonu, è quiddu, frescu, frescu, di sti ghjuvanuteddi vinuti cuì da lu mondu interu !"

Tiorema XI

"Dans une même circonférence, ou dans des circonférences égales, des cordes égales sont également distantes du centre et réciproquement..."*
Pinsava :
"Apprunteti i scogliuli, manicaghji e custaghji. Insepulati i vinculi e pareti i vostri sporti, cofi, curboni e sesti, o zia Muzzè !" (Dicu cusì ch'in paesi ci amusavami d'un nienti).

Imparava a matematica, insemi à u francesu, m'accupava. A geometria diciva di a vita, di u mondu, ma quista l'aghju dighjà detta.


 *Cours de géométrie élémentaire à l'usage des aspirants au baccalauréat ès sciences et des candidats aux écoles du gouvernement, p 67 et 68 par E Combette, 1er fascicule, Felix Alcan Éditions, Paris 1887

15/07/16

Verdun (2)

"Quand'edda ci'junsi a munizioni, attachetimi, ma edd'aiani dighjà furmatu i sò tranchées. E si ni so andati da par eddi, in parecchji loca, si ni sò andati da par eddi, un li caccetimi micca, ma par divvi di Verdun, à piddà i dui forta, é attacca é attacca, èmu persu i migliaia di l'ommini, n'attaccu di Verdun ! Quandu ni semi passati no, érami setti divisioni ! Eccu ! A prima vaga, senza cuntà ciò chi c'era da daretu ad appughjacci si no passàiami ! E vol' dì chi un sì facìa nienti. U marisciallu Joffru dissi :
-Un cunveni più ad attaccà, un hè ch'é par perda mondu, circhèmu di tenali, bisogna'ddi pàrtini !
Dopu, ùn sò ciò chi c'hè statu sopr'à Verdun, dici :
-Quì, bisogn' à parà !
É parétimi !
É quandi no cuddetimi, ciò chi ghjé' aghju vistu, l'artigliaria, cumenci'à dà, a nostra, ch'un sì sintiva ch'é u rullamentu di l'artigiaria, altri cosa ùn sì sintiva più !
Diciani, ùn sò s'edd'era vera, ma sarà stata vera :
-Tricentu cinquanta trè battarìi tiràiani à tempu !"*

*Da, Petru Vellutini, pastori, p 86, (grafia di l'autori), Mathée Giacomo-Marcellesi, Ed. Albiana, Ajaccio 2015

Je t'aime...

Pinsavu à ciò chi Guillaume m'aviva dettu: 
"Linard, le pauvre, disait, "je t'aime (ti tengu cara)". Il avait le silence en réponse..."
U ratatattà di ssi versi passati di Desbords-Valmore, mi ripigliava. E lu tontu di Linard i ci diciva. Mi n'invengu:

N'écris pas. Je te crains ; j'ai peur de ma mémoire ;
Elle a gardé ta voix qui m'appelle souvent.


N'écris pas ces doux mots (clairs) que je n'ose plus lire :
Il semble que ta voix les répand sur mon coeur ;
Que je les vois brûler à travers ton sourire ;
Il semble qu'un baiser les empreint sur mon coeur.
N'écris pas !


(O và, nun scriva, ssi dolci paroddi, ch'un li possu, e', mancu leghja più :
Mi pari chi la tò bocci i mi sparghjessi nantu à lu cori,
Chi i mi vegu brusgià par lu surisu toiu;
Mi pari chi un basgiu l'impregniessi nantu à lu cori,
Và, nun scriva !)

13/07/16

À C. (1)

"Digu eiu ch'una maretta sola fà u rumori di u mari." L Gaulis

Fussi ella puru o cara, fussi ella puru, chi tandu qualcuseddu sintarè.
E, se un tremulu solu di u me cori fessi eddu trimà, a petra di u tò cori petra ?
Tandu u trabulamentu.
Je t'aime.

12/07/16

Wild is the wind

È piossu (un pisciu di ghjaddina). Un ventu caldicciu suffiava una polvera bianca e nera. U rò, rò rò di i mascini mi svighjò.
Comu sarà chi mi è vinutu in bocca, appuntu, u gustu di l'acqua gustosa di u Montinieddu ? Andeti voi à sappè ?!
È passatu un tancu, di i nostri, pò un antru ed un antru. O ciò ch'eddi inventani...
U mudernisimu !
È u mudernisimu chi ci tomba, u mudernisimu, in più, l'eterna tuntia umana.

O chi bughju tenebrosu,
E sta nera pulvariccia !
Chi mi strignani lu cori
Senza speri, senza culori,
Persi à mezu à st'aspriccia
Catagnacciu ner'e umbrosu !

O chi tempu angusciosu,
Campemi à ghjaccariccia,
Semi ghjunti à l'abbrucori
Fattu à pienti e à dulori
Solu in quista fundariccia,
Cù giarbeddu maccu e currosu...

Fila u tancu, fila. E portacci a morti ch'avali semi avvezzi. Ma ch'edda sia una morti muderna, È cusì chi a vulemi. A morti sì, ma a morti MUDERNA !!!

Tanchi murtaghjoli

10/07/16

Leal sovvenir (2)

Persu à mezu à stu scumbugliu maiori, m'eru sunniatu di qualchi Regina o di unu di i sò agnuli... 
Un Turcu moru li cantava (avessi duratu di più...):

O visu miraculosu,
Di curona inturiatu,
Lu tò sguardu amurosu,
D'acqui santi n'è lavatu.
Lasciami veni ind'à tè
Tandu Amori vidarè, 
In un suspir', rivivarè !



