.

.
Paisani in anda pà a fiera di u Niolu. LC Canniccioni v 1910

10/10/15

Cara musa

O povari morti !
A vostra boci è chjusa,
Oramai mai più nun fareti senta rumori,
Persa si è a vostra tinta musa,
Urfanedda di voi, sta sera, si ni mori.
E sintareti sdrughjasi ' vostra anima cuntusa.
Sò passati par cuì ci, middi, middi e middi milizii d'accacciatori.
I morti un parlani micca, a natura è cunfusa,
E tandu pianu, pianu s'empii u silenziu di tutti i nostri notti e di tutti i nostri albori.

               Georges P Leroux. Aux Eparges, soldats enterrant leurs camarades au claire de lune, 1915, (ditagliu)
      © Photo RMN-Grand Palais - G. Blot

I tre zii

Zi Papiolu si ni stava solu in casa. 

Parò in piazza, ind'a casa vicina stavani Zia Zeppa di Mincarettu (di i Lamberti) e Zia Lalola, a cugnata. Zeppa cu Papiolu erani cuccini carnali par via di a tinta di Mariola, a mamma di Papiolu, suredda di Zi Mincarettu. 
Zia Lalola era fantina in carica di i faccendi di fora, andava à a funtana gera in capu. A l'albori cuddava à turrà l'acqua par u sò orticeddu. Partiva à lavà i panni d'istatina e budeddi, à Natali, ind'u fiumi di i Mulini. À fà i cimi ind'i Nuvaleddi, pà scaldà u forru di u sabatu. Lalola battiva a campagna. Si cuntintava.
Zia Zeppa edda s'era didicata à a sò maritu, Santu Vatera, mortu ghjovanu, e à sò casa. Santu a si era lacata sola senza mancu un ziteddu. Si saria rimaritata ma u tontu di Saveriu, u frateddu maiori, chi era ind'i culunii, eddu un vuliva. S'era rimissa tandu à u sò arbitriu e cusì, steti sola u restu di a vita. A facciva à disgrazia, ma a facciva.
Ancu assai ch'eddu c'era à Lalola !
"Binedetu à chi lascia i soi ind'u benistà e senza figlioli à piegnalu." diciva un pruverbiu, ma par Zeppa era tortu quiddu chi l'aviva invantatu quistu. Zia Zeppa sappiva fà tuttu da par edda, era donna di casa com'eddu si dici. In piazza calzitava o filava a sò roca.
A sò vita era u veru cumpendiu di miserii e di tribulazioni ma c'era Papiolu chi tal'à u stantaru stava e ristava e certi volti à facci rida.
Lalola purtava u dolu di u frateddu, Zeppa quiddu di u maritu : un mortu solu, parecchji doli.




Si ne mori u Rè

"Da chi saraghju natu eiu, s'eddu un è micca par sempri ?" Si dumandava un certu Eugène chi stava in fiancu à mè. "Sei natu ancu tù da pattiscia sta stonda chi ti farà ammetta che tu pò mora ancu tu, com'à l'altri." Puntu e basta, a primura s'eddu si ni mora u rè o u vescu...

Tardi Verney, Putain de guerre, Casterman, 2014

09/10/15

Zi Papiolu

Andeti voi à sapè ma aghju sunniatu di Zi Papiolu...
Zi Papiolu u Cortulesu, sappeti.
Durmivu tra dui canteddi trosci aspitendu qualchi ordini seccu, i cosi com'eddi vi venani ?!

U ghjornu sunniavu e Zi Papiolu (era di Cortuli un paisolu vicinu à i Petri Rossi) stava com'à sempri à pipa in bocca pusatu, in piazza, davanti à sò porta. 
Misteriosu pariva ch'eddu purtessi tutti i sigretti di stu mondu da par eddu: stancu e pisanti, pusava, Zi Papiolu, passivu e pinserosu : cugliva u ventu.

À mè mi gerbava l'idea di pudè cuddà mi ne à truvaddu sempi cuì. E pò, un ghjornu senza dì nudda à nimu, si n'è andatu Zi Papiolu. Si n'è andatu senza dì nimu à nudda.
Induva sarà andatu ? Misteru ?!
U si sarà purtatu u ventu...

Mi svegliedi.


