"Allez adjudant, reprenez", dissi Mathurin (Junot) : "Mais elle était d'un monde où,.. mais elle était d'un monde où les plus belles choses..."*
Era una puesia schietta di paroddi e di senzu impiita. Diciva (d'un amicu à un antru ch'avivu persu a figliola):
"Ma edd'era di quel' mondu duve le cose più bedde t'hani un peggior' destinu.
E rosa ha vissutu ciò che campani le rose, u tempu d'una stonda".
... Duve le cose più bedde t'hani un peggior' destinu...
Nostra vita cusigna.
*F de Malherbe
.
29/08/17
26/08/17
Mon coeur a son passé renonce...
Le château de l’espérance !
Sarà statu u caldu o sta puzza di a morti. Infini chi... dorma, un aghju pussutu dorma. Fù cusì chi mi vinsi u tempu di traduscia ssi versi.
Badda la tò capiddatura palida, badda
Mezu à i purfumi di la tò peddi dolci
Ghjucula tal'à a bandera bianca
Fatta à seta chi biundisci à lu soli.
Ingaladitu di batta in li sugnozzi
L'aria d'un tamburu, da l'acqui sfundatu
(Mon coeur à son passé renonce)
Lu me cori, à u passatu, rinunzia
E svoglii li tò treccii in un fiumi infinitu
Marchja à l'attacu, codda, - o vultulieghja cordu
Par ssi stagni sanguinosi, da
Piantà sta bandera d'oru finu
Nantu à stu scuru castiddacciu di ramu
- Duve lacrimava di nusgiulalera
A Speranza riverscia e liscia
Senza ch'un sfilessi un palidu steddu:
Bughju di la notti, nera,
Nera, cume sà essa neru lu ghjattu.
Stéphane Mallarmé
Sarà statu u caldu o sta puzza di a morti. Infini chi... dorma, un aghju pussutu dorma. Fù cusì chi mi vinsi u tempu di traduscia ssi versi.
Badda la tò capiddatura palida, badda
Mezu à i purfumi di la tò peddi dolci
Ghjucula tal'à a bandera bianca
Fatta à seta chi biundisci à lu soli.
Ingaladitu di batta in li sugnozzi
L'aria d'un tamburu, da l'acqui sfundatu
(Mon coeur à son passé renonce)
Lu me cori, à u passatu, rinunzia
E svoglii li tò treccii in un fiumi infinitu
Marchja à l'attacu, codda, - o vultulieghja cordu
Par ssi stagni sanguinosi, da
Piantà sta bandera d'oru finu
Nantu à stu scuru castiddacciu di ramu
- Duve lacrimava di nusgiulalera
A Speranza riverscia e liscia
Senza ch'un sfilessi un palidu steddu:
Bughju di la notti, nera,
Nera, cume sà essa neru lu ghjattu.
Stéphane Mallarmé
24/08/17
Le château de l'espérance
Junot, imburdatu da a fatica di notti e notti senza dorma, s'era missu à diclamà sta puesia, compiu u JMO di a ghjurnata :
Ta pâle chevelure ondoie
Parmi les parfums de ta peau
Comme folâtre un blanc drapeau
Dont la soie au soleil blondoie.
Las de battre dans les sanglots
L’air d’un tambour que l’eau défonce,
Mon coeur à son passé renonce
Et, déroulant ta tresse en flots,
Marche à l’assaut, monte, – ou roule ivre
Par des marais de sang, afin
De planter ce drapeau d’or fin
Sur ce sombre château de cuivre
– Où, larmoyant de nonchaloir,
L’Espérance rebrousse et lisse
Sans qu’un astre pâle jaillisse
La Nuit noire comme un chat noir.
Eiu : "C'est doux..."
Junot : " Stéphane, l'auteur venait souvent boire chez mon grand père. Les soirs sans le sous, il vendait des billets avec ses poésies. En général mon grand-père faisait semblant de l'acheter et effaçait l'ardoise. Ma grand-mère, elle ne riait pas et la soirée finissait en bagarre entre ces deux là. Je m'amusais de ces histoires. C'est elle qui m'a appris cette poésie. Souvenirs...
Eiu: "Tu me noteras les mots, je vais me la traduire. Ça me fera passer le temps... Merci caporal !"
Ta pâle chevelure ondoie
Parmi les parfums de ta peau
Comme folâtre un blanc drapeau
Dont la soie au soleil blondoie.
Las de battre dans les sanglots
L’air d’un tambour que l’eau défonce,
Mon coeur à son passé renonce
Et, déroulant ta tresse en flots,
Marche à l’assaut, monte, – ou roule ivre
Par des marais de sang, afin
De planter ce drapeau d’or fin
Sur ce sombre château de cuivre
– Où, larmoyant de nonchaloir,
L’Espérance rebrousse et lisse
Sans qu’un astre pâle jaillisse
La Nuit noire comme un chat noir.
Eiu : "C'est doux..."
Junot : " Stéphane, l'auteur venait souvent boire chez mon grand père. Les soirs sans le sous, il vendait des billets avec ses poésies. En général mon grand-père faisait semblant de l'acheter et effaçait l'ardoise. Ma grand-mère, elle ne riait pas et la soirée finissait en bagarre entre ces deux là. Je m'amusais de ces histoires. C'est elle qui m'a appris cette poésie. Souvenirs...
Eiu: "Tu me noteras les mots, je vais me la traduire. Ça me fera passer le temps... Merci caporal !"
21/08/17
Ban de Laveline (5)
21 août,
Journée calme.
21h30 Une forte reconnaissance ennemie de 40 hommes s'est heurtée au Groupe Franc du 1er Bataillon. L'officier Com. le Groupe (S/Lt Agnel) laisse approcher cette reconnaissance (vraisemblablement des "Stoss trup") et ouvre brusquement le feu. Après un vif combat, l'ennemi se retire laissant sur le terrain 2 cadavres et des armes. De notre côté le S/Lt Agnel blessé et 7 hommes blessés, tous sont ramenés dans nos lignes.
Travail normal de l'ennemi dans tous ses travaux de mine*.
Pertes :
Journée calme.
21h30 Une forte reconnaissance ennemie de 40 hommes s'est heurtée au Groupe Franc du 1er Bataillon. L'officier Com. le Groupe (S/Lt Agnel) laisse approcher cette reconnaissance (vraisemblablement des "Stoss trup") et ouvre brusquement le feu. Après un vif combat, l'ennemi se retire laissant sur le terrain 2 cadavres et des armes. De notre côté le S/Lt Agnel blessé et 7 hommes blessés, tous sont ramenés dans nos lignes.
Travail normal de l'ennemi dans tous ses travaux de mine*.
Pertes :
Ban de Laveline (4)
Dipoi a morti di u capurali Royan u 19 di lugliu scorsu, avivami passatu un mesi senza perdita alcuna. A morti s'era dattu riposu. Và chi si svighjara...
Ban de Laveline (3)
20 août (lundi)
Activité ordinaire de nos patrouilles d'embuscade et de surveillance. Journée calme.
Perte, néant.*
* JMO, op. cité
Activité ordinaire de nos patrouilles d'embuscade et de surveillance. Journée calme.
Perte, néant.*
* JMO, op. cité
17/08/17
Ban de Laveline (2)
Dans ce village, aux portes de l'Alsace, la rivière principale s'appelle la Morte*, nous buvions à la source Sainte Claire* invoquée pour laver les maladies des yeux des femmes perdues. On prie plus loin encore, à la chapelle de la Vierge des Sept Douleurs*.
Que voulez-vous... dire que tout cela est vrai.
*(Veritativu)
Que voulez-vous... dire que tout cela est vrai.
*(Veritativu)
Ban de Laveline (1)
Ban de Laveline
Chi c'era da dì ni ?