Van Eyck, Agnuleddu misticu, 
ditagliu, 1432

09/07/16

Leal sovvenir (1)

Mi n'invengu, c'eru eiu.
C'era Antonin di N.,
Uni sguizzu da Lausanne,
Un certu Desiré di Lyon.
Un antru Dupontel d'Étoile, quistu, battiva sempri cù unu di i sò parenti di Valence,
Jean.
E pò c'erani uni pocchi di Parighjini di i veri (pensu à Marc), cù "banlieusards" (veni à dì, ghjenti chi stavani ind'i circondi di a capitali), ghjunti da Boulogne, Issy les Moulineaux, Montreuil, Bobigny, Montrouge...
e
Un certu Louis di T., jardinier, (a diciva cusigna),
U sò paisanu Joseph d'Allinges...
tanti altri vinuti da:
Honfleur,
Avignon,
Marseille,
Nancy,
Strasbourg,
Vienne,
Granville,
Ouistreham...
Corsi, in massa,
Un certu Pereire, ch'un aghju mai più vistu !...
E tutti quiddi chi mi sogu scurdati. Tutti bravi tipi, cum'à mè, senza u soldu e senza avvena. E lu passatu...

07/07/16

Setti, mila, mila, mila...

I setti battituri di u suldatu :

1- U silenziu di u frettu e a vazza di i morti sepolti in ssi fossi
2- U ventu infiaratu, a puzzeria chi si sbocca da i gasi
3- U bavaghjini sceleratu
4- U scaldapisciu
5- I pedi ingonfii chi v'annientani
6- I gradati arrisicati ch'un valini mancu una bucchjula d'agliu seccu
7- L'ombra di l'abbrucà, quidda di a mancanza

06/07/16

13-13-13

Un caldu da cocia.

Ie, di fatti, un erani più, par noi, ne ghjuvanotti o ziteddi pronti à mora com'à noi... c'erani stati disignati "numichi nostri" da certi, da tutti.
Numichi da fà ceda.
NUMICHI, chi si ni devivani mora à un'ora precisa : 13o13 !
U diavuli un era ne ind'a carica di dinamita scumpartita cun regula, ne mancu ind'a galeria, tavonu, chi i nostri sappori zappavani à l'appiattu dipoi 3 ghjorni, sottu à i ligni di i Bosci, da faddi saltà è sfrasciccaddi bè (chi, si sà, u mortu alarga u vivu !)
Nò, u diavuli era u cronometru !
Berziet aviva da appughjà, precisu, nantu à u mecanisimu à 13o13 e 13 sicondi.
U diavuli era u cronometru, eccu :10 minuti menu 20 sicondi, 19, 18, 17, 16, 15, 14, 13... e poi, l'eterna gloria, in Paradiso...


Da, blog.lip.com, à ringraziaddi

03/07/16

Santa Barbara

Santa Barbara binidetta, priservatecci di u tonu tudescu, di a saietta sudetta !

02/07/16

Erami ghjuvanutteddi

U ghjornu ch'e vi dicu, mi baddava un chjami e risponda in capu e nimu ancu chi sparta. Certi volti, un c'è da dì ?!
U versu era quistu :

O lucacci surpasangui,
Erami ghjuvanutteddi,
C'eti cambiatu lu sangui !
O luccacci surpasangui
Erami ghjuvanutteddi,
Frimemi morti ed esangui.

Venissi l'ultima ora,
E purtacci un bicchjeri
Vurraria ch'eddu sighi
Di lu vinu da li Peri
Fattu da parenti cari,
Omi d'arti e pò sinceri !

O lucacci surpasangui,
Erami ghjuvanutteddi,
C'eti biutattu lu sangui !

30/06/16

Capitanu k (5), Epilogu

In un carrughju, à l'alba. Musica.

              Dui briacconi, cantani

O fratè, nun cunniscemi mancu
Di a morti a paura.
Turrarà rossu lu fiumi
E rossu sarà lu mari.

                     U cori

E rossu sarà u mari.

              Dui briacconi

Quandi u pesciu nantu à a rena nutarà (1)
Quandi u ghjasminu nantu à u scogliu fiurisciarà,
Quandi l'acqua salita, crescia u granu, farà;
Tandu vinutu u tempu par noi altri fratè, sarà
Di campà senza mancu libertà

                      U cori

Di campà senza mancu libertà.*


*Da, L Gaulis, capitaine karagheuz, p 82, Coopérative Rencontre, Lausanne, sd v 1960

(1) Dà veda stu cantu corsu d'amori, tradiziunali :

Quandi li pesci di lu mari
Cuddarani à li culini
E le più forti muntagni 
Scendarani à li marini 
Tandu sì, C. cara 
Nostr'amori sara par tarra

Quandi u mari sara senz'ondi
E senza pesci scoglianti
L'arburi senza frondi
E li beddi senza amanti 
Lu focu senza calori 
E li beddi senz'amori
Tandu sì, C. cara 
Nostr'amori sarà par tarra*

*Tradiziunali (da veda dinò: Canti Popolari Corsi, p 76 e seg. E Southwell-Colucci, Ed. Raffaelo Giusti, Livorno 1933)

27/06/16

L'occhji toi, vana parodda ? Micca !

À C. (Eri tù a vita, eri tù u nienti. L'avivu da sapè, eiu, nanzu ?)

E vinarà a morti, li tò occhji t'avarà
Quista morti chi ci accumpagna
Da a mani à a sera, senza dorma mai
Sorda, cum'è un vecchju rimorsu, un viziu assurdu.
Tandu l'occhji toi saranni una vana parodda,
Un gridu taciutu, un silenziu.
Cusi li vedi agna mattina
Quandi nantu à te sola ti pieghi nantu à u specchju.
O cara speranza,
Quiddu ghjornu saparemi anche nò
Che tù sei la vita e che tù sei u nienti.
Par tutti a morte t'ha uni sguardu
Vinarà la morti e li tò occhji t'avarà
Sarà com'à cissà un viziu,
Com'à veda in uni specchju,
Risurghja un visu mortu,
Comu à ascultà un labbrichjusu.
Falaremi ind'un traboccu, muti.