08/10/15

Apri miseria, apri

Alora à mezzu à tutti sti miserii, sti scumpienti, pinsedi à ssa puesia Taliana che u sgiò Santuniacci m'aviva dattu. A digu com'edda m'è ristata :

Chjudesti i lumi, Armida : u celi avaru,
Invidiò u cunfortu à i tò martiri,
Apri, miseria, apri l'occhji; piantu amaru,
Ind'occhji à u tò numicu,
Hor' che vedi, tu, che nun miri ?
Oh, se udir' tu potessi ! Oh com'è caru
T'addulciria u sonu di i sò suspiri !
Ti dà quantu eddu pò, e prendi
E tu nun vedi,
Pietosu in vista, 
Tu nun credi
L'ultimi licenzi.

Il Tasso, Gerusaleme liberata, LX.


05/10/15

Oghji

"Riposu e teoria. Accuncemi u bivuacu fendu stradeddi tra i rangati di i tenditi. Una corvea parta à coglia, pò à faddi coccia, meli, par tutta a cumpania. À quatr'ori u doppu meziornu, cannunata maiò di punta à noi (...) Semi à 6 chilometri da i ligni e cuì, semi beddi siguri. Frettu e fumaccia."*



Cù : http://rosalielebel75.franceserv.com


*Cù : http://www.nrblog.fr/centenaire-14-18, à ringraziaddi.


04/10/15

Tu, in altri curi...

O, "Vulariu che tu vinissi ind'a me una sera d'inguernu stretti insemi darretu à i vetri, à fighjulà a solitudini di i stradi bughji e cutrati, e che nò ci ricordessimi l'inguerni di i favuli, induva vissimi insemi senza mancu sapedda.
E par li stessi stradi fatati passetimi infatti eiu e tè, à passi timidi, tremindui andetimi trà furesti pieni à lupi e à i genii chi spiavani da ciuffi di murzu suspesi à i torri mezu à vulati di corbi.
(...) 
Ma tu – oramai mi n'invengu – nun cunosci i favuli antichi di i rè senza nomi, di l'orchi e i di l'orti stregati (...) Darretu à i vetri, ind'a sera d’inguernu, à u tantu noi staremi muti, eiu à perdammi ind'i favuli morti, tu in altri curi da me scunnusciuti. Tandu eiu dumandaraghju : “Ti n'inveni ?” Ma tu, nun ti n'inviniria micca."*

Ti vulivu dì "ti tengu cara", e mi svigliedi ind'a cianga eterna di lu nostru nereternu destinu e scunsulati.

*Dino Buzzati, Gli inviti superflui.

03/10/15

Sogni

Erami stanchi di fatica e quandu u sognu era cattivu, era tandu chi era a realtà vera accadiva.

Frassetu

Avivu trovu à Renè chi si tiniva capicalatu nantu à un canteddu di a tranchée. Pariva paralizatu. Aghju fattu par passà, l'aghju appena toccu e m'è vinutu in bracciu, era mortu. A badda aviva picchjatu cuì, sottu à l'arrechja dritta par risorta à manca caccienduli sta mittà di a faccia.
Puvarettu.
E pinsavu, eiu, ch'eddu durmiva ! 
Quali era u culpevuli ? Ranuccieddu, micca. U Bosciu ? Manc'eddu. Erani sti capizzoni tecchji, si, chi si tichjavani, si tichjavani ! 
Tandu mi sò vinutu in menti sti pocchi paroddi d'una prigantula imparata pocchi anni innanzu ini strada quandu eru in partanza pà a Sardegna :

Ô mamma, ô mamma,
Un possu più pardunà
Chi sta ghjenti false e rive
Carità nuni possu più fà !*

*Stratu da u brevi di Sant'Antoni di Frassetu


Stantatu di sangui

Era una guerra accanita. Agna metru valiva 100 omi, certi volti ancu di più, massimu pà i primi ligni, suventi battaglioni neri. 
Veni vinendu, un valivami nudda. 
Sò l'armati, ne mancu i generali chi nun morani mai. Erani eddi i maestri di u ghjoccu, faccivami i mariunetti. Invitus, invitam.
Erami partuti par un mesi, oghji aghju capitu ch'edda aviva da durà. Agnunu spianava l'altru in lu sò sensu. Un colpu eddi, un colpu noi.
Sta guerra era ingorda di corpi e magnava u sò stantatu, u ghjornu, a notti. 
Era una setti intichjivuli di u sò stantatu di sangui d'ogni ghjornu, d'ogni notti.
Avivami da sparta cù a pedimozza, era u nostru destinu cusì.

