.
23/07/15
9
I Petri Rossi, le 18 juillet 1915
Mon cher enfant,
Je t'envoie ce colis espérant qu'il te trouve en meilleure santè.
Ta soeur a voulu le préparer, pour toi. Elle a mis un peu de charcuterie, de la migisca et de la farine pour te faire la polenta, celle que tu aimais tant.
Tu sais le village est bien triste.
J'ai le devoir de te dire que depuis que tu es à l'hôpital 9 enfants du village sont encore morts au front.
Je repends la liste que tient Zia Battistina :
Il y eut d'abord Ange-Antoine, il est mort dans la Meuse et puis Giovanemaria il est tombè en mars. En avril c'est Antoine d'Annetta puis Charles d'Albitrettu. Mathieu de Noël est tombè en Belgique et 4 pauvres encore tombés ce mois dernier: Paul François d'Antoine et Paul François de Philippe; Jerome de Giovanni et Santo de Baptiste.
Alors, quand le facteur arrive, chacun craint pour les siens, chacun craint pour les nôtres.
Alors nous prions, que reste-t-il à faire ?
Mon cher enfant, nous t'embrassons, envoie vite de tes nouvelles.
Maman
Pilighisanu
Era una sera di sittembri senza luna. Viaghjavami à capu insù, cù i pantaloni sticchiti da u succhju di l'uva ch'avivami fattu, u ghjornu, a vindemia ind'a Pilighisanu. Ci ni vultavami in paesi. Saremi stati ottu o deci. Cù Pilighisanu erami cuccinu di terzu chi a mamma di u babbu era suredda di minnana. À mezziornu emi bittu e magnatu, ooh ! A cuntinteza. Pilighisanu sappiva calculà a patta. Erani rari in paesi à cunnoscia st'arcani. Era più anzianu cà me, m'avarà purtatu 30 anni. Comu sarà chi m'è ghjuntu in menti st'ori ? O Pilighisà, eiu à Dijon e tu culà, spiegami ghjà ch'e ci capiscu poccu ! O troppu ?!
22/07/15
Aghju tombu, (j'ai tuè).
"Sfidatu aghju turpiglia, cannoni, mini, focu, gasi, mitragliosi e tutta sta meccanica anonima, pazzesca, urdinata, cecca. Aghju à sfidà l'omu. U me paru. Una scimia. Occhju par occhju, denti par denti. Avà tocc'à noi. À cazzutati, à cultiddati. Senza pietà alcuna, mi cozzu nantu à u numicu. Li sciaccu un colpu tamantu. U capu l'è guasgi staccatu. Aghju tombu u Bosciu. Sò statu più lestru, più furiosu cà eddu."
Blaise Cendrars, J'ai tuè, La Belle Édition, François Bernouard, (1918).
20/07/15
Lu topu muraghjolu
U topu muraghjolu circava à sò povara pitanza. Sapeti cum'eddu campa ?
Un è nudda, ma parò conta pà i ghjatti, d'un cantu e pà... i furmagli di l'altru.
Da Calasima di u Niolu,
L'aghju vistu arimani,
Lu topu muraghjolu,
È passatu par cui,
Da Calasima di u Niolu,
L'aghju vistu arimani,
Lu topu muraghjolu,
È passatu par cui,
Passatu par culà,
E l'hani vistu, mì,
E l'hani vistu, mì,
L'hani vistu ind'Arghjolu
Ind'Alzetta di Bracesi,
E pò ind'u Pughjolu.
Cercalu puru in paesi,
Ind'i stacchi à Marghjolu !
Ind'i stacchi à Marghjolu !
Se tu u vò truvà,
Chi stà sempri culà.
Codda in Calasima,
Calasima in Niolu.
U soli di a matina s'aviva impiutu l'aria dilata d'un caldu dulciareddu. Era un momentu dilettu datu da a natura nostra. U silenziu impiiva ssi locchi quandu u colpu intrunò tutta a vaddi di Sa Darenti. Pariva tuttu un colpu d'arma troiana. Sarratu sentì u soffiu di a badda, ma un era micca a sò ora e u celi l'aviva destinatu cusì.
N. s'era subitu purtatu à a manca e B. accumpagnatu di Ghjiormu s'erani piatti da quiddu altru cantu. V. chi era ancun'eddi aviva cumiciatu à fà l'avvigna di u gruppu chi tirava.
L'omi ancu Sarratu stavani à fucili muti.
In quattru e tre setti, u muvimenti aviva intrappulatu u gruppu di i...
O chi silenziu.
Mumentu raru, prufondu.
N. attentu à mora, t'aviva l'occhi sciarpatti da a crudeltà. Sarratu bocchiabrocciu tiniva a sò respirazioni. Erani pronti quandu d'un colpu a barreta d'unu di d'astri supranò una chjappala. N. tirò.
Mì, mì, mì, m'eru suniatu chi eru in paesi...
Tranchées
Quidda sera c'eru un omu ed era fertu anch'eddu,
Talamasca ascultava e muttu mi tinivu.
Ha dettu, (puetava in francesu):
Ghjuvanuteddi, à voi altri mi dogu, comu a sà fà la sposa
Putenti, ultraputenti, sarà lu me amori, e vi tengu à la morti
Piattata fondu fondu, vi varghju e sò ghjilosa,
E lu me corpu un'è ch'un basgiu, longu, longu, chi vi punghjarà forti.
E doppu ha dettu, u tipu :
Et combien j'en ai vu qui morts dans la tranchée
Étaient restés debout et la tête penchée
S'appuyant simplement contre le parapet...
Veritai, o ihimè, ancu noi l'emi visti !
D'apressu à G. Appolinaire (1915)
19/07/15
Help, i need somebody, help...
O ciò chi m'aghju vistu arimani:
È ghjuntu un camioni, pienu à suldati canadiani (un paesi americanu, di ciò chi m'hani dettu) sarani stati una trintenna. Un erani micca stati firiti, peghju, erani stati brusgiati da i "gasi".
È ghjuntu un camioni, pienu à suldati canadiani (un paesi americanu, di ciò chi m'hani dettu) sarani stati una trintenna. Un erani micca stati firiti, peghju, erani stati brusgiati da i "gasi".
I "g.a.z" m'ha dettu Talamasca.
Parini foli, aghju dettu eiu: "Sargenti, e chi sarani sti gasi ?".
Tandu eddu :"T'attaccani à u frescu, di mani e lampani i gasi. I gasi, sò, sò... un aria puzzulenti e funesta, t'aggupani come l'aria faria, in una vampata grisgia-verdi, com'a quidda di a bocca d'un volcanu e ti sbuccia e ti brusgia i carri vivi, l'occhji, a bocca. Indrentu ti brusgia u stomaccu, a lingua, i pulmoni, ti dà u vumacheghju... Ça te donne, le chlore, des douleurs horribles, et puis tu meurs, ou pas, pire!"
L'affari erani in francesu, umbeh !
O Agnulu custodiu
Angele Dei, qui custos es mei, me tibi commissum pietate superna illumina, custodi, rege et guberna. Amen.
O Agnulu di Dio, chi sei u me custodiu, custudisci, reggi e guverna à mè, chi tu mi fui affidatu da a pietà cilesta, e cusì sia, (e fà ciò che tu pò, chi u salutu è di l'agnulu !)