C Pavese

S Boticelli, 1490, Madona, ditagliu

26/06/16

23-28 juin 1916 (Verdun (1))

"Le 25 juin au matin le régiment (u nostru, u 171esimu*) était donc disposé (...), formant une vaste tenaille dont le Bataillon Pedelmas constituait la branche droite et le Btn Blavier la branche gauche. Le point de jonction des deux bataillons était au sud du dépôt, fortement tenu par l'ennemi dont la ligne formait en ce point un saillant très prononcé dans le nôtre. 
Le Général cd la 12e DI, donna l'odre de rectifier ce tracé dès la nuit suivante en enlevant le Dépôt au moyen d'une opération de faible effectifs à la grenade.
En conséquence le Lt Colonel donnait l'ordre suivant :
I- Dans la nuit du 25 au 26, un coup de main sera tenté sur le "dépôt" occupé par l'ennemi devant le point de soudure des deux Btns de 1e ligne, de façon à rectifier notre front en ce point, en supprimant l'angle trop rentrant qu'il forme.
II- L'opération se fera à la grenade, par surprise sans préparation d'artillerie. Elle sera déclenchée du front actuellement occupé par la 10e Cie à l'heure que fixera le Commandant Blavier.
III- La troupe d'attaque comprendra trois équipes de grenadiers fournis par le 2e Bataillon (u meiu) et la section de l'adjudant Delormel, le tout sous le commandement du S/Lieut. Mougenot. Ces deux groupes rassemblés à 21h30 dans la tranchée de la 8e Cie au sud du P.C du Lt Colonel seront conduits par un agent de liaison (Izier) du P.C du Cdt Blavier qui règlera les d'étais de l'operation.
IV- Les Cies de 1ère ligne du 3e et du 1e Bts se tiendront prêtes à appuyer l'attaque, mais sans y participer (...)
26 juin La journée du 26 fût plus calme que les précédentes et on en profita pour s'organiser (...)

27 juin Toute la journée du 27, la canonnade fût extrêmement violente (...) 

28 juin La relève se fit dans de bonnes conditions avec très peu de pertes.

Les pertes totales du régiment pendant la période du 23 au 28 juin furent les suivantes.

a) Tués
Bley Georges Christian Commandant 24 juin
Walter Marie Lieutenant 24 juin
Boullet S/Lt 24 juin
Mougenot Florian S/Lt 26 juin
Audrey Jean-Jph S/Lt 27 juin

B) Blessés
Bouvet Georges Capt Adj 24 juin
Henriet Albert-Martial Lt 24 juin
Grellot Alfred-Renè Lt.24 juin
Tirolle lion Lieut 24 juin
Jacques Marie-Louis Lieut 24 juin
Sainte-Laguë Jean 24 juin
Terlin Albert-Louis Lieut 24 juin
Cérès Augustin S/Lt 24 juin
Griffon René S/Lieut 24 juin (mort de ses blessures)
Taillard Adolphe S/Lieut 24 juin
Lefranc Pierre-Marie S/Lieut 24 juin
Mloichot Camille S/Lieut 24 juin
Mathieu André-Armand 26 juin
Dessirier Pierre S/Lieut 
Phillipot (Walter-Feranand) S/Lieut 25 juin
Delaveau Pierre Charles S/Lieut 27 juin
Jacquerez Jean-Baptiste S/Lieut 24 juin
Bonnerot André S/Lt 24 juin

C) Disparus
Saire Gaston Lt 26 juin
Mulot Gaston-Albert S/Lt 26 juin
d'Albon Marie S/Lt 24 juin

Sous-officiers : tués 22, blessés 77, disparus 12, total: 111
Caporaux : tués 12, blessés 86, disparus 18, total: 116
Soldats : tués 96, blessés 553, disparus 165, total 814 (Isier e Parrot, morti à buleghju)
Viditi, c'erani i morti, i ferti e i spariti. Certi cù u sò nomi, l'ufficieri, certi senza nomi: ss'astri.

*Da u J.M.O, 171e RI, 26N 708/5, Ministère De La Défense 

Les sentinelles, E Breccia

21/06/16

Genesi 1:28

À lu mè ziu Paulu

Gen. 1:28

Diu i benedissi; e Diu li dissi : "Crisceti e multiplicati e impiiti a tarra, impadrunetivvi d'edda e di i pesci di u mari cù l'acceddi di u celi, supraneti ogni animali chi in tarra si movi."

C'erami, guasgi : criscivani i morti, multiplicavani i cadaveri ch'impiivani ssi tarri, ci erami impadruniti di i pesci (l'acqui erani vilenu), di l'acceddi (l'aria era turrata vilenu), da u celi o da u mari, ogni animali, in tarra (turrata vilenu) un muviva, for' di a carogna, di toppi puntichi, di u musconi.
I morti battivani ancu i vivi, e friteddi par nimu ! Eccu à ciò chi erami noi.
I bombi spizzavani u celi in un rumori di raganu d'un giganti, prontu à morasini in un ultimu vumacheghju in un tanfiu chi appatedda, ghjuntu à l'orlu di u mondu nostru.
Mondu, chi nun era, oramai, più nostru...

19/06/16

(L)ovi, strinti, basgi ed abbracci...

À PJ Luccioni, ch'eddu sia ringraziatu cuì.