Una strada, un stradoni chi suivita a pendita d'una foci, qualchi casoni posti à diritta e a manca, da tena da cantu d'inguernu, roppa e materiali. Casi, a maiò parti, à l'abbotu o ghjà distruti. Un borgu: Laveline. Una esgia nova e goffa, didicata à l'Assunta, povara mamma. Qualchi monti di mez'altezza à dritta, à manca. Spadderi tusi da fà pascia a vaccina... in tempu di Paci.
Ma chi ci faraghju eiu à mezu à sti prati ???
Chi c'era da dì ni ?
Una strada, un stradoni chi suivita a pendita d'una foci, qualchi casoni posti à diritta e a manca, da tena da cantu d'inguernu, roppa e materiali. Casi, a maiò parti, à l'abbotu o ghjà distruti. Un borgu: Laveline. Una esgia nova e goffa, didicata à l'Assunta, povara mamma. Qualchi monti di mez'altezza à dritta, à manca. Spadderi tusi da fà pascia a vaccina... in tempu di Paci.
Ma chi ci faraghju eiu à mezu à sti prati ???
Journal
A sera di stu 18 d'aostu 1917, vinsi à Lejean: "Adjudant, vous voudrez bien tenir, ce soir, le Jounal des Marches et des Opérations*. Junot vous aidera, il a l'habitude."
Eiu à u burò (uni scagnu postu in un "boyau" drittu):
18 août 1917 :
"Le Régiment relève les derniers éléments du 294e.
Il occupe le dispositif prescrit dans l'ordre de relève.
Journée calme. De part et d'autre, tirs de réglage d'artillerie. L'ennemi continue ses travaux de mine.
21h30 une patrouille boche se heurte à une patrouille d'embuscade du 21e B.I.C . Attaquée au fusil et à la grenade, elle se retire aussitôt.
La circulation en arrière des lignes ennemies restent normales (sic).
Pertes tués blessés
Officiers - -
Troupe - 2
À partir de 0h, l'ennemi a paru plus nerveux que d'habitude, ce qui laisse à supposer à une relève. Comme d'habitude l'ennemi ne travaille pas le Dimanche à ses mines, aucun... (Eiu : "Junot, dites-moi, le mot ne me vient pas. Comment dit Lejean quand il parle des ftftftftft des mitraillettes ?"
Tandu à Junot :"Quand ça pétarade ?" Eiu : "Oui, c'est ça. Notez : "aucun pétaradement.")
... aucun pétaradement n'est entendu par les écoutes du génie."*
* Journaux des unités engagées dans la Première Guerre mondiale; Armée de Terre 1914-1918.
JOM du 171e RI; 5 avril 1917- 31 mars 1918; 26 708/7 in : www.mémoiredes hommes.sga.defense.gouv.fr
Eiu à u burò (uni scagnu postu in un "boyau" drittu):
18 août 1917 :
"Le Régiment relève les derniers éléments du 294e.
Il occupe le dispositif prescrit dans l'ordre de relève.
Journée calme. De part et d'autre, tirs de réglage d'artillerie. L'ennemi continue ses travaux de mine.
21h30 une patrouille boche se heurte à une patrouille d'embuscade du 21e B.I.C . Attaquée au fusil et à la grenade, elle se retire aussitôt.
La circulation en arrière des lignes ennemies restent normales (sic).
Pertes tués blessés
Officiers - -
Troupe - 2
À partir de 0h, l'ennemi a paru plus nerveux que d'habitude, ce qui laisse à supposer à une relève. Comme d'habitude l'ennemi ne travaille pas le Dimanche à ses mines, aucun... (Eiu : "Junot, dites-moi, le mot ne me vient pas. Comment dit Lejean quand il parle des ftftftftft des mitraillettes ?"
Tandu à Junot :"Quand ça pétarade ?" Eiu : "Oui, c'est ça. Notez : "aucun pétaradement.")
... aucun pétaradement n'est entendu par les écoutes du génie."*
* Journaux des unités engagées dans la Première Guerre mondiale; Armée de Terre 1914-1918.
JOM du 171e RI; 5 avril 1917- 31 mars 1918; 26 708/7 in : www.mémoiredes hommes.sga.defense.gouv.fr
Saint Diė, aostu 1917
À passi misurati, u regimentu s'era avvicinatu da l'Alimagna. Più di 300 chilometri trà Soupir e Saint Diė, fatti in un annu d'Aprili 16 ad oghji.
Erami ind'i "Vosgi" (è cusì ch'eddi chjamani ssi tarri, fatti à monti cuperti à ghjalghi tamanti à quiddi di Vizzavona, ch'eddi un fussini ancu più maiori !)
Mancà, mancava a mità di quiddi chi erani partuti cù noscu. À chi tombu, à chi firtu, à chi presu ind'i tuntii chi sta guerra sappiva fà nascia, à chi "riversatu" in un antra cumpania...
À chi, à chi. Vai chi...
Erami ind'i "Vosgi" (è cusì ch'eddi chjamani ssi tarri, fatti à monti cuperti à ghjalghi tamanti à quiddi di Vizzavona, ch'eddi un fussini ancu più maiori !)
Mancà, mancava a mità di quiddi chi erani partuti cù noscu. À chi tombu, à chi firtu, à chi presu ind'i tuntii chi sta guerra sappiva fà nascia, à chi "riversatu" in un antra cumpania...
À chi, à chi. Vai chi...
Tarra diavulesca
S'era pigliatu tuttu u caldu. L'omi, i bestia, l'arburi o ciò chi n'arristava, i cadaveri dinò. A puzza era quidda di l'arca di Sa Darenti mischiatta cù l'adori di fumi, di fulmini, di zulfaru di i mini d'arimani, quiddi d'oghji e ancu quiddi di dumani...
U varmazzu sera pigliatu tuttu, l'omi, i bestii, l'arburi o ciò chi n'arristava.
A tarra era pesta, micca tantu da l'omi ma di li sò invenzioni. A tarra era martidata agna minuta d'un colpu cui, d'un colpu culà. Povara tarra bona da linta uni pocchi di scaghjulati di fumi, di pulvariccia.
Sta tarra fatta in pulvara, fina, fina, purtata da u ventu chi t'impiiva i pulmoni di foccu. I ti siccava da frimà u sciumi in bocca, canneddi brusgiati da stu mischiumi produttu d'un Diavuli maiori.
L'omu, mischinu, piattu, intarratu. L'omu ? Un valiva più nudda, l'omu. S'era pigliatu tuttu, a puzza, o ciò chi n'arristava.
U varmazzu sera pigliatu tuttu, l'omi, i bestii, l'arburi o ciò chi n'arristava.
A tarra era pesta, micca tantu da l'omi ma di li sò invenzioni. A tarra era martidata agna minuta d'un colpu cui, d'un colpu culà. Povara tarra bona da linta uni pocchi di scaghjulati di fumi, di pulvariccia.
Sta tarra fatta in pulvara, fina, fina, purtata da u ventu chi t'impiiva i pulmoni di foccu. I ti siccava da frimà u sciumi in bocca, canneddi brusgiati da stu mischiumi produttu d'un Diavuli maiori.
L'omu, mischinu, piattu, intarratu. L'omu ? Un valiva più nudda, l'omu. S'era pigliatu tuttu, a puzza, o ciò chi n'arristava.
15/08/17
Il sole non si move*
à AwA
E Lejean, romanticu, à dì: "Le temps passe, vide."
È ciò ch'aghju capitu, eiu... viniva da chi u soli incustiditu pariva tombu, l'omi suspesi stavani stanchi morti. L'aceddi mutti, l'arburi, o ciò chi n'arristava, listessi. U mondu rindiva l'ultimu respiru. Amme.
* Leonardo da Vinci (v. 1482)
E Lejean, romanticu, à dì: "Le temps passe, vide."