"Da lu sò paradisu, l'agnulu custudisce."
O Ancey, Tarra Matre, Bonanova, n°20
18/07/15
Penilopa
Una vita tissuta d'alti fatti e di guai,
Omi, farri e bestii à buleghju,
Carri, sangui, ossi tronchi, mischiati,
Longa notti, nun finisci, ghjà, mai ?
Sentu una bucciaredda,
Mi pari quidda di mamma,
Chi porta in un disertu,
L'ultima crucciaredda.
Vargogna, vargogna, vargogna,
Dicu, à agnunu di voi:
Dih, dih, dih, è lu Falsu ch'ha vintu !
E semi diventatu, noi povari, a carogna.
Ma vegu chi lu me gridu è vanu,
Or' si pesa lu ghjornu,
Ed è vinuta l'ora ad extrem' à chjamà,
Preti, frateddi, e pò vescu e pievanu.
Infcor* e i 3F
Ghjunsi Talamasca e mi cuntò :
Sai o Sarrà, u drapò, u nostru, ind'i sfurianati d'obus* era :
Battutu, avvidutu, cedutu,
Cunfusu, chjusu, rinchjusu,
Disertatu, scuncertatu, alertatu,
Fertu, uffertu, suffertu,
.
Ghjacciatu, sciacciatu, minaciatu,
(Di)Lusu, cunfusu, infusu,
Miscadutu, ricadutu e cadutu,
Fangosu, ciangagliosu, funghinosu,
.
Presu, resu, uffesu,
Ridutu, vindutu, possedutu,
Scupertu, disertu, suffertu,
Tusu, fusu, partusu.
.
Vistu, rivistu, spruvistu... W, X, Y, Z: "Bumbardamenti spaventevuli...*"
Erami turrati Fieri Feri, Feroci, certi civi à celi, o tronchji à l'ossi tronchi, d'altri infini ciarbiduti, à ciarbeddi ciarnigliati da l'obus o da l'obusita. Megliu !
Pauri maiori, o Sarrà, sai. Tu, a sai ?
Isiè o Talamà chi a sogu, maiori, a sogu !
*À ringraziaddi
17/07/15
Mon cher enfant
I Petri Rossi, le 17 juillet 1915
Tu ne peux pas t'imaginer notre bonheur à te lire.
Quand ta lettre est arrivée, tout le village était là avec nous, je crois qu'il ne manquait personne.
Enfin...
Tous ces longs mois sans nouvelles de toi furent un enfer pour ta famille et puis, enfin, ce signe, si tu savais.
Bien sûr, tu es encore à l'hôpital mais, tu nous dis que tu vas bien.
Peut-être pourras-tu rentrer au village en permission ? M Santuniacci va essayer d'intercéder au près du Conseiller Cucceo d'Ostrano pour obtenir quelque chose.
Je chéris le Seigneur de te savoir en vie.
Ici, tout va bien même si les récoltes seront en baisse cette année.
Ton frère a reçu sa feuille rose* et je suis inquiète pour lui, il part le 11 août.
Ta soeur va bien, comme moi, elle se soucie.
Je t'écrirais plus longuement demain, je prépare un colis.
Tout le monde t'embrasse.
Affections mon cher fils.
Ton frère, ta soeur, Maman, et qui prie pour vous tous.
(Je t'écris cette lettre avec l'aide précieuse de notre cher instituteur).
*Urdinenza di parta
16/07/15
Aposiopesa
Un v'aghju micca dettu ma a sera di u 14 di lugliu, sera di a nostra festa naziunali, emi avutu trombi, trumbitatti e trumbitteri. Ci hani ghjuccatu unipocchi di passi militarii e pò a Marseillaise:
"Allons enfants de la patrie, le jour de gloire est arrivé..."
Mi dumandava "le jour", ma chi ghjornu ? "De gloire", ma gloria di chi ?
A "tirania": sì ! (A tirania di quiddi chi ci guvernani e ci portani à a morti, d'un cantu e di l'altru).
"L'étendard sanglant est levé... (Bis)", bandera, tinta bandera bleue, blanche e rouge, troscia, uffesa, insanguinata: quissa, sì !
Ind'a "campagna" un si senti cà mughji, lagni e ...cannunati.
"Mugir" e "mughji" sarani paroddi vicini ?
"Ces féroces soldats qui viennnent jusque dans nos bras..."
Basta, basta, chi n'aghju una tecchja...
15/07/15
14/07/15
Sargenti Talamasca
Da u fondu di l'uspidali
Mi sentu vena una bocci,
Particulari e speciali :
Pari tuttu à Talamasca ?
Di u 141esimu sargenti.
Omu curaghjosu e fieru,
Fior' di u nostru regimenti !
Sogu subitu partutu,
À truvà lu Talavesu,
Barba rossa lucida
L'occhji fini à lampi accesi !
Talamasca, l'amicu di sempri, era u me sargenti. Pariva surtitu da a bocca di u filanciu, paria: barbacciutu e facciutu. Era statu toccu à a ghjamba dritta." Sò statu 2 mesi à l'uspidali ind'a città di Langres, m'hani tinuti culà : intransportable. A sera, sorti da a transcè, erami à campu apartu, ci hani scuperti i bosci. Ci batteddimi pettu à pettu. D'un colpu, mi sò persu l'eserciziu di l'anchi, piattu in un ascitu, guasgi mortu ma sempri vivu. Uuuh a paura, un ti digu nudda o Sarrà !..
A mani, i nostri sò ghjunti à truvami... E m'hani salvatu e dighi e daghi e, infini, eccumi cuì: a gattiva arba nun mori mai."
13/07/15
A morti vinarà, i tò occhi t'avarà.
Pariva una prighera scritta apposta pà a Corsica, quidda pistata da i vampi murtiferi di i calori statinali. E stà prighera mi diciva di una guerra antica, di l'omi di sti tarri.
Sei tu com'una tarra
Chi nimu un ha mai dettu
Tu nun aspetti nudda
Or' sinò a parodda
Chi sbucciarà da u fondu
Tal'u fruttu tra li branchi.
C'è un ventu chi ti ghjunghji.
Cosi secchi e ghjà morti
T'ingorgani, si ni vanni ind'u ventu
Membri e paroddi antichi.
Tu tremi ind'istati.
Cesare Pavese
Copyright 1951 by Giulio Einaudi editore
Da senta :
https://m.youtube.com/watch?v=l8Pgk2ciLhM
10/07/15
Eiu O bleu.
U libru, u m'aviva impristatu una certa sora Camedda di a Croix Rouge di l'ADF, una donna unesta, sincera. U libru, "Les poètes maudits" si chjamava, vena à dì "Pueti maladetti".
Passavani l'ori di u doppu mezziornu tandu mi viniva agna tantu l'asgiu di leghja unipocchi di puesie.
Ci n'era una, tra l'altri, chi mi piaciva :
O, suprême Clairon plein des strideurs étranges,
Silences traversés des Mondes et des Anges :
- O l'Oméga, rayon violet de Ses Yeux !
Sta puesia, d'Edda mi diciva. Aghju versificatu, chjamatu la me musa, e mi viniva in corsu :
O, supremi Clerò pienu à strani stridi strani,
Silenzi attraversati da l'Agnuli, da Mondi, da l'Anni :
- O, l'Omega, raghju nieddu di li Sò Occhji !