Imparata oghji, a leggi di i dodici tavuli di multiplicazioni !

U listessu ghjornu u tavulaghju di a tranchée si n'è sfundatu sottu à i colpi di i bumbardamenti di a sera di nanzu, di l'acqua chi fala e di u tempu chi fila. Cinquanta metri à pona e à rifà. "Débrouillez vous pour me remonter tout ça !" Aviva lintatu à Lejean, u capitanu. "Les sapeurs n'arriveront pas avant deux jours. Alors, au travail." Zappatori, sapeurs...

Tavulami, pioli, toli e tavuletti... m'arricordu in paesi, tanti mesi fà, à Zì Antoni, u bancalaru, quand'eddu travagliava u legnu da fà porti, banchi pà a esgia, sulaghji. Facciva seghjii ancu. Li ci vuliva tandu ghjinepparu da u Cacchjoni (chi u legnu un è micca sbafferinu) sceltu, senza diffettu, senza scarbi. Tagliatu à luna nova (chi codda), curatu ind'acqua.
Tagliava dovi precisi da pudè appiccià li bè.
Calculi d'anguli e d'intorchjaturi i sappiva fà di menti.
I pioli scandulaghji par taglià u legnu indrentu, l'ascioni par a parti di fora, chi i pezzi t'abbiini a sò forma tundulita. Cù u pianeddu ci vuliva à truvà l'anguli precisi à fà basgià sti dovi, insù più larghi cà in fondu...
I dovi s'appicciavani, si basgiavani, si strignivani, sarrati da farri fatti apposta. I chjerchji stazzunati, tagliati cun galbu, missi à calu nantu à una forma chjamata "ciucciu" chi i dovi s'accuncessani bè. U fondu era calculatu, u cupparchju, listessa. U cherchju era a forma maestra !

A v'aghju detta, à tempu persu imparavu a geometria. Théorème VIII, "Sur une même circonférence, ou sur des circonférences égales, des arcs inégaux, moindres qu'une demi-circonférence, sont sous 
tendus par des cordes inégales ; les cordes sont dans le même ordre de grandeur que les arcs et 
réciproquement".
Capitu o zì Antò, ch'o sinò, i dovi un hani da basgià...


18/06/16

Pentacosta 1916

Sara vera chi par Pentacosta ci capiscimi tutti, qualch'edda sia a lingua ? Preti Cristofari a mi diciva.
Ci n'è unu, u sentu ! Avaria dettu eddu :
"O cara meia, fighjulami ghjà ssi lumi."

Please, love, do look at the lights.
Regarde les lumières mon amour.
Mirar els llums, el meu amor.
Guarda le luci, amore mio.
Nanzur 'iilaa al'adwa', w habi.
глядзець на свет, любоў мая.
Shikoni në dritat, dashuria ime.
Bich eulbogo, nae salang.
Nézd meg a fények, szerelmem.
гэрэл хараад, миний хайр.
Katon ing lampu, tresnaku.
Blick auf die Lichter, meine Liebe.
Saib lub teeb, kuv hlub...*

Da chi ? Accantu à noi, c'era u mondu interu. C'intazzavami listessu.

*(Cù, Google trad, e par ciò ch'eddu vali... Look at a luci me ' amuri)

17/06/16

Oghji chi è oghji

Patarinnavami... e Tumasgiu di i Minghetti si ni cascò in Oostduinkerke. A m'ha dettu mamma sta mani.
Sarà quistu un nomi, "Oostduinkerke" (Ustiduincarcu...), da murassini, à 20 anni ?

14/06/16

Il pleut, bleu

"Il pleut !" Avaria dettu à Linard par di dì "piovi !"
Ma, quandi l'aria era secca com'à oghji e ch'eddu diciva cusignà viniva à dì, "O mamma, chi tristezza chi t'aghju !" A tristezza, a si purtava adossu, cume purtavami st'uniformi bleu. ("Bleu", cun un "euh" comu ind'a "pleut".)
"Bleu", in paesi dicivami "blu". Mi n'invengu, Minicheddu innamuratu quandu eddu diciva à Ninnina :"Tù, t'hai l'occhji blu, cum'è à petra turchina."
Mamma, Ninnina, Minicheddu, u paesi... cusì vicinu, cusì luntanu.
Ch'emi à fà ?

12/06/16

Pregnanza

Mi n'invengu, in casa, dilicatezza di mamma, mittiva sempri, annantu à a meda un bicchjerinu di fasgiolu da "ammuscà a pezza".

Cuì, campavami à mezu à adori di merda e di murtizzu, di pulvara infusa e di gasi murtali.
Ah, i pudivani caccià, i corpi, ch'era listessu ! Era a tarra stessa, muritoghju par noi, ad essa impriitata da u succhju di i cadaveri. E, quand'eddu un piuviva, era ancu peghju chi tandu vi tuccava i panni, i capeddi e vi truvetiti, tandu, imbalzamatu d'adori di morti, purtata da una brutta pulvariccia nigrina.
Umoru di tarra muddizziosa, pregna, squarciata e sturdulita da a tuntia umana.
U celi, anch'eddu, s'era spintu, leccu.

11/06/16

Imputenti ed umani

Viniva a sera. Era passata a ghjurnata. Quantu ci arrestarà ghjorni à campà in quiddi cianghi, à varmi bracciuti ? Frà un'ora, ci hani da dumandà di cuddà à l'assaltu di i numichi. A morti edda si sarà appruntata à piglià a sò tassa.
M'arricordu di sti versi d'unu, in paesi, attaccatu ma chi un vuliva cantà:

Avà s'avviccina l'ora,
Di sunnà l'Ave Maria,
Un gattivu ziffulà,
Quandi l'asinu un vò bia !