È ciò ch'aghju capitu, eiu... viniva da chi u soli incustiditu pariva tombu, l'omi suspesi stavani stanchi morti. L'aceddi mutti, l'arburi, o ciò chi n'arristava, listessi. U mondu rindiva l'ultimu respiru. Amme.
* Leonardo da Vinci (v. 1482)
Expédition 127 189
Expédition : "171e Régiment d'Infanterie. Acte de décès. L'an 1917, le 5 mai à 5 heures vingt minutes du soir, étant à Soupir (Aisne), acte de décès de Louis Dedout, soldat réserviste de 2e classe au 171e Régiment d'infanterie (2e compagnie) immatriculé sous le numero 127189 né le 20 juin 1880 à Paris, 3eme arrondissement, département de la Seine, domicilié en dernier lieu à Paris, décédé à Soupir le 5 mai 1917 à dix heures du soir, tué d'un éclat d'obus au cou, fils de feu Denis Dedout et de Marie Michard, marié. Conformément à l'article 77 du code civil, nous nous sommes transportés auprès de la personne décédée et assuré du décès. Dressé par nous Jean Joseph Berthelon, lieutenant chargé des détails, officier de l'état civil, sur la déclaration d'Antoine Barrolaccia, âgé de 25 ans, adjudant au 171e Régiment d'infanterie et de Courtaon, André, âgé de 37 ans, sergent réserviste au 171e Régiment d'infanterie, témoins qui ont signé avec nous après lecture. Le premier témoin, signé Barrolaccia, l'officier de l'état civil signé Berthelon, le deuxième témoin signé : Courtaon. Pour expédition conforme, l'officier de l'état civil, signé : Berthelon."
Avivu signatu anch'eiu, testimoniu di a morti ch'un è nudda.
Avivu signatu anch'eiu, testimoniu di a morti ch'un è nudda.
14/08/17
Lamentu
Mamma di tanti figlioli,
I chjamasti ad alta voce,
E piighjendu li miraste
Morti, intrepiti e feroce.
Duv'elli stanu sepolti
Un ci si vede una croce.*
Sta volta era un antra mamma à avecci chjamati, croci pocchi e micca... mancu lamenti... I brioni di quiddi ch'avivani da mora s'assumigliavani. Eddi, sì, s'assumigliavani !
*In Antulugia bislingua JG Talamoni, p 165
Dumenicu Andreotti
Lamentu di a battaglia di Ponte Novu
I chjamasti ad alta voce,
E piighjendu li miraste
Morti, intrepiti e feroce.
Duv'elli stanu sepolti
Un ci si vede una croce.*
Sta volta era un antra mamma à avecci chjamati, croci pocchi e micca... mancu lamenti... I brioni di quiddi ch'avivani da mora s'assumigliavani. Eddi, sì, s'assumigliavani !
*In Antulugia bislingua JG Talamoni, p 165
Dumenicu Andreotti
Lamentu di a battaglia di Ponte Novu
J-J Lemordant
(ditagliu, v. 1917)
Maghju 1917
"L'acqui di maghju empieni u granaghju." dici u pruverbiu.
Dipendi di ciò chi fala (quì era piombu e focu) e dipendi di u granaghju !
A morti, sì, u s'impiiva u granaghju soiu, và. U s'impiiva... à morti !
Erani tempi à disfà mondu, erani !
Dipendi di ciò chi fala (quì era piombu e focu) e dipendi di u granaghju !
A morti, sì, u s'impiiva u granaghju soiu, và. U s'impiiva... à morti !
Erani tempi à disfà mondu, erani !
12/08/17
Morti
Miraculu di sta guerra:
Passatu ?
Un n'avivu mancu più passatu, oramai ! Sfassati l'imagini imaginarii d'edda, d'eddi. Sparitu u dolci disegnu di a chjonza di lu sò coddu.
Lu "da vena" aviva da vena ! Ma appuntu, ch'edda venghi, infini mì, stà guerra miraculosa, ma ch'edda venghi e tutti purtacci via.
Sia, sia, sia.
Via, via, via.
Piglia, piglia, piglia.
Appariglia, appariglia.
Avvia, svia e avvia.
Cusì sia.
Maraviglia... di sta guerra. Vera.
Imbriglia e basta.
("Solu i morti sarani cuì à veda à fini di sta guerra" dici u pruverbiu napulitanu)
Passatu ?
Un n'avivu mancu più passatu, oramai ! Sfassati l'imagini imaginarii d'edda, d'eddi. Sparitu u dolci disegnu di a chjonza di lu sò coddu.
Lu "da vena" aviva da vena ! Ma appuntu, ch'edda venghi, infini mì, stà guerra miraculosa, ma ch'edda venghi e tutti purtacci via.
Sia, sia, sia.
Via, via, via.
Piglia, piglia, piglia.
Appariglia, appariglia.
Avvia, svia e avvia.
Cusì sia.
Maraviglia... di sta guerra. Vera.
Imbriglia e basta.
("Solu i morti sarani cuì à veda à fini di sta guerra" dici u pruverbiu napulitanu)
William Mc Gregore Paxton
Chapeau de plumes (2)
Erami ghjunti in Ostel. Grégoire, da fughja una raffala di mitagliosa mossi à diritta. Schiattò una bomba à u puntu stessu induva s'era piattu, in stada, trà una porta e un canteddu.
Sparitu u ziteddu, frrrrrr, sfassatu. Un arristava nudda di u Suldatu, ne mancu a fotografia di a zitedda cù u "chapeau à plumes".
Frrrrrr...
M'arristava à mandà un lettara trista à lu sò povaru amori.
Sparitu u ziteddu, frrrrrr, sfassatu. Un arristava nudda di u Suldatu, ne mancu a fotografia di a zitedda cù u "chapeau à plumes".
Frrrrrr...
M'arristava à mandà un lettara trista à lu sò povaru amori.
09/08/17
La Croix sans tête
Ostel ce 25 avril 1917,
"Adjudant vous prendrez le chemin de La Croix Sans Tête, sans arrêt jusqu'à Ostel..."
Paroddi tonti, mumenti tonti !
Certi nomi dinò, trà u "Chemin des Dames" e quiddu de la "Croix Sans Tête", ohimè.
Guasgi trè anni chi la me vita s'era tronca in quiddi catravoni, luntanu da li nostri muntagni, da lu mari di a Sardegna, da u portu di Marseglia, à compiassini cuì à l'orli di a parti manca di u boyau di a nostra tranchée, à l'ori di ssu scatinumi generali.
Sparitu da a me vista i litturali, un n'avivu più cà piegna ed à aspittà a morti, e ch'edda venghi sia cù li sò gasi, cù li sò fulmini o cù una badda persa... Iè, pru, ch'edda venghi.
Grégoire di a mè cumpania era fermu muttu, tal' à quiddi mariunetti visti una sera à u teatru militaru in Châlons. Muttu da l'esplozioni d'una mina à trè palmi d'eddu.
"L'emotion" ha dettu à Calan, u duttori. A pauraccia, sì !
I gasi avivani fattu calà a luna, i bombi avivani fattu calà u celi e a tarra era calata anch'edda. À pinsà chi a tarra avissi, un ghjornu, anch'edda da calà...
U cannoni aviva fattu calà u tintu Grégoire.
U capitanu Lejean aviva scrittu indi u sò carnè: "J'attendais ces heures miraculeuses où le ciel se transformerait en enfers. Ce moment où les hommes broyés par le fer et le feu se confondaient en Elle. Toi, terre matrice de nos malheurs, de nos honneurs..."
Era tontu anch'eddu, mirè !
"Adjudant vous prendrez le chemin de La Croix Sans Tête, sans arrêt jusqu'à Ostel..."
Paroddi tonti, mumenti tonti !
Certi nomi dinò, trà u "Chemin des Dames" e quiddu de la "Croix Sans Tête", ohimè.