30/09/15

Sò l'Armati chi nun morani mai

E pò i tempi sò vinuti si sò aparti i fossi
I finzioni di i Schiavi sempri trimulenti
Si sò alzati gridendu : iò, SANGUI À I TUDESCHI
Noi, l'armata ch'un si pò veda, nostri gridi accichenti
Più dolci chi u meli un pò essa e più frustu chi un pugnu di tarra
Ti vultemi i spaddi Italia dulcimenti
Ma un ti ni fà chi ti tenimi cara
Italia madre sei ancu figliola nostra

Stemi cuì tranquiddi senza tristezza
E se, malgrattu i maschi, i sacchi pieni à rena, i palanchi, noi caschemi,
Ch'un antru tinarà u postu nostru quista pò a sappemi
Sò l'Armati chi nun morani mai.

Or' nun sò longhi li mesi ne i ghjorni ne i notti
È a guerra chi dura.

Da G Appolinaire Calligrammes


29 di sittembri 1915

Il pleut.

29/09/15

75

St'ultimi ghjorni l'artiglieria di campagna picchja forti. 
Ci voli à senta i nostri cannoni di 75 e l'artiglieria di i tranchées chi cercani à strappà i primi ligni numichi e a spiantà i reti di barbelés, i sò ligni d'appruvistamentu e i nodi di communicazioni.

Darretu à noi ci vuliva à veda : cunstruivani camini di farru, stradi da purtà armi, omi, munizioni à tonni. A notti era à ghjornu, u ghjornu era à notti : Era un mondu svultulatu.

23/09/15

Ed è subito sera

Agnunu sta solu sopra à u cori di a tarra,
Trafuratu da un raggiu di soli ;
Ed è subitu sera.

S Quasimodo

Cù 
http://restaurars.altervista.org 
à ringraziaddi

20/09/15

Champ de carnage

Mi truvedi a sera sempri ind'a carciara di u nutariu cù un certu René e d'altri. Stu René, facciva u panateru à Bussy-en-Hothe o qualcosa cusigna ? Scriviva à u frateddu. M'ha dettu: "Tiens le corsico, qu'est que t'en penses. Marre, je balance tout."
Era faticatu e lessi à lumi di candela :

 "(...) Une odeur effroyable, une odeur de charnier, monte de toute cette pourriture. Elle nous prend à la gorge, et pendant quatre heures elle ne nous abandonnera pas. Au moments où je trace ces lignes je la sens encore éparse autour de moi qui me fait chavirer le cœur. En vain le vent soufflant en rafales sur la plaine s'efforcait-t-il de balayer tout cela : il arrivait à chasser les tourbillons de fumée qui s'élevaient de tous ces tas brûlants; mais il n'arrivait pas à chasser l'odeur de la mort. "Champs de bataille", ai-je dit plus haut. Non, pas champs de bataille, mais champ de carnage. Car les cadavres ce n'est rien. En ce moment, j'ai deja oubliè leurs centaines de figures grimacantes et leurs attitudes contorsionnées. Mais ce que je n'oublierai jamais, c'est la ruine des choses, c'est le saccage abominable des chaumières, c'est le pillage des maisons..."*

Avivu da scriva cusì in paesi, à mamma ? À me frateddu prontu à parta anch'eddu ? Ah, ò, un pudivu, eiu. Certi volti è megliu à un dì nudda ancu puru s'edda è à taci a verità vera. Un si facci micca, nò ? Mamma, "è dentru la tua grazia che nasci la mia angoscia".**

*Paroles de Poilus, sous la direction de JP Guéno, p 51, Librio, 1998.
** PP Pasolini.

Asindetu di me

"I grundaghji, u ventu, l'arba, i casci secci, a puzza, u sangui, a cianga, i topi, i varmi, i moschi succhjosi, u salnitru, a tarra, oramai faccivani parti di me. Pezzi veri di u me essaru stessu. "