(Rimbaud, mi pari ch'eddu si chjama u pueta, iè, ni, Rimbaud).
06/07/15
Sacconu
E, cusì stavu, tal' à un sacconu di casci di granoni.
Capibiottu, stesu, arlechinu dilusu.
Aspitendu ch'eddi passessini l'ori, numicu di stu tempu chi fughji, bramosu d'un passatu tranquiddu ch'un esistiva mancu.
Capibiottu, stesu, arlechinu dilusu.
Aspitendu ch'eddi passessini l'ori, numicu di stu tempu chi fughji, bramosu d'un passatu tranquiddu ch'un esistiva mancu.
Alan Beeton (1880-1942)
Sans Titre Reposing II, v 1929
Londers, coll. part.
Musee Bourdelle, Paris
Arsucci, respects
Mi ritrovu chjocchimondu, e capu fasciatu d'una banda bianca.
Cusì, cu a pedi nera concia, t'aghju tuttu di Ramed u tiragliori algerianu.
Entru ind'u burò à fà a visita di u duttori Arsucci.
Cerca u dossier, u leghji e pò mi dici :
"Eh bien mon ami, je suis content de mon travail. Dans trois semaines on pourra vous réintégrer dans l'active."
Eiu : "Docteur, je voudrais vous faire une demande."
Eddu : "Quoi donc ?"
Eiu : "Avec tout mon respect, capitaine, vous êtes corse ?"
Eddu : "Eh oui, caporal, je suis bien un Arsucci et de ceux de Bormognano ! Ou, pour être plus précis, c'est mon grand père, Charles Arsucci , dit Muguloné, qui a quitté le village en 1810 pour s'engager dans l'armée napoléonienne, qui venait de là-bas. J'ai toujours entendu mon pauvre père dire de Muguloné qu'il a fait partie du dernier carré de l'Empereur, l'imbécile. "Waterloo, morne plaine" a dit le poète, et moi je dis : "Muguloné... sombre idiot !"
Eiu imbarazzatu : "Vous, vous la connaissez la Corse ?"
Tandu eddu : "Oh, la Corse, mon vieux, vous savez... Et puis, mère est normande de Vire. J'aime tant la Normandie, ses paysages, ses nuages qui vont si haut dans le ciel, ses nuances de verts. La Corse, c'est autre chose. D'ailleurs, voyez vous, je n'ai jamais voulu apprendre leur langue si âpre, une langue juste bonne à mener les troupeaux. Et puis, de tout temps, mon pauvre, la Corse a toujours été irrespirable."
Tandu, eiu in pettu : "Mon ami, mon vieux, mon pauvre... vai, vai o chjacchjarò !"
Pò vultenduli i spaddi, lampedi : "Mes respects mon capitaine !" Ch'un avivu più nudda à fà cun quistu, s'eddu un era a me placa...
Cusì, cu a pedi nera concia, t'aghju tuttu di Ramed u tiragliori algerianu.
Entru ind'u burò à fà a visita di u duttori Arsucci.
Cerca u dossier, u leghji e pò mi dici :
"Eh bien mon ami, je suis content de mon travail. Dans trois semaines on pourra vous réintégrer dans l'active."
Eiu : "Docteur, je voudrais vous faire une demande."
Eddu : "Quoi donc ?"
Eiu : "Avec tout mon respect, capitaine, vous êtes corse ?"
Eddu : "Eh oui, caporal, je suis bien un Arsucci et de ceux de Bormognano ! Ou, pour être plus précis, c'est mon grand père, Charles Arsucci , dit Muguloné, qui a quitté le village en 1810 pour s'engager dans l'armée napoléonienne, qui venait de là-bas. J'ai toujours entendu mon pauvre père dire de Muguloné qu'il a fait partie du dernier carré de l'Empereur, l'imbécile. "Waterloo, morne plaine" a dit le poète, et moi je dis : "Muguloné... sombre idiot !"
Eiu imbarazzatu : "Vous, vous la connaissez la Corse ?"
Tandu eddu : "Oh, la Corse, mon vieux, vous savez... Et puis, mère est normande de Vire. J'aime tant la Normandie, ses paysages, ses nuages qui vont si haut dans le ciel, ses nuances de verts. La Corse, c'est autre chose. D'ailleurs, voyez vous, je n'ai jamais voulu apprendre leur langue si âpre, une langue juste bonne à mener les troupeaux. Et puis, de tout temps, mon pauvre, la Corse a toujours été irrespirable."
Tandu, eiu in pettu : "Mon ami, mon vieux, mon pauvre... vai, vai o chjacchjarò !"
Pò vultenduli i spaddi, lampedi : "Mes respects mon capitaine !" Ch'un avivu più nudda à fà cun quistu, s'eddu un era a me placa...
05/07/15
Riparazioni
U lindumani m'uparavani. M'avivani da metta una chjoppula di metali !
U duttori era un certu Arsucci. Di l'Arsucci di Burmugnanu ?
U duttori era un certu Arsucci. Di l'Arsucci di Burmugnanu ?
Leonardo da Vinci
Radiografia
Plouc, placca e placchi !
È passatu Parrot, u sargentu infirmeru : "Barolaccia, le docteur veut que tu passes un examen nouveau, j'sais pas, parait qu'on va voir ta blessure avec un nouveau système. J'y comprends pas grand´chose. Bon, demain réveil à 5 heures pour la préparation. La voiture arrive à 6 heures, t'es le premier à passer. Demain lever 5 heures, examen à 6, t'as compris le plouc ?" (parlava tal'à a mitragiosa: pa, pà, pan...), u tipu !
"Oui, sergent."
A mani, eru svighjatu quandu m'hani chjamatu. M'hani missu in una camara nera, nera, balcò cupertu cù un tindoni.
"La voiture Massiot est prête docteur", dissi Parrot à u capitanu. Tandu u capitanu à i sò fatti : "Tout est en place ? Attention aux fils, allez, les manipulateurs dites au chauffeur de faire tourner la dynamo, lancez le courant d'essai. Un, deux, trois..."
Parrot :"Barrolaccia, viens là, mets toi sur la table et surtout, bouge pas !"
Tandu mi vegu un omu di meza taglia, tumbulutu, scurzali biancu chi pariva qualchi macciddaru di i Martinelli, sapeti, in Aghjacciu... Era u capitanu, duttori.
Eiu stesu nantu una tola bianca, un mi muvivu mì.
A sala era piena à catrapuli ci vuliva à veda : peghju cà l'electrofònu di u sgiò Santiuniacci !
Sentu un motori è quiddi di a vittura.
"On porte le courant par les fils, là, vous voyez Parrot ? La turbine est remplie ?"
"Oui mon capitaine."
"Passez moi la plaque."
"Caporal, ne bougez pas !"
Stavu sticchitu, sticchitu.
U manipulatori m'indirizza una spesia di lampa in capu, Parrot mi metti a placca contra u capu, spignani u lumi : "Ne bougez plus ... Allez... Ca y est ! Merci messieurs."
Un'ora doppu u duttori mi fessi chjamà.
"Caporal, regardez !" (vegu u negativu, ch'eddi dicini). "Vous voyez là, le manque, c'est un morceau de l'occipital, vu ?". Ch'avivu da dì ni ?