Guasgi trè anni chi la me vita s'era tronca in quiddi catravoni, luntanu da li nostri muntagni, da lu mari di a Sardegna, da u portu di Marseglia, à compiassini cuì à l'orli di a parti manca di u boyau di a nostra tranchée, à l'ori di ssu scatinumi generali.
Sparitu da a me vista i litturali, un n'avivu più cà piegna ed à aspittà a morti, e ch'edda venghi sia cù li sò gasi, cù li sò fulmini o cù una badda persa... Iè, pru, ch'edda venghi.
Grégoire di a mè cumpania era fermu muttu, tal' à quiddi mariunetti visti una sera à u teatru militaru in Châlons. Muttu da l'esplozioni d'una mina à trè palmi d'eddu.
"L'emotion" ha dettu à Calan, u duttori. A pauraccia, sì !
I gasi avivani fattu calà a luna, i bombi avivani fattu calà u celi e a tarra era calata anch'edda. À pinsà chi a tarra avissi, un ghjornu, anch'edda da calà...
U cannoni aviva fattu calà u tintu Grégoire.
U capitanu Lejean aviva scrittu indi u sò carnè: "J'attendais ces heures miraculeuses où le ciel se transformerait en enfers. Ce moment où les hommes broyés par le fer et le feu se confondaient en Elle. Toi, terre matrice de nos malheurs, de nos honneurs..."
Era tontu anch'eddu, mirè !
08/08/17
Chapeau de plumes (1)
"Tenez mon adjudant, regardez: ce jour là nous étions à Dijon où nous séjournions chez une tante. Une après-midi nous sommes allés chez un photographe, il lui avait prêté des habits à la mode. Elle est belle, n'est-ce pas ? J'ai tellement ri quand elle s'est poudrée le visage et le bout de son nez.
Quand nous partons à l'assaut, je la serre alors sur mon coeur, j'ai moins peur alors et je m'imagine partir avec elle, si le destin venait à me le demander.
Quand nous partons à l'assaut, je la serre alors sur mon coeur, j'ai moins peur alors et je m'imagine partir avec elle, si le destin venait à me le demander.
Chemin des dames
Soupir, front de l'Aisne ce 20 avril 1917, à François Guillaume Blanchet.
Ma quali sarà ad avemi truvatu un nomi cusigna :
"Chemin des Dames"? Mancu à dì.
"Strittoni di u Maceddu", sì !
Accantu à mè, u suldatu Fleurovent pigniva. M'ha dettu: "Adjudant, si je meurs, dites-lui que je n'avais rien à lui offrir si ce n'est nos mauvais souvenirs blessés, ceux de notre enfance. Je suis un monstre et si je pleure c'est par égoïsme, et de ne plus pouvoir pleurer dans ses bras, la pauvre. Nous sommes fichus et je ne peux même pas le lui dire. À quoi elle sert, adjudant, cette guerre nouvelle? Savez-vous? Et vers où montons nous à l'assaut? Si je meurs, vous me promettez de lui dire ce message: "Je t'ai toujours aimée. Je vais mourir, pourquoi ne fais-tu rien? À Claire Deffe 3 chemin du Hasard, à Mont Jouet près Toulon. Promettez-moi."
"Je te promets, soldat, je te le promets."
"Et vous mon adjudant, il vous arrive de pleurer ?"
"Il y a longtemps que je n'ai plus de larme soldat, longtemps. Mais je peux aussi mourir avant toi soldat, je peux" (pinsedi : "Mischinu à chi un ha nimu à piegnalu").
Parò, ssu Chemin des Dames aviva da essa a strada nostra, quidda di stu povaru disgraziatu. A strada che noi avivami da piglià nò, à ghjugna in Paradisu. Un caminu dedicatu à a morti. Noi altri listessi à eddu, listessi à Fleurovent.
Trà campà u patimentu e campà u nienti, Fleurovent s'era sceltu u patimentu*, tintacciu.
*D'appressu à W. Faulkner, The Wild Palms: "Given the choise between the expérience of pain and nothing, I would choose pain."
Ma quali sarà ad avemi truvatu un nomi cusigna :
"Chemin des Dames"? Mancu à dì.
"Strittoni di u Maceddu", sì !
Accantu à mè, u suldatu Fleurovent pigniva. M'ha dettu: "Adjudant, si je meurs, dites-lui que je n'avais rien à lui offrir si ce n'est nos mauvais souvenirs blessés, ceux de notre enfance. Je suis un monstre et si je pleure c'est par égoïsme, et de ne plus pouvoir pleurer dans ses bras, la pauvre. Nous sommes fichus et je ne peux même pas le lui dire. À quoi elle sert, adjudant, cette guerre nouvelle? Savez-vous? Et vers où montons nous à l'assaut? Si je meurs, vous me promettez de lui dire ce message: "Je t'ai toujours aimée. Je vais mourir, pourquoi ne fais-tu rien? À Claire Deffe 3 chemin du Hasard, à Mont Jouet près Toulon. Promettez-moi."
"Je te promets, soldat, je te le promets."
"Et vous mon adjudant, il vous arrive de pleurer ?"
"Il y a longtemps que je n'ai plus de larme soldat, longtemps. Mais je peux aussi mourir avant toi soldat, je peux" (pinsedi : "Mischinu à chi un ha nimu à piegnalu").
Parò, ssu Chemin des Dames aviva da essa a strada nostra, quidda di stu povaru disgraziatu. A strada che noi avivami da piglià nò, à ghjugna in Paradisu. Un caminu dedicatu à a morti. Noi altri listessi à eddu, listessi à Fleurovent.
Trà campà u patimentu e campà u nienti, Fleurovent s'era sceltu u patimentu*, tintacciu.
*D'appressu à W. Faulkner, The Wild Palms: "Given the choise between the expérience of pain and nothing, I would choose pain."
Zain (Ghjovi di Pasqua 1917)
Tristis est anima mea usque ad mortem, sustinete hic, et vigilate mecum: nunc videbitis turbam, quae circumdabit me. Vos fugam capietis, et ego vadam immolari pro vobis.
E noi, ancun' Eddu.
E noi, ancun' Eddu.
07/08/17
Chove (chi è piove)
Piovi*
Ch'avaraghju fattu eiu di ciò chi è a vita mea ?
Feci ciò ch'edda, ne feci di mè...
D'avedda pinsata, mal' vissuta...
Tristezza d'un omu simuli !
In un' ingoscia senza... rimediu
A febra à l'alma, e, quandu sò,
Risentu à mancanza, e indrentu l'anoia,
Di ciò ch'un aghju mai vulsutu...
Ciò chi eiu avariu pussutu essa,
Chi ni sarà divintatu ? Trà odie di miserii
Da mè, eccu: sogu da mè isciutu.
Se almenu... s'eddu piuvessi menu.
Fernando Pessoa 23-10-1931, da a traduzioni di M. Chandeigne & P. Quillier in francesu, cù a versioni purtughesa accantu.
*(Il pleut)
Ch'avaraghju fattu eiu di ciò chi è a vita mea ?
Feci ciò ch'edda, ne feci di mè...
D'avedda pinsata, mal' vissuta...
Tristezza d'un omu simuli !
In un' ingoscia senza... rimediu
A febra à l'alma, e, quandu sò,
Risentu à mancanza, e indrentu l'anoia,
Di ciò ch'un aghju mai vulsutu...
Ciò chi eiu avariu pussutu essa,
Chi ni sarà divintatu ? Trà odie di miserii
Da mè, eccu: sogu da mè isciutu.
Se almenu... s'eddu piuvessi menu.
Fernando Pessoa 23-10-1931, da a traduzioni di M. Chandeigne & P. Quillier in francesu, cù a versioni purtughesa accantu.
*(Il pleut)
Vana parodda
Una sera di bughju neru:
Lejean :" Venez adjudant, venez asseyez-vous. Je ne parle pas au soldat, je parle à l'homme que vous êtes. J'ai pensé écrire: "La mort viendra et elle aura... et là, j'hésite entre... et "elle aura ta voix" ou "elle aura tes yeux".