I "boyaux" di Neuville 2

Sangui-cianghi
Da l'Illustration, Argonne 1915

19/09/15

I "boyaux"* di Neuville-Saint-Vaast

Neuville-Saint-Vaast un era cà una maceria oramai. 
A sezioni nostra fù albergata ind'a carciara di a casa di u nutariu. Tutti quiddi chi sò passati par Neuville a cunnosciani bè; umidu, acqua e bughju, piena à rumenzula, ghjetti di tuttu chi ti cacciva un fumi ch'impistava. Cù li nostri farri à manu, agnunu ci si feci u sò littami dà pudè stassini stessi e arripusassi da sta pruminata di dodici ori à u mancu in quiddi "boyaux" (...)
À quattr'ori e mezu u doppu mezionu, l'ufficiali ghjunsini e ci fecini appruntà u bardà e deci minuti doppu, passendu par trè boyaux diversi u regimenti cuddò francu e lestru versu à Farbus da induva avivami dà sbuccà in tromba cù, à dritta e a manca, l'altri regimenti di a divisioni.
Ma, appena cinqui centu metri passati, ci arrestedimi par un pezzu. Ma comu sarà ? À un cruciamenti di boyaux induva erami arrivati, sia troppu in freccia, sia troppu tardi, ci vuliva à fà passà un battaglioni interu di u regimenti nostru.
Ripartedimi guasgi currendu e pò ci truvedimi arristati à dinò e rinculedimi ancu à ghjugna à accatastassi in un boyau tappatu da fà passà certi unità ch'avivani da essa rilivati. Fù cusigna par parrecchji ori : ci facivani avanzà, piantà, era rinculi e partuti. A notti era pagna, piuviva, l'acqua falava à paghjulati, erami trosci, bagnati, sculisciavami, inciampavami in quiddi boyaux pieni à cianga. Anh, ah ! erami beddi par andà à l'assalti di stu binidettu Farbus.
D'un colpu trasaltedimi. Una fuculiccia viva schiattò di fronti à noi, sintedimi mughji, omi chi chjamavani, ma chi c'era ? 
Infini, erami ghjunti in Farbus, o nò ?
Mancu ! 
C'era chi a 23 esima cumpania chi ci andava di nanzu aviva suparatu i nostri posti senza rendasi ne contu e s'infattò una transcea alimana e fù ricivuta da una sparata maiò (...) 
L'omi di a 23 esima si piattedini in tarra da laccà passà i raffichi di mittragliosi e scappedini in furia purtendu cunfusioni in tuttu u regimentu. Ci fù, firiti e morti in quidda cumpania. 
À mezanotti, a nostra cumpania si truvò in una transcea svultulata, i rifugi, puru fondi ch'eddi fussinu, erani spiantati; era a prima ligna alimana chi i truppi nostri avivani presu u 25 di sittembri**, ed è cuì che nò finiscimi a notti.
À u fà di u ghjornu, ci avvinimi chi c'erani centinai di morti francesi : ligni, fili interi di tiragliori erani stati sigati. Era statu u prezzu à pagà par fà quattru o cinqui centu metri, una vita umana à u metru quadratu, à poccu pressu. Ah ! Pudivani cantà vittoria,  i nostri communicati. Ch'eddi un l'avissini stampati cù u sò quattru neru !

*(Avivami zappati galerie, tranchées di communicazioni, erami turrati spesii di topi lucignuli...)
**1915


Da, Les carnets de guerre de Louis Barthas, tonnelier, 1914-1918, p 175 e seg., Edition du centenaire, La Decouverte, 2013.

17/09/15

Scriva

"Minhas mãos ainda estão molhadas do azul das ondas entreabertas, e a cor que escorre de meus dedos colore as areias desertas."*
Cecília Meireles

*I me mani stani sempri umidogni da l'azuru di l'ondi mez'aparti, ed u colori chi scorri da i me ditti culorisci à la rena deserta.
(Da leghja, A Giandarmaria di Sarri e d'altri...)

16/09/15

Tarra primurdiali

"Si capisci, l'affari pigliani un gattivu piegu, sarii mossu e quandu a strinta di u mondu saria divintata troppu putenti, ti ni sarii vultatu in casa.
Ma un è andatu cusì, chi i cosi pigliani un gattivu piegu, in modu misteriosu e crudeli di i cosi, chi spezzani contra di eddi tutti l'illusioni di chjara cuscienza. 
Sei partutu e lu mondu, eddu, nun ti ha strintu (...) e più nun vedi davanti à te cà tarra primurdiali."

Dapressu à Un Dieu un animal, Jérôme Ferrari, Actes Sud 2012

15/09/15

Pinsà

"Frustra egomet mecum has rationes puto."
Publius Tarenziu Afer (Adelphoe, i frateddi, 208)

14/09/15

Incantu verdi


Ghjacciani numarosi i morti indi i prati, 
Stesi nantu à i fiori o stesi indi i fossi,
Armi persi, ragi di rotti sfasciatti,
I canoni d'acciaghju stani lampati in tarra.