"Demain, je vous opère, je vais mettre une plaque, ici, là, et après tout ira bien ! Allez, rompez !"
Alors, je repars... ch'avivu da fà ?
È passatu Parrot, u sargentu infirmeru : "Barolaccia, le docteur veut que tu passes un examen nouveau, j'sais pas, parait qu'on va voir ta blessure avec un nouveau système. J'y comprends pas grand´chose. Bon, demain réveil à 5 heures pour la préparation. La voiture arrive à 6 heures, t'es le premier à passer. Demain lever 5 heures, examen à 6, t'as compris le plouc ?" (parlava tal'à a mitragiosa: pa, pà, pan...), u tipu !
"Oui, sergent."
A mani, eru svighjatu quandu m'hani chjamatu. M'hani missu in una camara nera, nera, balcò cupertu cù un tindoni.
"La voiture Massiot est prête docteur", dissi Parrot à u capitanu. Tandu u capitanu à i sò fatti : "Tout est en place ? Attention aux fils, allez, les manipulateurs dites au chauffeur de faire tourner la dynamo, lancez le courant d'essai. Un, deux, trois..."
Parrot :"Barrolaccia, viens là, mets toi sur la table et surtout, bouge pas !"
Tandu mi vegu un omu di meza taglia, tumbulutu, scurzali biancu chi pariva qualchi macciddaru di i Martinelli, sapeti, in Aghjacciu... Era u capitanu, duttori.
Eiu stesu nantu una tola bianca, un mi muvivu mì.
A sala era piena à catrapuli ci vuliva à veda : peghju cà l'electrofònu di u sgiò Santiuniacci !
Sentu un motori è quiddi di a vittura.
"On porte le courant par les fils, là, vous voyez Parrot ? La turbine est remplie ?"
"Oui mon capitaine."
"Passez moi la plaque."
"Caporal, ne bougez pas !"
Stavu sticchitu, sticchitu.
U manipulatori m'indirizza una spesia di lampa in capu, Parrot mi metti a placca contra u capu, spignani u lumi : "Ne bougez plus ... Allez... Ca y est ! Merci messieurs."
Un'ora doppu u duttori mi fessi chjamà.
"Caporal, regardez !" (vegu u negativu, ch'eddi dicini). "Vous voyez là, le manque, c'est un morceau de l'occipital, vu ?". Ch'avivu da dì ni ?
"Demain, je vous opère, je vais mettre une plaque, ici, là, et après tout ira bien ! Allez, rompez !"
Alors, je repars... ch'avivu da fà ?
Parrot ed eiu (stesu).
29/06/15
Sunià
A mani ch'e vi digu a fumaccia s'aviva impiutu tutti sti locchi. Marchjavami à l'assaltu d'una tranchée numica baïonnette au fusil. U vidivu chi mi sfacciava e sintivu a bocci di Talamasca barbutà : "Cumpa, pari, e cuma, mari, pa, a, a fe, e, di, di, di San' Ghju, Ghju, Ghju và, ca, ca, ri, erami p,p p, prima, ma, ma, più, sa, sa, saremi, a, a và..." Pariva tuttu chi i ssi paroddi vinissini da una spesia di bambaccia, bianca, bianca, bianca. Suniavu !
Un m'eru mancu avistu chi San Ghjuvà era passatu... Uhh, castichi !!!
Un m'eru mancu avistu chi San Ghjuvà era passatu... Uhh, castichi !!!
28/06/15
C'era una capedda
C'era una capedda, didicata à l'Annunziata, tandu ci sogu andatu, sogu intrutu, mi sogu indinnuchjatu e culà, ci aghju prigatu.
C'era un francesu
C'era un Francesu, Jacques Dormois si chjamava e viniva da Fleurey sur Ouche, cuì vicinu. Era u figliolu solu di a nostra cucinara Madama Dormois. Ingagiatu ind'i truppi culuniali. S'è fattu piglià da un focu di mitraglia u primu ghjornu di a guerra.
U tintu.
U tintu.
C'era un antru corsu
C'era un antru corsu, un sargentu. Giacomoni, si chjamava. S'è fattu piglià da l'alimani e prighjuneru ch'eddu era di fronti à i nostri ha dettu : "Tirez, ce sont des Boches".
I nostri hani tiratu... e l'hani tombu, eddi e quiddi altri. Quista, a m'ha contu Andrea.
L'hani missu nantu à un disegnu, l'hani missu.*
*Veritativu
I nostri hani tiratu... e l'hani tombu, eddi e quiddi altri. Quista, a m'ha contu Andrea.
L'hani missu nantu à un disegnu, l'hani missu.*
*Veritativu
C'era un arabu
C'era una arabu di i Tiragliori algeriani di u capitanu Roneo. Rhamed si chjamava. Erani ghjunti cuì da l'Algeria, sapeti l'Algeria induva sò partuti i Mansoni, i Peruti tanti altri famiglii di u paesi. Dicini ch'eddu s'è fattu piglià da u cotru in una tranchèe. A cacciadu c'è vulsutu à tagliaddu a mita di un pedu... Marchjava cù li sò crocchji da a mani à a sera. Passava davant'à noi tutti e diciva sempri, à incuraghjiscia ci :"Ça va aller, ça va aller... tu verras." Sarani i soli paroddi di francesu ch'eddu saparà dì ?
Pariva un omu cu soli di ventu*, pariva.
Pariva un omu cu soli di ventu*, pariva.
27/06/15
C'era un neru
C’era un neru, stesu ind’u lettu cuì, vicinu. Dicivani ch'eddu viniva da i "Tiraglori senegalesi". Un omu tamantu, forti chi pariva un orsu, maiori. Neru, ma neru, neru (ma micca pilutu), comu vi possu dì, neru ! Neru, ch’un vi possu mancu spiegà.
Tutta a santa ghjurnata si lagnava e sintivu i sò lagnuri. Tandu eiu : « Basta o Balù, basta !», (si chjamava Balù-Balù o M’Barabù ?) È a vita cusì, chi vuleti...
Suffriva "d'obusita", hani dettu cusì.
Tutta a santa ghjurnata si lagnava e sintivu i sò lagnuri. Tandu eiu : « Basta o Balù, basta !», (si chjamava Balù-Balù o M’Barabù ?) È a vita cusì, chi vuleti...
Suffriva "d'obusita", hani dettu cusì.
Tiragliori senegalesi ci n’era massi cuì à u spidali cù megu.
Quantu ch’eddi fossini più debuli cà l’altri o alora ch’eddi l’avissani missi tutti in prima ligna cù noscu ???
C'era un corsu
C’era un corsu. Si ni stava ind’u sò lettu ch'era firitu anch'eddu. Un aghju micca subitu sappiutu a sò casata. Dicivani ch’eddu s’era stroppiu da par eddu, da vultasini in casa, e fassi purtà pâle. Dicivani ch’eddu risicava a peine capitale. Puvarettu, andaraghju à veda lu, quand’e possu.
È a vita cusì, chi vuleti ?
26/06/15
Trumpetta e mudernisimu
Passavani i
ghjorni cusì : a mani erami svighjati à 6 ori, trumpetta !
Agnunu facciva à sò toilette cum’eddu à si pudiva. L’infirmieri aiutavani quiddi, più tocchi, ch’un la si pudivani micca fà da par eddi.