Qu'en dites-vous ?
Eiu: (...)
Lejean : "Allez adjudant, les yeux ou la voix, il faut choisir !"
Eiu : (...)
Lejean : "Il fait bien trop sombre pour imaginer ses yeux... Oui, je pense que je vais lui écrire : "La mort viendra et elle aura ta voix." C'est joli, vous ne trouvez pas ? Croyez-vous que cela puisse l'émouvoir ? J'en doute, mes mots sont impuissants.
Et puis la mort viendra avec ou sans ses yeux, avec ou sans sa voix, n'est-ce pas (risi) ?!"
Eiu: (...)
Tandu eddu: "Flûte, si même les mots sont vains, alors, je suis vaincu. Ecris... vains, ah, ah. Rideau !"
E ci andedimi à dorma. Dorma, pisetti, à sunnachjulà, sì...
C Pavese :"A morti venarà, i tò occhji avarà..."
Lejean :" Venez adjudant, venez asseyez-vous. Je ne parle pas au soldat, je parle à l'homme que vous êtes. J'ai pensé écrire: "La mort viendra et elle aura... et là, j'hésite entre... et "elle aura ta voix" ou "elle aura tes yeux".
Qu'en dites-vous ?
Eiu: (...)
Lejean : "Allez adjudant, les yeux ou la voix, il faut choisir !"
Eiu : (...)
Lejean : "Il fait bien trop sombre pour imaginer ses yeux... Oui, je pense que je vais lui écrire : "La mort viendra et elle aura ta voix." C'est joli, vous ne trouvez pas ? Croyez-vous que cela puisse l'émouvoir ? J'en doute, mes mots sont impuissants.
Et puis la mort viendra avec ou sans ses yeux, avec ou sans sa voix, n'est-ce pas (risi) ?!"
Eiu: (...)
Tandu eddu: "Flûte, si même les mots sont vains, alors, je suis vaincu. Ecris... vains, ah, ah. Rideau !"
E ci andedimi à dorma. Dorma, pisetti, à sunnachjulà, sì...
C Pavese :"A morti venarà, i tò occhji avarà..."
06/08/17
Spizzata
U ghjornu, ch'aghju circatu à veda lu tò deliciosareddu voltu caru, eccù ciò chi n'aghju truvatu : imagini senza sensu alcunu. Quant'e che tù fussi tù sparita à pezzi in ssu spechju maladettu !?
"Ripezza cuì ch'è rottu !", diciva a vecchja. Suvità, u suvitaraghju, tandu, anch'eiu stu filu... Ùn mori micca, mirè !
"Ripezza cuì ch'è rottu !", diciva a vecchja. Suvità, u suvitaraghju, tandu, anch'eiu stu filu... Ùn mori micca, mirè !
05/08/17
Aprili 1917
"Aprili scioccu, scioccu pigliamini unu e dammine ottu !"
U ghjornu, o piuttostu a notti eru statu chjamatu da fà a guida à un capitanu (mancu dà dì... un corsu di Santu Spiritu, un certu Pretelli un giganti, dottu, ch'un era più di prima vetta ma tuttu à i sò missioni. Un omu chi parlava poccu e micca.)
Mi dissi :"Adjudant avec un accent pareil... siti di i Petri Rossi, nò ?" (E partedi à rida...)
Eiu : "Ghjustu o capità ! Seti Corsu? D'induva seti ?"
Tandu eddu :"Caspita ! Sò corsu da.... Soupir, eh oui ! Sta sera, aghjutenti, un ti sbaglià, mirè ! Ch'o sinò, u bateddu, u pigliaremi trem'in dui in una cascia di pinu e ancu !"
"Cunnoscu i me locchi, un vi ni feti o capità !"
Sintedimi u chjoccu di a campana di mezanotti, mezu à Soupir accupata da i tudeschi da 100 ghjorni o di di più. Mezanotti, un'ora da chjappà a scimaghjini. L'ora quandu si scioglieni e li voti, li prigheri, li pienti. L'ora di i morti vivi o megliu, di i vivi morti, ciò che nò erami.
A nostra a missioni era d'insignalà i nidi i mitragliosi numichi. Stavu à arecchji tesi cum'è a levra. Nidi, ci n'era trè à facci danni maiò. A prima, a mitragliosa, l'aghju truvata eiu, rue du Chapeau Rouge, a siconda era piatta à l'angulu trà a stretta di a esgia e la rue du Hault. A terza era à u 39 rue des Gibelins.
Cunnuscivu avà à Soupir guasgi com'à i Petri Rossi.
Vultedimi à 5 ori di mani. Dissi Pretelli, chjaru e tondu: "Bon travail adjudant, je transmets notre carte à l'artillerie. Andemi à dorma, và e riposa ti u me ziteddu... à u piacè e u salutu à la tò cumpagnia."
Ma chi tanti "ziteddu" ! 33 mesi, ch'erami cuì (middi ghjorni guasgi) à cuntà i nostri orrendi sciaguri. Umbeh, quista a prova !
A guerra schiattò avaraghju avutu 25 o 26 anni. Quantu n'avaraghju oghji ? "L'anni sò fatti pà i cavaddi e pà i schiavi" dici u pruverbiu, a bedd'affari, eh bè u "cavaddu" t'aviva middi anni. È quista a verità.
Erani ghjorni chi schizzavani focu e chi schizzavani vilenu.
Agna stonda era funesta, da metta u sciarru à l'ossi à i più curaghjosi, à i più tonti, di noi, dinò.
Aprili, chi m'hai pigliatu tuttu, pà piacè, un mi dà nudda, và, sarà megliu cusì !
U ghjornu, o piuttostu a notti eru statu chjamatu da fà a guida à un capitanu (mancu dà dì... un corsu di Santu Spiritu, un certu Pretelli un giganti, dottu, ch'un era più di prima vetta ma tuttu à i sò missioni. Un omu chi parlava poccu e micca.)
Mi dissi :"Adjudant avec un accent pareil... siti di i Petri Rossi, nò ?" (E partedi à rida...)
Eiu : "Ghjustu o capità ! Seti Corsu? D'induva seti ?"
Tandu eddu :"Caspita ! Sò corsu da.... Soupir, eh oui ! Sta sera, aghjutenti, un ti sbaglià, mirè ! Ch'o sinò, u bateddu, u pigliaremi trem'in dui in una cascia di pinu e ancu !"
"Cunnoscu i me locchi, un vi ni feti o capità !"
Sintedimi u chjoccu di a campana di mezanotti, mezu à Soupir accupata da i tudeschi da 100 ghjorni o di di più. Mezanotti, un'ora da chjappà a scimaghjini. L'ora quandu si scioglieni e li voti, li prigheri, li pienti. L'ora di i morti vivi o megliu, di i vivi morti, ciò che nò erami.
A nostra a missioni era d'insignalà i nidi i mitragliosi numichi. Stavu à arecchji tesi cum'è a levra. Nidi, ci n'era trè à facci danni maiò. A prima, a mitragliosa, l'aghju truvata eiu, rue du Chapeau Rouge, a siconda era piatta à l'angulu trà a stretta di a esgia e la rue du Hault. A terza era à u 39 rue des Gibelins.
Cunnuscivu avà à Soupir guasgi com'à i Petri Rossi.
Vultedimi à 5 ori di mani. Dissi Pretelli, chjaru e tondu: "Bon travail adjudant, je transmets notre carte à l'artillerie. Andemi à dorma, và e riposa ti u me ziteddu... à u piacè e u salutu à la tò cumpagnia."
Ma chi tanti "ziteddu" ! 33 mesi, ch'erami cuì (middi ghjorni guasgi) à cuntà i nostri orrendi sciaguri. Umbeh, quista a prova !