Ricqlès

Quidda sera che vi dicu eiu, avivu discorsu cù Jean Izier (u britoni, quiddu chi era sempri d'accordu, viditi). M'ha dettu eddu di u babbu, ch'eddu era marinà. M'ha dettu dinò di i sò viaghji, d'induva era natu. Era cummunu induva eddi di viaghjà, di girà, di cunnoscia puru u mondu interu. M'eti à creda, ma Jean t'aviva una mamma... Turca !!! (Veni à dì ch'edda era nata in Turchia e ch'edd'è culà chi u babbu l'aviva cunnisciuta ghjuvanutedda. È doppu a s'aviva purtata in Francia). 
Parini foli ? M'ha spiegatu a Turchia, un paesi luntanu, ancu più di a Corsica (ci vuliva trè ghjorni par truvacci in Marseglia !)
M'ha spiegatu dinò chi u nomi di a mamma era Deniz Hazal.
M'ha contu chi Deniz era "la mer" ("u mari", è cusì ch'eddu ha dettu: "en turc, cela veut dire "la mer"),  e chi à Hazal era, (a vi dicu in corsu, chi mi mancani i paroddi), era: "a cascia morta chi si strappa e chi si ni casca ind'a schiasina (u vaghjimu tardivu, più di sittembri)!" L'ha detta cusigna, com'e a vi dicu eiu !
Sapparaghju pò avali comu è chi certa ghjenti porta, in sè, l'estru pueticu... stu nomi stessu un è una puesia, un è ? 

Accantu à noi sunniava u corpu fiaccu, piattu d'una cupperta, d'Hinault. Hinault, era statu toccu à u fronti, à mezu steddu, tombu, tiratu à a spera da quiddi tiragliori Tudeschi di prima ligna.

A dritta, in tarra, ripusava à sò buttiglietta di Ricqlès. Ha dettu, tandu, pigliendussi a buttiglia à Izier : "Allez caporal, venez, va, trinquons à sa santè..."

    

07/06/16

C'è da rida

Erani trè suldati, Britoni, paisanoni chi, oh ! C'era à Alfred Hinault, Jean Izier, insemi cù un certu Pierre Parot. S'intindivani, t'avivani ancu u sò parlatu chi un era micca capiscitoghju da noi altri. Vinivani tutti à trè da Pluesteccu o un nomi cusì, Plugesteddu ? Chi ni sogu eiu !
Izier era sempri d'accunsentu, Hinault era suventi à rotta. Parot ? "Parò..." lintava à Parot, eppuru... Erani ghjovani suldati di a mè sezzioni, sempri pronti à a baruffa.
Certi volti c'è da rida.
Santu Malakia, prigheti par noi.

J Izier


04/06/16

Capitanu k (4)

Agna sera ci servivani suppa, veni à dì : acqua puttana, pani chi era petra e vinu chi era vinacciu.

Vinacciu*,

Comu fà ind'a vita ?
Fughjani i beddi ghjorni,
Un è cà a fundariccia chi ci arresta,
Fundariccia di i pessimi ghjorni, di a vinaccia.
Comu fà ? Tiratu ch'eddu sarà stu vinu,
Ci tuccarà à bialu.
Ancu par lu più infamu, veni lu ghjornu
In cui sò biotti i sò più boni botti.
Vinarà lu ghjornu e stu vinu
Sarà anch'eddu siccatu.
Suffiarà u ventu cattivu,
Cuprarà i nostri barbi di brina
L'abisenta insema cù lu ghjasminu,
L'almi nostri sopra i tetti.

*Da, L Gaulis, capitaine karagheuz, p 76, Coopérative Rencontre, Lausanne, sd v 1960

K. 505

È ghjuntu sta mani à Lejean à circami ind'u cagnà induv'e stavu eiu : 
"Caporal, vous savez l'italien, n'est ce pas ?"
Eiu : "..."
Tandu à Lejean : "Allez caporal, venez !"
Ci truvedimi in una casa, guasgi un casteddu, di l'arriera. Ghjunti in una sala, di siguru ancu più bedda di a banca Bozzi d'Aghjacciu, sinteddi à unu gridà : "Fixe !" (ch'arrivava u culuneddu Domy). Mi dissi (eiu, à u garde-à-vous) : "Repos ! Suivez moi."
U suvitedi. Un'infilarata di sali, in  una bibiutecca carca à libri, nantu à una tola, c'era una mascina, di quiddi chi vi ghjoccani musica, cù a sò tromba larga nera e cù fili d'oro, sottu, a sò scatuledda, macineddu neru chi serviva di fundamentu, era cuì chi u discu girava. Sta mascina (u "tramofonu" mi pari) era com'a quidda di u sgiò Santiuniacci in paesi, ma più grandi. (cf. u bigliettu di u 16/01/2016)
"Écoutez ça caporal et traduisez-moi les paroles !"
Una boci dolci si missi à cantà suvitendu a musica. Eru presu in un sognu fattu di magia. Era un cantu d'amori, finu e dilicatu.