Agnunu facciva à sò toilette cum’eddu à si pudiva. L’infirmieri aiutavani quiddi, più tocchi, ch’un la si pudivani micca fà da par eddi.
Poi aspitavami à meziornu, à magnà, trumpetta !
A quiddi chi si muvivani : réfectoire principali, à quiddi chi si muvivani, ma più tocchi : petit réfectoire, darettu à a capedda, 15 places; à chi un si muviva e si ni stava in lettu, li purtavani u magnà, veritai !
U doppu meziornu, sguttavani l’ori. I corpi s’arripusavani, infini chi, à 6 ori di sera, ci chjamavani à cena, trumpetta !
Tandu dinò : Réfectoire, petit réfectoire... e tutti i ghjorni, listessu…
Avivami, cu noscu, un tinenti, un certu « Mageot » chi si chjamava. « Nous tuons le temps au lieu de tuer l’allemand » disse, neru, quistu mì : guerciu à manca, manimozza à manca… manc’à dì. A u sbuccà d’una tranchèe : una grenada, e…tracsà, coltu u tipu, coltu !
L’avivani da fà una prothèse in legnu, da rimpiazzià à sò manu persa. Quiddu chi i sapiva fà era, à u civile, un bancalaru breton, un capurali, un certu Perguidec André, faccirossa e capibiancu. Fà, i sappiva fà sti detti prothèses e in più, clienti un ni mancava. Erani massi echipatti ed da echipà : è cusì u mudernisimu. Trumpetta !
C’erani i stroppii chjucchi ed i stroppii maiò. A chi si la francava, à chi micca, à chi si ni vultava in casa mezu mortu, à chi turrava à u fronti. Trumpetta.
A quiddi chi si muvivani : réfectoire principali, à quiddi chi si muvivani, ma più tocchi : petit réfectoire, darettu à a capedda, 15 places; à chi un si muviva e si ni stava in lettu, li purtavani u magnà, veritai !
U doppu meziornu, sguttavani l’ori. I corpi s’arripusavani, infini chi, à 6 ori di sera, ci chjamavani à cena, trumpetta !
Tandu dinò : Réfectoire, petit réfectoire... e tutti i ghjorni, listessu…
Avivami, cu noscu, un tinenti, un certu « Mageot » chi si chjamava. « Nous tuons le temps au lieu de tuer l’allemand » disse, neru, quistu mì : guerciu à manca, manimozza à manca… manc’à dì. A u sbuccà d’una tranchèe : una grenada, e…tracsà, coltu u tipu, coltu !
L’avivani da fà una prothèse in legnu, da rimpiazzià à sò manu persa. Quiddu chi i sapiva fà era, à u civile, un bancalaru breton, un capurali, un certu Perguidec André, faccirossa e capibiancu. Fà, i sappiva fà sti detti prothèses e in più, clienti un ni mancava. Erani massi echipatti ed da echipà : è cusì u mudernisimu. Trumpetta !
C’erani i stroppii chjucchi ed i stroppii maiò. A chi si la francava, à chi micca, à chi si ni vultava in casa mezu mortu, à chi turrava à u fronti. Trumpetta.
Musée des arts et de l'histoire, Cholet
Dijon, u 26 di ghjungnu 1915
Aghju mandatu, oghji, una lettara in paesi. Aghju marcatu tuttu ciò chi ci vuliva, ch’eddi mi rispundessini, (…)!?24/06/15
Veghji paisani
À a veghja, andavami certi volti ind'a Ghjuvani, dettu Misolu, à a Sorba. Ci vuliva à veda à certi quandu noi attaccavami infilarati e infilarati à pruverbii...
I più forti, quidda sera, erani Santu Carabelu e Antoni d'Agnulughjuvani di i Mori, dettu U Sicritariu.
Un finiscivani mai. Unu chjamava e l'altru rispundiva !
Erami faticati e sazii à detti e contradetti.
Tandu Misolu, infamu lampò, (pinsendu di fadda finiscia) : "Guerra cuminciata, infernu scattinatu !" Comu à di dì, "Se tu mi cerchi..."
E U Sicritariu, finu, finu : "Agna guerra veni à paci !!!"
Par stu colpu Santu fù battutu e vultedimi in casa, stanchi ma cori e spiritu ralegriti. A rivincia nun tardarà.
Ditemi aghja, sarà veru st'ultimu dettu ?
I più forti, quidda sera, erani Santu Carabelu e Antoni d'Agnulughjuvani di i Mori, dettu U Sicritariu.
Un finiscivani mai. Unu chjamava e l'altru rispundiva !
Erami faticati e sazii à detti e contradetti.
Tandu Misolu, infamu lampò, (pinsendu di fadda finiscia) : "Guerra cuminciata, infernu scattinatu !" Comu à di dì, "Se tu mi cerchi..."
E U Sicritariu, finu, finu : "Agna guerra veni à paci !!!"
Par stu colpu Santu fù battutu e vultedimi in casa, stanchi ma cori e spiritu ralegriti. A rivincia nun tardarà.
Ditemi aghja, sarà veru st'ultimu dettu ?
U ritornu di Sf
Fumi pronti tutti a mani à ottu ori.
Addiu o Albertina.
Erami quattru in quidda ambulanza muderna.
Tu verras Barrolaxia, l'hôpital où tu vas est nickel... Refait à neuf, tu verras.." (Eiu un capisciva un acca di ciò chi l'infirmieru parighjinu Barrat diciva, o guasgi). In più parlava pinzutu, pinzutu (diciva sempri a risa in bocca : "Moi j'parle l'argot de Paris, mon pote.")
L'ambulanza ci scuzzulava, u capu mi frighji...
A strada fù bedda e longa pò, versu quattru ori di sera, ghjunsimi in Dijon. Barrat ci lampò : "Nous y sommes, les potes, Dijon, 1 rue Paul Cabet, hôpital de la Société française de Secours aux Blessés Militaires, tout le monde descend. Au revoir les potes, moi avec Roule, j'remonte au front !"
"Les potes, les potes, les potes..." O lu me ciarbeddu.
Addiu o Albertina.
Erami quattru in quidda ambulanza muderna.
Tu verras Barrolaxia, l'hôpital où tu vas est nickel... Refait à neuf, tu verras.." (Eiu un capisciva un acca di ciò chi l'infirmieru parighjinu Barrat diciva, o guasgi). In più parlava pinzutu, pinzutu (diciva sempri a risa in bocca : "Moi j'parle l'argot de Paris, mon pote.")
L'ambulanza ci scuzzulava, u capu mi frighji...
A strada fù bedda e longa pò, versu quattru ori di sera, ghjunsimi in Dijon. Barrat ci lampò : "Nous y sommes, les potes, Dijon, 1 rue Paul Cabet, hôpital de la Société française de Secours aux Blessés Militaires, tout le monde descend. Au revoir les potes, moi avec Roule, j'remonte au front !"
"Les potes, les potes, les potes..." O lu me ciarbeddu.
23/06/15
Elegia
È statu u sgiò duttori Vernain à invitacci à una stonda musicali.
Quandu Albertine si missi à cantà, u silenziu ci tappò a bocca. Frimedimi mutti, tutti.
