Tempi andiati e baruffi di vinu.
A notti l'emi passatta in una barraca, si pò dì un puddinaghju, in un carrughju sottu à u casteddu francesu, com'eddi u chjamani. U peghju è statu chi a mani u patroni ci ha lampati fora senza mancu ascultà i nostri argumenti.
Par avà, ci vuliva à truvà un travagliu e prestu ! Tandu ci semi posti, sott'à un arburu, in piazza à a esgia San Ghjuvanbattista à mendicà qualchi travagliu. Puru à travaglichjulà, qualcosa ci vuliva.
Agna volta ch'eddu passava qualchi omu, Natali si lampava, decisu, à dumandà : "Semi di i Rossi e circhemi un travagliu... T'avemi a forza. Un cunnusciti à nimu ? Fetticci stu piacè, vi prighimi... "
Cunnusciti i schiavi ? Erami noi, schiavi senza travagliu.
Veni à di dì, che noi erami divintati schiavi di a miseria e di u "respice fine".
C'è ancu statu una vecchja bigotta à lacacci una baiocca, ah, ò !!!
U ghjornu ci semi fatti mandà à spassu, emi compia a ghjurnata una manu darretu, una davanti , corpi biotti e anima dilusa.
Vultaremi dumani.
"U peghju è ancu à vena" ha lintatu Natali, neru e cu u varmazzu in capu.
Huu, a ghigna.
Carta La Cigogne