Diciva :
Ch'io mi scordi di te ?* 
Que je t'oublie toi, moi 
Che a lui mi doni puoi consigliarmi ? 
Que à autre je me donne tu me le conseilles ?
E puoi voler che in vita ? 
Et puis vouloir que en vie ?
Ah no! Sarebbe il viver mio di morte assai peggior. 
Ah, non ! Ce serait vivre, pire de la mort.
Venga la morte, intrepida l'attendo. 
Vienne la mort je l'aspette.
Ma, ch'io possa struggermi ad altra face, 
Mais que moi, me fondre à d'autres visages,
ad altr'oggetto donar gl'affetti miei, come tentarlo ? 
À d'autres objets donner mes affections, comment, le tenter ?
Ah, di dolor morrei ! 
De douleur je mourai
Non temer, amato bene, 
N'aie pas peur, mon aimè bien,
per te sempre il cor sarà. 
Pour toi le coeur sera toujours.
Più non reggo a tante pene, 
Plus non à supporter tant de peines,
l’alma mia mancando va. 
L'âme mienne va manquante.
Tu sospiri ? O duol funesto ! 
Tu souspires ? O deuil funeste !
Pensa almen, che istante è questo ! 
Pense au moins, à quel instant est queste !
Non mi posso, oh Dio ! spiegar. 
Je ne me peux, o Dieu ! expliquer.
Stelle barbare, stelle spietate, 
Étoiles barbares, étoiles impitoyables
perchè mai tanto rigor ? 
Pourquoi tant de rigueur ?
Alme belle, che vedete. 
Belles âmes, que voyez.
le mie pene in tal momento, 
Les mes peines en tel moment,
dite voi, s’egual tormento 
Dites vous, si un égal tourment,
può soffrir un fido cor ?*
Peut souffrir un coeur fidèle ?

Un sappivu mancu più ciò ch'e dicivu eiu, purtatu da u cantu, da sta boci miraculosa, ah, o..
U culuneddu Domy :"C'est donc un chant d'amour... Ah ! J'ai tout noté, merci caporal, j'arrangerai tout ça, vous pouvez retourner à vos quartiers."
M'arricurdaraghju par sempri, eiu, chi i steddi possini essa "Stelle barbare, stelle spietate..."


*"Ch'io mi scordi di te ?" Mozart, concerto K. 505 
(Will I forget you? ... Fear not, beloved.)



03/06/16

À l'amicu

Pinsavu à Linard, l'amicu sparitu e à tutti i sò foli e puesii :

N'écris pas. N'apprenons qu'à mourir à nous-mêmes.
Ne demande qu'à Dieu... qu'à toi, si je t'aimais !
Au fond de ton absence écouter que tu m'aimes,
C'est entendre le ciel sans y monter jamais.
N'écris pas !

(Cf. bigliettu di u 30/04/2016)

Citazioni (49)

Antoni : "U mali chi l'omi fani, à eddi sopravviva; u bè ? Sepoltu cù li sò ossi." E cusì sia !
                           William Shakespeare, Antoni e Cleopatra, (l'orazioni funebri d'Antoni).

31/05/16

Nominis ego

Quali saraghju eiu ?
U ziteddu, pastori, filicaghjolu, chi batttiva ssi locchi e andà ind'i macchjii à l'infusiai, in l'intrusciassi, in lu cutrassi, in lu cunghjilassi ? E, sicchini d'istati ?
L'assassinu par l'unori ?
U spatriatu persu in qualchi loccu di Sardegna, o par sti Francii ?
L'ingallaratu suldatu persu ?
L'innamuratu à l'inforsi ?
Un antru, eiu, qualchi pezzu di quissi ?
L'amicu di Linard e di tanti altri ?
U nudda di u Nienti ?
Sogu capurali, o ghjenti: ca-pu-ra-li... 

29/05/16

u Cannoni

A v'aghju conta quidda di Gravelet, André, suldatu ? Un parighjinu, u veru, omu di meza taglia, cù un accentu straurdinariu. Serviva in un baru, culà. "Le vrai Titi parisien" dicivani d'eddu i sò amichi. Infini chi, una sera l'è falatu una bomba in capu. Appuntu ind'a cabana induva ch'eddu stava, eddu. Fù risparmiatu ! Un miraculu, un veru miraculu, pudiva riescia.
Eddu chi ci cacciava l'arrechji sempri cù l'avenue des Gobelins, "pour sûr, une avenue plus belle que les Champs Élysées", "la rue le Brun", "la Reine Blanche"... ("ah, les reines blanches" ch'eddu diciva).
Ha dettu cù noscu a sera, tartagliava : "Si je sors de cette p. de guerre et que j'ai mon troquet, à moi, je, je l'appellerais: "Chez Andrè, Au Canon des Gobelins. Écrit en lettres d'or."
Certi volti c'era da rida, ancu puru à a fini di i tempi.

Currispundenza omotetica

Ci voli à dì i cosi cum'eddi sò, u capitanu Lejean, umanitai, n'aviva poccu e micca, parò era forti, un assu, in geometria. "Apprenez artilleurs, cela vous sera utile pour ajuster le tir !"
U ghjornu ch'e vi dicu, imparavami l'omotetii.

IV.- HOMOTHETIE (1)

Définition.- Deux systèmes de points ABCD...A'B'C'D'... sont dits homothétiques, s'il arrive que les droites AA', BB', CC', DD' passent par un même point O, qui partage chacune de ces lignes en segments de même espèce dont le rapport soit le même pour toutes ces lignes.
L'homothétie est directe ou inverse suivant que ces segments sont soustractifs ou additifs.
Le point O est le centre d'homothétie de deux systèmes, et le rapport des segments qu'il détermine sur chacun des rayons AA', BB'..., est le rapport d'homothétie.
Deux polygones sont homothétiques quand leurs sommets forment deux systèmes de points homothétiques (...)

´


A v'aghju detta, à  me, à geometria m'imparava à capiscia l'ordini di i cosi. Ad agna lezzioni mi pariva d'essa purtatu à Edda. Sta volta, appuntu, mi pariva tuttu chi a lezzioni mi parlessi di u cilenti e di ss'infilarati di steddi di i nostri serati in paesi, d'istatina quandi s'avviccinava a nostra festa di Sà Darenti. Era ciò chi m'intarressava à mè. Micca comu à Lejean. Par eddu a geometria era fatta par sapè comu fà à tumbà più ghjenti ind'un colpu !