Da a sò bocci suffiava u sonu cristalinu. Tandu a sò vuciaredda facciva baddà l'aria, impiiva u spaziu interu di a loghja di u spidali pò si spigniva. U silenziu si sparghjiva in agnunu di noi, e pò, tal à un sognu titanescu, a sò bocci ripartiva e dagali...
Maurice Près, u vecchju purtinaghju "concierge", facciva sunnà u sò viulinu stancu cum'à eddu, u tintu. I "zighizon" turravani cuì "rooo, rooo" e ti strignivani u cori. Pariva tuttu chi a bocci d'Albertine fussi purtata da sti soni e u cuntrariu dinò.
Maurice et Albertine" erani d'accunsentu e ci campavani. U viulinu facciva a terza, a bocci a siconda, s'eddu si pò dì :
« Ô, doux printemps d'autrefois,
Vertes saisons,
Vous avez fui pour toujours !
Je ne vois plus le ciel bleu,
Je n'entends plus les chants joyeux des oiseaux !...
En emportant mon bonheur d'autrefois. »
Intornu à mè un erani cà cadaveri vivi, cum'à mè. À chi atturcinatu di fasci bianchi da u cappu à i pedi, à chi stesi in lettu (par a più parti), à chi in carrozinu, ghjambi mozzi aggutupati, bracci mozzi, listessi. Certi erani ghjambi, mani e bracci mozzi ! Un vole dì...
"C'est un soir de gala, pour nous", dissi Majorelle di baiddu tordu d'una badda in bocca chi un pudiva mancu surrida. Aò... cosi d'un antru mondu, a vi digu.
Dumani muvimi à l'arrière ci ha dettu stà mani l'aspiranti Werner.
Addiu Albertine cù li sò denti bianchi !
Si cala u soli, dumani sarà un antru ghjornu.
Quandu Albertine si missi à cantà, u silenziu ci tappò a bocca. Frimedimi mutti, tutti.
Da a sò bocci suffiava u sonu cristalinu. Tandu a sò vuciaredda facciva baddà l'aria, impiiva u spaziu interu di a loghja di u spidali pò si spigniva. U silenziu si sparghjiva in agnunu di noi, e pò, tal à un sognu titanescu, a sò bocci ripartiva e dagali...
Maurice Près, u vecchju purtinaghju "concierge", facciva sunnà u sò viulinu stancu cum'à eddu, u tintu. I "zighizon" turravani cuì "rooo, rooo" e ti strignivani u cori. Pariva tuttu chi a bocci d'Albertine fussi purtata da sti soni e u cuntrariu dinò.
Maurice et Albertine" erani d'accunsentu e ci campavani. U viulinu facciva a terza, a bocci a siconda, s'eddu si pò dì :
« Ô, doux printemps d'autrefois,
Vertes saisons,
Vous avez fui pour toujours !
Je ne vois plus le ciel bleu,
Je n'entends plus les chants joyeux des oiseaux !...
En emportant mon bonheur d'autrefois. »
Intornu à mè un erani cà cadaveri vivi, cum'à mè. À chi atturcinatu di fasci bianchi da u cappu à i pedi, à chi stesi in lettu (par a più parti), à chi in carrozinu, ghjambi mozzi aggutupati, bracci mozzi, listessi. Certi erani ghjambi, mani e bracci mozzi ! Un vole dì...
"C'est un soir de gala, pour nous", dissi Majorelle di baiddu tordu d'una badda in bocca chi un pudiva mancu surrida. Aò... cosi d'un antru mondu, a vi digu.
Dumani muvimi à l'arrière ci ha dettu stà mani l'aspiranti Werner.
Addiu Albertine cù li sò denti bianchi !
Si cala u soli, dumani sarà un antru ghjornu.
Oramai
Era tandu a vita cusì, in paesi : nascivami, strazziavami, murivani l'unu appressu à l'altru. Certi in silenziu, d'altri briunendu, ziteddi, omi, donni.
Cuì, un era più, oramai, a vita cusì : murivami tutti, murrivami !
E à chi un muriva, straziava.
Cuì, un era più, oramai, a vita cusì : murivami tutti, murrivami !
E à chi un muriva, straziava.
14/06/15
Pensées
Dici u pruverbiu, si sà : "À chi facci l'agneddu u lupu u si magna."
Pascal eddu rispondì : "L'omu un è ne agnulu ne bestia, e a disgrazia voli chi, à chi vò fà l'agnulu, fà a bestia."*
U luppu si magnarà l'agnulu ?
*PASCAL, Pensées, Livre de poche, 1962, p. 151.
Pascal eddu rispondì : "L'omu un è ne agnulu ne bestia, e a disgrazia voli chi, à chi vò fà l'agnulu, fà a bestia."*
U luppu si magnarà l'agnulu ?
*PASCAL, Pensées, Livre de poche, 1962, p. 151.
08/06/15
Nasonu
Ignis in igne
Ovidiu
Erani tempi di guerra. A guerra un è da Diu. A guerra è da l'omi ascimitti chi ci guvernani e massimu da quiddi, matti e subitu pronti à ubbisdiscia : Noi... Da noi altri e Talamasca !
Talamasca, chi ni sarà d'eddu, u tintu ?
Ovidiu
Erani tempi di guerra. A guerra un è da Diu. A guerra è da l'omi ascimitti chi ci guvernani e massimu da quiddi, matti e subitu pronti à ubbisdiscia : Noi... Da noi altri e Talamasca !
Talamasca, chi ni sarà d'eddu, u tintu ?
07/06/15
Tempi sfrasciccati
Fù cusì chi l'obus mi tuccò quiddu ghjornu.
U ghjornu che vi dicu, u silenziu s'aviva intrunatu ssi locchi.
Ghjenti abbambanati, vistiti stracciati, animali alancati, l'occhji torbidi.
U mondu s'era turratu cianga, noi à mezu.
U ghjornu che vi dicu, u silenziu s'aviva intrunatu ssi locchi.
Ghjenti abbambanati, vistiti stracciati, animali alancati, l'occhji torbidi.
U mondu s'era turratu cianga, noi à mezu.
Effet d'un obus dans la nuit, avril 1915.
Georges Scott. Ditagliu.
www.musee-armee.fr
06/06/15
Dorma
Par lu me ziu P.
"In tempu d'una volta, à spessu sogu andatu à lettu in freccia. Certi volti, appena a candela spinta, i me occhji si chjudavani, lestru, lestru, ch'un avivu mancu tempu à dimmi : "m'adurmentu." E, una mez'ora doppu, u pinseru ch'edd'era tempu di dorma mi svighjava."*
Oghji, un ni parlemi !
*M. Proust, incipitu di "Du côté de chez Swann" (1913)
"In tempu d'una volta, à spessu sogu andatu à lettu in freccia. Certi volti, appena a candela spinta, i me occhji si chjudavani, lestru, lestru, ch'un avivu mancu tempu à dimmi : "m'adurmentu." E, una mez'ora doppu, u pinseru ch'edd'era tempu di dorma mi svighjava."*
Oghji, un ni parlemi !
*M. Proust, incipitu di "Du côté de chez Swann" (1913)
24/05/15
"Ed eiu, u Padri, prigaraghju."
Oghji ghjornu di a Pentacosta di u 15*, 295 esimu ghjornu di guerra. M'hani missu un prighjuneru, o ciò chi n'arresta, ind'u lettu accantu à mè, versu cinqu'ori sta matina, toccu anch'eddu à u capu. Digu "prighjuneru", chi purtava a tinuta boscia, o ciò chi n'arristava. L'omu suffriva e si lagnava appena, segnu di una suffrenza maiò...