A guerra schiattò avaraghju avutu 25 o 26 anni. Quantu n'avaraghju oghji ? "L'anni sò fatti pà i cavaddi e pà i schiavi" dici u pruverbiu, a bedd'affari, eh bè u "cavaddu" t'aviva middi anni. È quista a verità.
Erani ghjorni chi schizzavani focu e chi schizzavani vilenu.
Agna stonda era funesta, da metta u sciarru à l'ossi à i più curaghjosi, à i più tonti, di noi, dinò.
Aprili, chi m'hai pigliatu tuttu, pà piacè, un mi dà nudda, và, sarà megliu cusì !
Stondi
O stondi tombaghjenti lacchettimi u tempu di fà una prighera e pò di sarrà l'occhji e veda li sò occhji chjari, u sò voltu divinu, una volta tandu.
Zitedda cum'è l'acqua, ti tengu cara.
Zitedda cum'è l'acqua, ti tengu cara.
04/08/17
À ziu (2)
M'eru sunniatu à ziu, ma culori micca. Capeddu incalfattu, prontu à andassini par ssi stradi di u Niolu. I turcineddi beddi accunciati. E Mora -a nostra mula bianca- decisa. Tuttu eddu, d'indiatura e di scherzi.
Léon Charles Cannicioni
(1913, ditagliu)
As un acceddu
Or as a bird, which in the eir that fleeth,
No preef fownde is of the cours of his flight.
No man espie can it, ne it se seeth,
Sauf witch his wynges the wynd softe ans light
He betith, and cuttith th'eir by the might
Of swich stirynge, and foorth he fleeth his way
And tookne, aftir that, no man see ther may.
Th. Occleve, Series (204-210) Verse manuscripts, Oxford University Press, 2002.
No preef fownde is of the cours of his flight.
No man espie can it, ne it se seeth,
Sauf witch his wynges the wynd softe ans light
He betith, and cuttith th'eir by the might
Of swich stirynge, and foorth he fleeth his way
And tookne, aftir that, no man see ther may.
Th. Occleve, Series (204-210) Verse manuscripts, Oxford University Press, 2002.
Monologhi
Parlava in trà me stessu ma, soluzioni, un ni truvavu mancu appena.
"Ci ha da vulè à parta culà à vedala!" Mi dissi tandu a bucciaredda.
Frimavu, eiu, ascimittu, sarà sta p... di guerra o sarà s'astra? Quista a guerra, a guerra d'Edda, minava ancu di di più. I sò colpi m'abbambanavani. Ma ssa siconda, à vinciala... m'eti capitu.
Eru insemi ascimittu da u rumori e ascimittu da u silenziu.
"Ci ha da vulè à parta culà à vedala!" Mi dissi tandu a bucciaredda.
Frimavu, eiu, ascimittu, sarà sta p... di guerra o sarà s'astra? Quista a guerra, a guerra d'Edda, minava ancu di di più. I sò colpi m'abbambanavani. Ma ssa siconda, à vinciala... m'eti capitu.
Eru insemi ascimittu da u rumori e ascimittu da u silenziu.
À C. (tu sais...)
L'alba viniva sempri doppu à i bughjiconi e cun edda viniva l'abandonnu.
A guerra s'aviva sfassatu tuttu di ciò chi erani i ghjorni mei, in Corsica, in Sardegna, in Marsiglia...
Culà t'avivami i muntagni, i cuntorni di ss'isuli minori, t'avivami scoglii e mari, bateddi pronti à navigà par certi cità di l'Urienti luntanu. E pò, t'avivami i rimurcori. T'avivami u soli e i sò ghjocchi in trà e branchi e quandu si riflitava ind'i l'acqui prufondi.
Dipoi mesi e mesi, stavami intavunati, topi imbrugliati, persi in quiddi tavoni di tarra ch'eddi chjamavani "tranchées", fossi, "tranchées", da veru tagliati à fiancu di costi alti d'un metru, un metru e mezzu; arburi micca. L'orizonti sarratu. Ssi "tranchées" maladetti ci intarravani e c'intafunavani sottu à una tarra frustera, intima oramai.
Nostra vita cusigna e nienti da veda cà cicatrici e brusgiaturi di a Guerra.
Tandu aspittavu à notti: O notti che tù sighi benidetta.
Certi seri, a notti mi purtava u baddu à l'infinitu di i steddi, quiddi seri senza bumbardamenti, quiddi notti spannati: baddavani !
Tandu m'arristava à sceglia una di quiddi steddi e à pinsà, da lu fondu di lu mè tafonu fondu, che tù, era appuntu sta stedda che tù, à listessu tempu, avii sceltu di fighjulà*. Tandu, ti faccivu eiu l'amori ghjustu e sinceru. Sai, l'amori cantatu, l'amori cuntatu, l'amori occhjisarrati e bocchichjusa, l'amori di quiddi ch'hani vint'anni, di quiddi chi hani vinti.
Un m'arristava oramai cà da aspittavvi. O notti cilesti, vi tengu cari ! Accendetevvi o steddi e prestu.
(* "Tu sais, ni toi, ni moi, ne tenions les fers de nos tortures, mon amour. Oui, tu sais, n'est-ce pas ?")
A guerra s'aviva sfassatu tuttu di ciò chi erani i ghjorni mei, in Corsica, in Sardegna, in Marsiglia...
Culà t'avivami i muntagni, i cuntorni di ss'isuli minori, t'avivami scoglii e mari, bateddi pronti à navigà par certi cità di l'Urienti luntanu. E pò, t'avivami i rimurcori. T'avivami u soli e i sò ghjocchi in trà e branchi e quandu si riflitava ind'i l'acqui prufondi.
Dipoi mesi e mesi, stavami intavunati, topi imbrugliati, persi in quiddi tavoni di tarra ch'eddi chjamavani "tranchées", fossi, "tranchées", da veru tagliati à fiancu di costi alti d'un metru, un metru e mezzu; arburi micca. L'orizonti sarratu. Ssi "tranchées" maladetti ci intarravani e c'intafunavani sottu à una tarra frustera, intima oramai.
Nostra vita cusigna e nienti da veda cà cicatrici e brusgiaturi di a Guerra.
Tandu aspittavu à notti: O notti che tù sighi benidetta.
Certi seri, a notti mi purtava u baddu à l'infinitu di i steddi, quiddi seri senza bumbardamenti, quiddi notti spannati: baddavani !
Tandu m'arristava à sceglia una di quiddi steddi e à pinsà, da lu fondu di lu mè tafonu fondu, che tù, era appuntu sta stedda che tù, à listessu tempu, avii sceltu di fighjulà*. Tandu, ti faccivu eiu l'amori ghjustu e sinceru. Sai, l'amori cantatu, l'amori cuntatu, l'amori occhjisarrati e bocchichjusa, l'amori di quiddi ch'hani vint'anni, di quiddi chi hani vinti.
Un m'arristava oramai cà da aspittavvi. O notti cilesti, vi tengu cari ! Accendetevvi o steddi e prestu.
(* "Tu sais, ni toi, ni moi, ne tenions les fers de nos tortures, mon amour. Oui, tu sais, n'est-ce pas ?")
À C. (12)
Da lu me ciarbeddu impezzatu e stravoltu, dicu che tù sì stata, tù, un'alegria in un suniacciu.
Torru e ti dicu chi, da lu me ciarbeddu impezzatu e stravoltu, sì stata tù, tù, un'alegria in un suniacciu.
Torru e ti dicu chi, da lu me ciarbeddu impezzatu e stravoltu, sì stata tù, tù, un'alegria in un suniacciu.
03/08/17
Temp'ori
L'ori, l'acqui, l'aria, u zulfaru, l'ori, l'anni, l'arsuri, l'ori, l'anni, l'ori, l'orrori, l'arori.. acidivani i ciarbeddi nostri infracicati e morsi.