(1)ie: piazzà, metta, i listessi.

28/05/16

Artiglieri

Ghjurnata calma, qualchi tiri cuì e culà, cunsequenza nissuna. Un alitu di ventu suffiava da Nord-Est. M'eru surtitu da u me libru di geometria par una stundaredda.
Lejean (u capitanu) :"Voyez vous caporal cette guerre est inouïe. Elle seule sait nous rendre à ce que nous sommes vraiment. Ainsi, ai-je connu un soldat qui ne cessait d'écrire à une absente ! Un autre jour, avant, dans un village anéanti, j'ai croisé un autre homme qui parlait à son chien mort, écrabouillé, au milieu des gravats. J'ai vu tant de choses. J'ai vu des hommes prier afin d'être épargnés s'évaporer en fumée au tomber d'une bombe précise, psssssssit ! Mais, ce que j'ai vu de pire c'est cet homme vivant au corps déchiqueté, démembré jusqu'au torse, ses jambes à quelques mètres de lui, et qui pourtant ne cessait de parler à sa mère, avant que d'expirer. 
L'homme de l'absence, le premier, lui, continue à écrire. Il doit avoir espoir qu'elle lui réponde un jour. Il n'a plus son adresse..." (risi)
Eiu : "Capitaine, si cela lui soulage sa peine ?"
U capitanu :" Eh bien c'est un idiot, qui aime perdre son temps."
Eiu :" Capitaine, on dirait que vous aimez la guerre ?"
U capitanu :" Oui, caporal, j'AIME la guerre, car la guerre est jolie et je suis artilleur ! Quand à tuer le temps, c'est comme pour les boches: oui, il faut le tuer, mais vite."
(Eiu, in trà mè stessu e in francesu (era a prima volta, un accentu pò oh !). Avaria dettu à Linard, u tintu:" Moi, j'aime la vie et je suis de l'absence éternelle, je suis de son silence. Je suis de cette absence qui vous tue chaque jour, plus que chacune leur bombe. Et pourtant, malgré elle, elle n'a jamais été aussi proche de moi : une présence absolue que rien du tout n'absout et pas même son absence, au contraire. La réciproque est vraie, j'en suis sûr, même si elle ne se le dit pas.")
U capitanu :" Quel beau plan : mourir pour la Patrie, mourir dans la fureur !"
Eiu :" O tontu, ma và !"

27/05/16

Crénom !

Par Ch B

Era statu ziteddu poccu fà, un avarà mancu avutu i sò 19 anni. A mani, l'hani cacciatu d'una tranchée divintata tavonu da i bombi di sta notti. Una notti sorda e nera. U ziteddu, ascimitu, occhji biotti paralizati, pieni da stu tarrori diffusu, chi certi stondi di stà guerra (e più tonta cà noi) sappiva trasteriscia.
À mezu à stà miseria, un brancardieru fidu u si purtava a braccetta, direzzioni l'uspidali di l'arriera. St'omu, u brancardieru, pariva purtà ciò chi ci arristava d'umanità bestiali. Era cuì drittu, drittu, era cuì à salvà ciò ch'arristava à salvà, ma, à salvà nun c'era cà u biottu di l'occhji di sti ziteddi. Tandu, u capitanu, à mè, boci calata, dissi : "Ayez pitiè, Seigneur, des folles et des fous !"
U soli a sera, indifférentruisselant et superbe -ha dettu u capitanu- si calava cuntentu, tecchju à sangui, à suspiri, à sugnozzi silinziosi.



25/05/16

À meziornu...

"Chi si fà in infernu ? Si martedda !" (da Occhju di capra, L Sciascia).

Partivami a mani, acceddi di pocchi piumi. Spuntava u soli. Avviati, i sgiotti pigliavani u sò rughjoni da i Puddoni à ghjunghja ind'u Gruttoni. Arimani, oghji, u lindumani listessu. À meziornu caghjatu e  civodda. A sera, i sgiotti, i turravami da u Gruttoni à ghjunghja ind'i Puddoni, a chjostra, a munta, l'adori di u latti caldicciu, tineddi e tintenni, tintinnendu, l'Ave Maria, a notti...  
Era nostra vita cusigna, vana comu è vanu u fiori di a zucca, dolci dinò.
Cunniscivami agna petra, avivu battutu tutti l'aresti di sti locchi, e altru. Tinivami i nostri locchi.
À i capii, sappivani i viottuli, a branca induva a merula aviva da passà, tonta, grassa e lestra, pronta, di dicembri, à fassi piglià. U tordulu sturdulitu listessu. L'araculu di a Petra Frisgiata, eddu, vighjava, prontu à salvassi. 
Più inghjò, c'era un pedu d'olmu. L'olmi, rari cume sò rari i campanili. 
Più inghjò, corri u fiumi di i Tassi, in Busgeddu ci aghju bittu, spurgendumi t'aghju vista spampigliulà.
Sta mani mi n'invengu. 

Cuì, semi in un altru mondu, saremi in Infernu ? Un crergu. Parò à fà l'acceddi à a caccia à u bolu, tirati à colpu distaccatu, erami noi... e disgrazii più cà grazii. Nostra vita cusigna.