Ed eiu, quiddu ghjornu, u sò suffrimentu, u capii, mi vuleti creda?
*(24/05/1915)
Ed eiu, quiddu ghjornu, u sò suffrimentu, u capii, mi vuleti creda?
*(24/05/1915)
20/05/15
I ritorni
"Ma ai morti non è dato di tornare,
e non c’è tempo nemmeno per la madre quando chiama la strada;
e ripartivo, chiuso nella notte
come uno che tema all’alba di restare".
Salvatore Quasimodo, Acque e terre, 1930
e non c’è tempo nemmeno per la madre quando chiama la strada;
e ripartivo, chiuso nella notte
come uno che tema all’alba di restare".
Salvatore Quasimodo, Acque e terre, 1930
17/05/15
Comu sarà ?
"Albertine, je peux vous demander quelque chose, je peux ?"
"Oui, Caporal, bien-sûr !"
"Vous m'avez dit que je revenais de loin, du Comà. C'est où le Comà ?"
"..."
"Oui, Caporal, bien-sûr !"
"Vous m'avez dit que je revenais de loin, du Comà. C'est où le Comà ?"
"..."
Réveillez-vous, réveillez-vous !
"Caporal, reveillez-vous, je vous en prie..." Sintivu sta bucciaredda. Un era micca a prima volta parò, stu colpu, sta bocci mi pariva più vera, più umana. Comu sarà ?
"Docteur Chumeau, docteur Chumeau, le caporal Barrolaxia revient à lui. Docteur, venez vite !"
Cusì fù fatta.
Sei mesi ch'eddi m'avivani purtatu cuì: "Vous avez été touchè à la tête à peine revenu en première ligne... Je suis Albertine, l'infirmière du Service des grands blessés. Cela fait 161 jours que vous êtes dans le coma... Regardez cette feuille j'ai tout noté."
O chi fatica, o li me ossi... Sara pò quista a nostra vita ?
"Vous, vous revenez de loin !" Dissi u duttori.
"Docteur Chumeau, docteur Chumeau, le caporal Barrolaxia revient à lui. Docteur, venez vite !"
Cusì fù fatta.
Sei mesi ch'eddi m'avivani purtatu cuì: "Vous avez été touchè à la tête à peine revenu en première ligne... Je suis Albertine, l'infirmière du Service des grands blessés. Cela fait 161 jours que vous êtes dans le coma... Regardez cette feuille j'ai tout noté."
O chi fatica, o li me ossi... Sara pò quista a nostra vita ?
"Vous, vous revenez de loin !" Dissi u duttori.
Albertine (à mezzu), 17/05/1915
U principiu di li guai
C'erami !
"Quandi che vò sintareti parlà di guerri, o di rimusciu di a guerra, ch'un vi pigli u tremulu, mì. Ci voli chi tuttu què accadi, ma nun sarà ancu a fini. Si rivultarà populu contr'à populu, regnu contr'à regnu. In certi locchi ci sarani trabulamenti, fami. Sarà u cumenciu di i dulori..." Marcu 7-8
Iè, c'erami : guai e dulori à riboccu.
"Quandi che vò sintareti parlà di guerri, o di rimusciu di a guerra, ch'un vi pigli u tremulu, mì. Ci voli chi tuttu què accadi, ma nun sarà ancu a fini. Si rivultarà populu contr'à populu, regnu contr'à regnu. In certi locchi ci sarani trabulamenti, fami. Sarà u cumenciu di i dulori..." Marcu 7-8
Iè, c'erami : guai e dulori à riboccu.
08/12/14
Nun passarani
"Nun passarani !" Ma ch'avaraghju avutu e comu sarà chi st'"idea mi vensi in menti quanti ch'edda fussi stata purtata nantu à zampa di a culomba..."* E marchjavu ind'u trenu chi mi purtava à Avocourt cu sta spesia di furia in corpu. Ah, oh...
Nun passarani, a vi dicu eiu.
*Cusì parlò Zaratustra, Nietzsche
Nun passarani, a vi dicu eiu.
*Cusì parlò Zaratustra, Nietzsche
07/12/14
Ordini
È ghjuntu un omu, carta in manu : "Barrolaccia Antoine Marius, présente toi, ce matin à 9h, bureau du Capitaine Bron, ton ordre de mission est prêt. (Tu repars pour Avocourt, reversè dans la 141 ème)."
Fù cusì e fù fatta.
Ma quali ci sarà à dacci ordini cusì precisi. Comu avarini fattu à truvami ? M'hani truvatu à me e si trova ancu qualchisia à sappè induva mandami...?
Dumani mi vegu à Talamasca ! Mi sintiva appena u bracciu.
J'étais apte à nouveau !
Fù cusì e fù fatta.
Ma quali ci sarà à dacci ordini cusì precisi. Comu avarini fattu à truvami ? M'hani truvatu à me e si trova ancu qualchisia à sappè induva mandami...?
Dumani mi vegu à Talamasca ! Mi sintiva appena u bracciu.
J'étais apte à nouveau !
06/12/14
U Castagnolu di Matteu u nostru
"Sulitariu, s'atteppa à i monti di u dulori primurdiali.
U sò passu nun ribomba più in fondu di u sò destinu mutu."
RM Rilke
Riposa in paci.
U sò passu nun ribomba più in fondu di u sò destinu mutu."
RM Rilke
Riposa in paci.
F. Corbellini 1896
05/12/14
Lista
M'imaginava à Diu, a sorti, u destinu, u fatu*, lista d'un libru in manu e chirendusi, d'una bocci maestra :
"Quali ci ha da passà, oghji ?"
*"T'avivani una cridenza peghja : un dubitavani micca chi u Diu unniputenti abbii vulsutu accicà e fà periscia tali or tali di i sò criaturi. A sò divinità viniva à ghjunghjà à u "fatum": un destinu, ma chi ceccu un saria, megliu, un destinu chi si primurava di a perdita di l'animi rimpruvarati ancu poccu nanzu ch'eddi nascessini."
Mauriac, Vie De Jean de Racine, p. 137, Plon, 1928.
"Quali ci ha da passà, oghji ?"
*"T'avivani una cridenza peghja : un dubitavani micca chi u Diu unniputenti abbii vulsutu accicà e fà periscia tali or tali di i sò criaturi. A sò divinità viniva à ghjunghjà à u "fatum": un destinu, ma chi ceccu un saria, megliu, un destinu chi si primurava di a perdita di l'animi rimpruvarati ancu poccu nanzu ch'eddi nascessini."
Mauriac, Vie De Jean de Racine, p. 137, Plon, 1928.
C'era la guerra
C'era a guerra, e n'erami presi tutti, e oramai sapivu, eiu, ch'avaria da decida, edda, di i nostri, i viti. Di a mea a vita; un sapivu comu ? (I Calvino, da Gli Avanguardisti à Mentone)
04/12/14
U Kodak de Mayrore
Eru prontu à parta à ritruvà u fronti, guasgi cuntenti, ma...
Tandu aghju dettu à Otoni : "Vedi, o Otò, un ti possu dì ch'e partu vulinteri, ma ùn ti pudariu mancu dì chi mi ni vogu mal'vulinteru."