A vita nostra andava di mali.
Cadaveri, vivi, putrichi, che noi erami, ariendusi versu à i nivuli inghjanduliti di la nostra povara vita umana.
Fidi à lu destinu nostru: dà abbraccii infiniti à nostra morti-amanti.
A vita nostra andava di mali.
Cadaveri, vivi, putrichi, che noi erami, ariendusi versu à i nivuli inghjanduliti di la nostra povara vita umana.
Fidi à lu destinu nostru: dà abbraccii infiniti à nostra morti-amanti.
Bà, remember (3)
O com'eddi sò chjari l'acqui di i tò surgenti e quidda di li tò fiumi chi si svarsani in abbundenza. Ci portani adori di fiori diversi, à radichi purfumati, tal'à u vetiver chi, di lu sò muscu, aluntana l'insetti puzzulenti.
Amadou Hampâté Bâ, L'étrange destin de Wagrin
Amadou Hampâté Bâ, L'étrange destin de Wagrin
01/08/17
Guerri e guerri
Nostri labbri carchi à basgi, i ci hani arrubati
Da li nostri mani s'hanu pigliatu i calamà.
Diu miu, insarrunetimi u celi,
Ch'eddi un intressini ad arrubassi... li prigheri nostri".
Quamar Sabri al-jassim.
(Puetessa siriana)
Da li nostri mani s'hanu pigliatu i calamà.
Diu miu, insarrunetimi u celi,
Ch'eddi un intressini ad arrubassi... li prigheri nostri".
Quamar Sabri al-jassim.
(Puetessa siriana)
31/07/17
A patta
I Petri Rossi, 22 mars 1917
Mon cher fils,
Les dernières nouvelles de toi m'ont rassurée. Tu me dis avoir été élevé au grade d'adjudant et que tu es à l'arrière*, tout cela me console.
J'ai reçu hier une lettre de ton frère qui se plaint de ne pas avoir de tes nouvelles, écris-lui s'il te plaît.
Hier encore, Ange-Jean est passé, il dit que la saison va être sèche, puisse-t-il se tromper, nous avons tant besoin du rendement de Chjara Stedda. Tu sais comment il fait son calcul entre la patta et l'eau des fossés de la plaine, la maturité des bourgeons...
Avec ta soeur, nous espérons avoir bientôt de tes nouvelles.
Nous t'embrassons bien fort
*(Ch'avivu da dì ?)
Mon cher fils,
Les dernières nouvelles de toi m'ont rassurée. Tu me dis avoir été élevé au grade d'adjudant et que tu es à l'arrière*, tout cela me console.
J'ai reçu hier une lettre de ton frère qui se plaint de ne pas avoir de tes nouvelles, écris-lui s'il te plaît.
Hier encore, Ange-Jean est passé, il dit que la saison va être sèche, puisse-t-il se tromper, nous avons tant besoin du rendement de Chjara Stedda. Tu sais comment il fait son calcul entre la patta et l'eau des fossés de la plaine, la maturité des bourgeons...
Avec ta soeur, nous espérons avoir bientôt de tes nouvelles.
Nous t'embrassons bien fort
*(Ch'avivu da dì ?)
Amok e parmissioni
"J'aimais ces ruelles de villes étrangères..."
O quant'eddi mi piacivani ssi picculi carrughji di ssi cità stragneri, stu marcatu spuriu di tutti i passioni, cù ssi massi clandestini di tutti i seduzzioni fatti da matalò chi, sazii d'i sò nuttati sulinghi nantu à mari luntani, priculosi, chi entrani cuì à passassi una notti, da sudisfà in un'ora, sò passioni parrechji di tutti li sò sogni. I si devini piattà ssi notti sulitarii, in qualchi fondu di a città, in ssi carrughji, ch'eddi diciani, cù fumi e insistenza, ciò chi i casi chjari cù li sò vetri luccicanti (induva stani i sgiò), piattani sottu à mascari, middi. Cuì a musica sona e fà entra la ghjenti in picculi stanzi. I cinematografi, à l'affissi viulenti, sò segni di prumessi di splandori infiniti; certi picculi lanterni quadrati si piattani sott'a li purtoni e, com'à segni, d'un salutu cunfindanziali, vi mandani un chjaru invitu. D'una porta scantata, spampiluleghja a cari fresca e nuda sott'à panni pinti d'oru. Ind'i cafè, i briacconi vi cacciani mughji e si senti cuddà u fracassu di l'attachi da omi inchjuccati à u ghjoccu. Ridani in sottu i matalò quand'eddi s'infattani in quiddi locchi; si svegliani tandu or' li sò tristi sguardi, chi cuì si trova ciò ch'omu cerca : donni, ghjocchi, spettaculu e briacchini, vintura ch'edda sighi tamanta vintura o brutta vintura. Ma tuttu, à l'appiatu si fà; chjusu à darretu à l'aletti di i balcò, balcò chjusi cù falsia. È ciò chi pari ritegnu, doppia a voglia, d'un cantu da fascinazioni di u misteriu, e da l'altru, da l'accessu senza guai. Ssi carrughji sò listessi in Hamburgu, Colombo, La Habana; sò da partuttu listessi, tal'à ssi larghi corsi di u lussu, parchi chi i cimi o i fondi di a vita sò tutti di a listessa forma; sò carrughji incivili, chi cummovani par ciò ch'eddi diciani e traghjani par ciò ch'eddi taciani, u fantasticu ch'arresta à l'ultimu d'un mondu cù li sensi lintati duve si scatennani cù crudezza e senza ritegnu, una furesta bughja di passioni, un prunicaghju pienu à feri. U sognu ci si pudiva fà carriera*.
*Stefan Zweig, Die Mondscheingasse, missu in corsu da a versioni francesa di A Hella, La ruelle au clair de lune. Le livre de poche, LGF, Paris 2016.
O quant'eddi mi piacivani ssi picculi carrughji di ssi cità stragneri, stu marcatu spuriu di tutti i passioni, cù ssi massi clandestini di tutti i seduzzioni fatti da matalò chi, sazii d'i sò nuttati sulinghi nantu à mari luntani, priculosi, chi entrani cuì à passassi una notti, da sudisfà in un'ora, sò passioni parrechji di tutti li sò sogni. I si devini piattà ssi notti sulitarii, in qualchi fondu di a città, in ssi carrughji, ch'eddi diciani, cù fumi e insistenza, ciò chi i casi chjari cù li sò vetri luccicanti (induva stani i sgiò), piattani sottu à mascari, middi. Cuì a musica sona e fà entra la ghjenti in picculi stanzi. I cinematografi, à l'affissi viulenti, sò segni di prumessi di splandori infiniti; certi picculi lanterni quadrati si piattani sott'a li purtoni e, com'à segni, d'un salutu cunfindanziali, vi mandani un chjaru invitu. D'una porta scantata, spampiluleghja a cari fresca e nuda sott'à panni pinti d'oru. Ind'i cafè, i briacconi vi cacciani mughji e si senti cuddà u fracassu di l'attachi da omi inchjuccati à u ghjoccu. Ridani in sottu i matalò quand'eddi s'infattani in quiddi locchi; si svegliani tandu or' li sò tristi sguardi, chi cuì si trova ciò ch'omu cerca : donni, ghjocchi, spettaculu e briacchini, vintura ch'edda sighi tamanta vintura o brutta vintura. Ma tuttu, à l'appiatu si fà; chjusu à darretu à l'aletti di i balcò, balcò chjusi cù falsia. È ciò chi pari ritegnu, doppia a voglia, d'un cantu da fascinazioni di u misteriu, e da l'altru, da l'accessu senza guai. Ssi carrughji sò listessi in Hamburgu, Colombo, La Habana; sò da partuttu listessi, tal'à ssi larghi corsi di u lussu, parchi chi i cimi o i fondi di a vita sò tutti di a listessa forma; sò carrughji incivili, chi cummovani par ciò ch'eddi diciani e traghjani par ciò ch'eddi taciani, u fantasticu ch'arresta à l'ultimu d'un mondu cù li sensi lintati duve si scatennani cù crudezza e senza ritegnu, una furesta bughja di passioni, un prunicaghju pienu à feri. U sognu ci si pudiva fà carriera*.