F Corbellini


22/05/16

Obus culori di luna

Que c’est beau ces fusées qui illuminent la nuit
Cusi beddu sti fulgari chi accendini a notti
Elles montent sur leur propre cime et se penchent pour regarder
Coddani à li sò pinzi, si sporghjeni à fighjulà
Ce sont des dames qui dansent avec leurs regards pour yeux bras et coeurs
Sò donni chi baddani cù li sò sguardi par occhji, par bracci e par cori
J’ai reconnu ton sourire et ta vivacité
Ci aghju vistu eiu tò surisu, ancu la tò vivezza
C’est aussi l’apothéose quotidienne de toutes mes Bérénices dont les chevelures sont devenues des comètes
È ancu l'apoteosi ghjurnaliera di tutti i Berenici mei cù li capidderi chi
sò turrati cumeti
Ces danseuses surdorées appartiennent à tous les temps et à toutes les races
Ssi baddatrici stradorati chi sò da tutti i tempi e da tutti i razzi
Elles accouchent brusquement d’enfants qui n’ont que le temps de mourir
Parturisciani d'un colpu di ziteddi chi nun hani u tempu cà di mora
Comme c’est beau toutes ces fusées
Cusì beddu sti fulgari
Mais ce serait bien plus beau s’il y en avait plus encore
Ma saria ancu più beddu s'eddu ci n'erani ancu più massi
S’il y en avait des millions qui auraient un sens complet et relatif comme les lettres d’un livre
S'eddi erani à milioni avariani tandu un sensu totali, rilativu comu i lettari d'un libru
Pourtant c’est aussi beau que si la vie même sortait des mourants
Beddu quantu chi a vita stessa surtessi da i murenti
Mais ce serait plus beau encore s’il y en avait plus encore
Ma saria ancu più beddu s'eddu ci n'era ancu più massi
Cependant je les regarde comme une beauté qui s’offre et s’évanouit aussitôt
I fighjulgu parò comu una bidezza chi si dà e sparisci d'un colpu
Il me semble assister à un grand festin éclairé a giorno
Mi pari di veda una magnaria maiora ed accesa cum'è se fussi ghjornu
C’est un banquet que s’offre la terre
Un branculatu a chi a tarra s'invita
Elle a faim et ouvre de longues bouches pâles
T'ha a fami ed apri palidi bocchi longhi
La terre a faim et voici son festin de Balthasar cannibale
T'ha a fami a tarra ed eccu u sò festinu di Baldassari cannibali
Qui aurait dit qu’on pût être à ce point anthropophage
À pinsà chi si pudiva essa tantu antropofagu
Et qu’il fallût tant de feu pour rôtir le corps humain
E ch'eddu ci avaria vulsutu tantu foccu da arrusta u corpu umanu
C’est pourquoi l’air a un petit goût empyreumatique qui n’est ma foi pas désagréable
Sarà par quista chi l'aria si teni un gustu di brasgia impireumatica chi nun è parò spiacevuli
Mais le festin serait plus beau encore si le ciel y mangeait avec la terre
Ma saria ancu più beddu stu festinu se u celi ci magnava insemi cù a tarra
Il n’avale que les âmes
Un inghjotta cà animi
Ce qui est une façon de ne pas se nourrir
Una manera d'un nutriscia si micca
Et se contente de jongler avec des feux versicolores
E s'accuntenta di ghjuculà cù focchi versiculori
Mais j’ai coulé dans la douceur de cette guerre avec toute ma compagnie au long des longs boyaux
Ma sogu intrutu ind'a dulcezza di sta guerra insemi cù tuttu a me cumpania longu longu à longhi boyaux
Quelques cris de flamme annoncent sans cesse ma présence
Unipochi di gridi di fiari annunziani sempri e sempri la me presenza
J’ai creusé le lit où je coule en me ramifiant en mille petits fleuves qui vont partout
Aghju fattu eiu u lettu induva corgu ramificatu in middi e middi fiumiceddi chi vanni da partuttu
Je suis dans la tranchée de première ligne et cependant je suis partout ou plutôt je commence à être partout
Sogu ind'a tranchée di prima ligna ma parò sogu in agni locchi o megliu cumenciu ad essa da partuttu
C’est moi qui commence cette chose des siècles à venir
Sogu eiu à cumincià sta cosa di ssi seculi da vena
Ce sera plus long à réaliser que non la fable d’Icare volant
Sarà più longu à fà cà a ciò ch'un è micca a fabbia di Icari vulanti
Je lègue à l’avenir l’histoire de Guillaume Apollinaire
Laccu à u futuru a storia di Guillaume Apollinaire
Qui fut à la guerre et sut être partout
Chi fù à a guerra ed ha sappiutu essa da partuttu
Dans les villes heureuses de l’arrière
Ind'i città biati di l'arriera
Dans tout le reste de l’univers
Ind'u restu di l'Universu
Dans ceux qui meurent en piétinant dans le barbelé
In quiddi chi si ni morani zappitendu ind'u barbelé
Dans les femmes dans les canons dans les chevaux
Ind'i donni ind'i cannoni ind'i cavaddi
Au zénith au nadir aux 4 points cardinaux
À u capitu zenitu à u nadir à i 4 punti cardinali
Et dans l’unique ardeur de cette veillée d’armes
E indi l'unica ardori di sta notti nanzu à a battaglia
Et ce serait sans doute bien plus beau
E saria ancu più beddu
Si je pouvais supposer que toutes ces choses dans lesquelles je suis partout
Sè pudivu suppona chi tutti sti cosi in cui sogu da partuttu
Pouvaient m’occuper aussi
Mi pudivani accupà
Mais dans ce sens il n’y a rien de fait
Ma in stu senzu un c'è nudda di fattu
Car si je suis partout à cette heure il n’y a cependant que moi qui suis en moi
Chi, s'eiu sogu da partuttu à st'ora parò un ci sogu cà eiu ad essa in me stessu.

Obus couleur de lune, Calligrammes. Guillaume Apollinaire