M'ha dettu :"Tè, fighjula fora, vidarè un antru mondu, vidarè !"
Aghju fighjulatu, eiu, ùn aghju vistu nudda...
Eddu aviva da stà chi, dumani, l'avivani da taglià a ghjamba, a dritta sopru à u ghjinocchju, chi si svilupava a cangarena. La sò piagga puzzava.
E pò ci hani fattu un kodaku* tutti insemi (Otoni si trova à dritta, stesu à i pedi di a capu infirmera Joly. Eiu, mi tengu un poccu più inda, vicinu à Théodore Mourgues e Madamicedda Marie de Mayrore.) Quissu, u ritratu, u mi sogu tinutu. L'aghju sempri ancu avali.
*Diciarini avà una fotò, ma ind'i tempi era cusì che nò dicivami.
Tandu aghju dettu à Otoni : "Vedi, o Otò, un ti possu dì ch'e partu vulinteri, ma ùn ti pudariu mancu dì chi mi ni vogu mal'vulinteru."
M'ha dettu :"Tè, fighjula fora, vidarè un antru mondu, vidarè !"
Aghju fighjulatu, eiu, ùn aghju vistu nudda...
Eddu aviva da stà chi, dumani, l'avivani da taglià a ghjamba, a dritta sopru à u ghjinocchju, chi si svilupava a cangarena. La sò piagga puzzava.
E pò ci hani fattu un kodaku* tutti insemi (Otoni si trova à dritta, stesu à i pedi di a capu infirmera Joly. Eiu, mi tengu un poccu più inda, vicinu à Théodore Mourgues e Madamicedda Marie de Mayrore.) Quissu, u ritratu, u mi sogu tinutu. L'aghju sempri ancu avali.
03/12/14
Segni mulinaghji
M'avivani dettu chi stu tempu à u spidali s'avviccinava à a fini. Di fatti a me spadda era guarita ben' che a punta sighi guasgi sparita e ch'eddu un m'arristessi ch'un tavoni, fondu com'una mela, cupartu d'una peddiola fina, fina, un poccu comu a peddi di a viscica di u purceddu, videti ? U culori, listessu.
Infini chi, mi tuccava à riparta à u fronti, à ritruvà à Talamasca, cu i sò arii e ardori misteriosi.
U più chi m'avaria piacciutu saria statu à vultamini in paesi, quista sì.
Ma postu chi i cosi andavani cusì, un mi dispiacciva tantu à ritruvami u me sargentu mustacciutu bastava à essa siguru d'essa virsatu torra ind'a sò squadra.
Partivani e ghjughjivani à toccu à toccu.
U spidali s'impiiva, ingordu, comu è a gola di quidda bestia famita à i setti capi, sapeti...
Surtivani morti, intrivani vivi alancati, mozzi, schianchi, fasciati da u capu à i pedi... Intrivani, murivani, partivani à u fronti o in casa, stroppii à vita.
L'uspidali viaghjava com'à u mulinu di Paravanu intrivani castagni pesti e surtivani polvara, in un muvimentu perpetuu di tacata tacatata...
Parlendu di mulini, pinsava à un certu Otoni di Corscia, chi stava cuì à Châlon, ancu noscu. M'aviva contu eddu, chi u babbu, mulinaghju di mestieri, si sirviva di certi segni* par marcà u pesu d'agnu saccu, quista pò, in paesi, un l'avivu mai vista ne mai intesa.
N'avivu parlatu doppu cù Germain, un omu simpaticu e massimu, struitu, chi si caracterizava dicendu : "Je suis un professeur désargenté et désabusé, sans pouvoir dire ce qui a précédé l'un de l'autre ?" L'avivani fattu capitanu indu a Somma, una badda numica l'aviva tagliatu seccu u bracciu à l'altezza di a spadda, u tintu : "La main qui tient la craie..."
Infini chi, avivu spiigatu u fattu e disignatu righi e chjerchji par pudeli mustrà sti segni mulinaghji di l'amicu Otoni :
Una riga dritta valiva unu; dui, dui... una riga stesa valiva, edda, deci; dui valivani vinti... u chjerchju valiva cinquanta. Par scriva 75 chilò ci vuliva à fà un chjerchju, i sò du righi stesi e cinqui dritti. Ci semi ?
Tandu eddu : " O, Barrolaccia, tu sais, ce que tu me dessines là, c'est une adaptation très voisine d'une écriture ancienne. Chez eux le rond valait cent, mais c'est le même principe. Il s'agit d'un système de numérotation crétoise : les linéaires A et B."**
Aghju dettu eiu : "Ah A, e ... Umbè ?!"
(Un ci aghju capitu ne un acca, ne un A ne un B, un ci aghju !)
Infini chi, mi tuccava à riparta à u fronti, à ritruvà à Talamasca, cu i sò arii e ardori misteriosi.
U più chi m'avaria piacciutu saria statu à vultamini in paesi, quista sì.
Ma postu chi i cosi andavani cusì, un mi dispiacciva tantu à ritruvami u me sargentu mustacciutu bastava à essa siguru d'essa virsatu torra ind'a sò squadra.
Partivani e ghjughjivani à toccu à toccu.
U spidali s'impiiva, ingordu, comu è a gola di quidda bestia famita à i setti capi, sapeti...
Surtivani morti, intrivani vivi alancati, mozzi, schianchi, fasciati da u capu à i pedi... Intrivani, murivani, partivani à u fronti o in casa, stroppii à vita.
L'uspidali viaghjava com'à u mulinu di Paravanu intrivani castagni pesti e surtivani polvara, in un muvimentu perpetuu di tacata tacatata...
Parlendu di mulini, pinsava à un certu Otoni di Corscia, chi stava cuì à Châlon, ancu noscu. M'aviva contu eddu, chi u babbu, mulinaghju di mestieri, si sirviva di certi segni* par marcà u pesu d'agnu saccu, quista pò, in paesi, un l'avivu mai vista ne mai intesa.
N'avivu parlatu doppu cù Germain, un omu simpaticu e massimu, struitu, chi si caracterizava dicendu : "Je suis un professeur désargenté et désabusé, sans pouvoir dire ce qui a précédé l'un de l'autre ?" L'avivani fattu capitanu indu a Somma, una badda numica l'aviva tagliatu seccu u bracciu à l'altezza di a spadda, u tintu : "La main qui tient la craie..."
Infini chi, avivu spiigatu u fattu e disignatu righi e chjerchji par pudeli mustrà sti segni mulinaghji di l'amicu Otoni :
Una riga dritta valiva unu; dui, dui... una riga stesa valiva, edda, deci; dui valivani vinti... u chjerchju valiva cinquanta. Par scriva 75 chilò ci vuliva à fà un chjerchju, i sò du righi stesi e cinqui dritti. Ci semi ?
Tandu eddu : " O, Barrolaccia, tu sais, ce que tu me dessines là, c'est une adaptation très voisine d'une écriture ancienne. Chez eux le rond valait cent, mais c'est le même principe. Il s'agit d'un système de numérotation crétoise : les linéaires A et B."**
Aghju dettu eiu : "Ah A, e ... Umbè ?!"
(Un ci aghju capitu ne un acca, ne un A ne un B, un ci aghju !)
Inscription à :
Articles (Atom)