Henri Gervex (1878)
*Stefan Zweig, Die Mondscheingasse, missu in corsu da a versioni francesa di A Hella, La ruelle au clair de lune. Le livre de poche, LGF, Paris 2016.
Seul
Lejean : "Adjudant, encore à vos plumiers et vos éternels monceaux de papier ? Je vais finir par vous faire nommer aux écritures, bigre !!!"
Eiu : (...)
Tand'eddu : "Imaginez, un instant, un monde sans Elle et imaginez-vous maintenant dans 30 ans et toujours sans Elle, et vous. Vous, soigneusement assis à votre table d'écolier réalisant, fou à lier, vos pleins et déliés... seul (risi) !
Comme si le monologue était le résumé notre vie d'adultes sur cette terre ?"
Eiu : (...)
Tand'eddu : "Imaginez, un instant, un monde sans Elle et imaginez-vous maintenant dans 30 ans et toujours sans Elle, et vous. Vous, soigneusement assis à votre table d'écolier réalisant, fou à lier, vos pleins et déliés... seul (risi) !
Comme si le monologue était le résumé notre vie d'adultes sur cette terre ?"
Remember (2)
Mon cher filleul,
Surtout, ne me grondez pas. Hier, notre logeuse Mme D du B est revenue à la charge: "Ma pauvre, combien de temps encore allez vous attendre que l'on vienne vous cherchez ? Ne croyez-vous pas mériter mieux ? (elle parlait de vous)".
Alors, j'ai simplement répondu, avant de repartir: "C'est comme cela que je l'aime".
Voilà vous savez tout.
Votre Hughette
Surtout, ne me grondez pas. Hier, notre logeuse Mme D du B est revenue à la charge: "Ma pauvre, combien de temps encore allez vous attendre que l'on vienne vous cherchez ? Ne croyez-vous pas mériter mieux ? (elle parlait de vous)".
Alors, j'ai simplement répondu, avant de repartir: "C'est comme cela que je l'aime".
Voilà vous savez tout.
Votre Hughette
Gourbi (remember...)
Lejean mi dissi:
"L'Aisne coulait à nos pieds
Ses lignes s'évaporaient,
Enlevées par la brume,
Elles semblaient flotter,
Emportant loin de nous,
Les rumeurs ennemies.
Aux portes de Soupir,
Le monde s'appliquait
À tuer tout espoir.
Dans un gourbi infâme,
Saturé de suie noire,
On brûlait une flamme:
Hommage à un soldat,
Hassan,
Mort ici par hasard."
E par a prima volta,
Piensi u nostru capitanu,
A morti d'un titanu,
D'un essaru umanu,
Priori macumittanu...
"L'Aisne coulait à nos pieds
Ses lignes s'évaporaient,
Enlevées par la brume,
Elles semblaient flotter,
Emportant loin de nous,
Les rumeurs ennemies.
Aux portes de Soupir,
Le monde s'appliquait
À tuer tout espoir.
Dans un gourbi infâme,
Saturé de suie noire,
On brûlait une flamme:
Hommage à un soldat,
Hassan,
Mort ici par hasard."
E par a prima volta,
Piensi u nostru capitanu,
A morti d'un titanu,
D'un essaru umanu,
Priori macumittanu...
Soupir,
un gourbi dans un boqueteau.
À C. (7)
Un si avedi omu micca di l'anni chi fughjani, parò passati l'ori, u tempu un volta più, tandu, ti martirizeghja.
(È mortu oghji à Assan suldatu di prima trinca sempri pronti à fà i centu colpi. Tombu d'una bomba falata cuì, à un metru. Arristava à sò vesta e unu di li sò scarpi.)
Sur le front de l'Aisne, ce 25 mars 1917.
(È mortu oghji à Assan suldatu di prima trinca sempri pronti à fà i centu colpi. Tombu d'una bomba falata cuì, à un metru. Arristava à sò vesta e unu di li sò scarpi.)
Sur le front de l'Aisne, ce 25 mars 1917.
30/07/17
Verso
Dieu, si seulement Elle pouvait enfin se retourner...
Oh Diu meiu, pudessi edda vultassini, infini...
Oh Diu meiu, pudessi edda vultassini, infini...
Vilhelm Hammershøi
Ditagliu, v.1910
Névroses
Murmughjava: "U passatu mai nun passa..."
Tandu à Lejean: " Adjudant que dites-vous donc ? Vous nous parlez en corse ? Vous risquez, sans doute, d'être peu compris, de nous tous surtout (risi). Nostalgie du pays ?"
Eiu: "Nostalgie du passé, du passé passé, mon capitaine."
Lejean: " Vous n'en sortez donc pas !"
Eiu: "Non !"
Lejean: "J'ai, alors, un autre médicament: les bombes allemandes. Elles anéantissent tout, les regrets, les pensées, les sourires et même les silences et surtout le silence. Elles font place nette et aident les cerveaux à se remettre en place.
C'est un médicament miracle pour les neurasthéniques ou les mélancoliques, les folies quelles soient diathésiques, chlorotiques, anémiques...
Eiu: "Vous croyez ? Je La cherche partout. Et je guette Son visage sur chaque portrait des fiancées de chacun de nos pauvres soldats. Et je la cherche encore tout au fond des égouts que sait construire la guerre...
Je la trouve, Elle me fuit alors comme si j'étais la peste. Mais, je ne suis qu'un homme avec toutes mes faiblesses."
Lejean : "Tout cela passera, nous avons désormais tous, devant nous, plus de souvenirs que de projets véritables. La Guerre nous rend si laids, Elle nous oubliera !"
Dissi à Lejan, chjamatu ad'altri affari.
Tandu à Lejean: " Adjudant que dites-vous donc ? Vous nous parlez en corse ? Vous risquez, sans doute, d'être peu compris, de nous tous surtout (risi). Nostalgie du pays ?"
Eiu: "Nostalgie du passé, du passé passé, mon capitaine."
Lejean: " Vous n'en sortez donc pas !"
Eiu: "Non !"
Lejean: "J'ai, alors, un autre médicament: les bombes allemandes. Elles anéantissent tout, les regrets, les pensées, les sourires et même les silences et surtout le silence. Elles font place nette et aident les cerveaux à se remettre en place.
C'est un médicament miracle pour les neurasthéniques ou les mélancoliques, les folies quelles soient diathésiques, chlorotiques, anémiques...
Eiu: "Vous croyez ? Je La cherche partout. Et je guette Son visage sur chaque portrait des fiancées de chacun de nos pauvres soldats. Et je la cherche encore tout au fond des égouts que sait construire la guerre...
Je la trouve, Elle me fuit alors comme si j'étais la peste. Mais, je ne suis qu'un homme avec toutes mes faiblesses."
Lejean : "Tout cela passera, nous avons désormais tous, devant nous, plus de souvenirs que de projets véritables. La Guerre nous rend si laids, Elle nous oubliera !"
Dissi à Lejan, chjamatu ad'altri affari.
à P.
19/03/1917
A tè, l'amicu caru, oghji sparitu, chi sè sempri ind'u mè cori. "L'acra lingua di i morti si ripiglia sempri ind'una prumessa di vazzina." Andrée Chedid
A tè, l'amicu caru, oghji sparitu, chi sè sempri ind'u mè cori. "L'acra lingua di i morti si ripiglia sempri ind'una prumessa di vazzina." Andrée Chedid
Inscription à :
Articles (Atom)