Puzzateddi di sangui diffondini vapori,
Rossu e neru si sparghjani par ssi stradi,
Cavaddi morti cù li sò civi aparti
Anchi tirati, toccu à ssu primu albori

E indi u ventu frescu, cottrani e lacrimi 
Di i mezi morti, e u livanti piglia i sò culor'
D'un lumi sbiacculatu, incantu verdi
Una frisgia stretta, stretta di un fugaci Albor'

Georg Heym

It seems that destiny has taken a hand.

13/09/15

Sommesous

Sommesous,
Paisolu
ind'a Marna
Chi u martiriu
Incarna.
Cù la tò esgia brusgiata,
Li tò stradi sfundati,
Cù tutti i tò refugiati,
E tò casi spiantati.


Viaghju dulurosu*

U viaghju fù cortu : Dijon-Langres, (passaghju par Troyes)- Richebourg-Chateauvillain-Saint Aventin-Troyes (cuì, scambiemi di trennu), Acis sur Aube-Sommesous :"Tout le monde descend !".
Da Sommesous à ghjunghja à Coole ci avaremi missu 3 ori, o mancu ? Nimu un ci aspittava cà un giandarmu à abbaghjà :"Toi, tes papiers. Mets toi là, tu rejoins la cantonnement du 171 eme à Coole, la colonne se forme là, suis les. Suivant, toi..."

Arrivati in Bettelemi
Passarà lu nostru affanu,
Parchi certu cun voi insemi,
À noi tutti ci ricivaranni,
Ci aghju tanti parenti
Bon'amichi e cuniscenti*

*Da un cantu tradiziunali Sicilianu.



08/09/15

Fiffina

O zia Fiffì, vi n'inviniti quand'e vò seti cuddata scalza da i Petri Rossi à ghjunghja in Casamaccioli, pà a Santa ?
C'erami tutti. 
O chi campazioni. 
Era un antru tempu, un antru mondu.
Ghjuccavami, ci cunfruntavami in puesia, à mora, à i carti.
Prigavami a Madonna in prucessiò (t'ha un nomi particulari culà, ma, à didda franca, un mi n'invengu mancu più).
A sera u preti fecci benedizioni (a mani m'eru vindutu à Corsa e u lindumani cumpravu à un macchignò Bastiacciu, un antra mula Orrezinca, chjamata Turca, più ghjovana e farrata -quissu che vi digu, a "china", a chjama a "pesca di benefizienza", agnunu ha u sò parlà... ma i bastiacci, pò !)
In più, una sunagliera nova cù coddi di volpi e i sò fiocchi rossi à l'occhjaturi, chi mi piaceni tantu. 
M'eru tinnutu u me imbastu abbracciatu, s'aghjustava.

Oghji chi m'arresta ? Più nudda cà a prighera, chi i cunfronti cuì baddani d'un'antra manera...

Vi n'inviniti, o zia Fiffina? Prigavami a Santa.


120

Salmu 120

1. Ind'a calamità mea, chjamu à l’Eternu e m'esaudisci.

2. O Signori, libera l'anima mea da a bocca buciarda, da a lingua ch'inganna !

3. Chi ti hani da dà e di chi fruttu saria, una lingua ch'inganna ?

7. Eiu, sogu da a paci; ma à tempu chi parlu, eddi sò pà a guerra.

Cusì dici a Santa Scrittura.

07/09/15

Abbrucà

"Incindieti, incindieti, dati focu à a tarra ch'edda diventi un soli.
Scompii, sfrascica, distrughi, passa, passa, o beddissimu flagellu umanu, sii pesta, trabulamentu, timpesta.
Fà chi una primavera rossa di sangui e di martiriu,
Sbuccia da questa vecchja tarra, e chi a vita sia com'è una fiara.
Viva a guerra !"

C. Govoni, Guerra ! 1915

05/09/15

U Vinachesu di Langres

à Ph M

U trennu colmu ci cuddava versu u fronti e s'arristò ind'a gara di Langra (Langres) chi s'era resa a lucumutiva sgangherata.
Passendu nantu à u quai sintedimi i quaquaquà d'una piccula banda : sunnavani in lingua nostra !
Ci n'era unu, pulindonu Vinachesu, l'aghju sappiuta doppu, capirossu, sargenti di a 132 sta volta à a manovra di i "di-quali-e-di-d-induva ?"
Addirizendussi à u più ghjovanu abbaghjò:
"E tù quali sei ?"
"Jeannot, Jeannot Pasturelli di a Leccica !" (Quistu t'aviva tuttu di u macu parighjinu, un si sappiva s'eddu a facciva apposta o s'eddu era qualchi pastori spasturatu e chi firmava sempri malavviatu !!!)
E pò, in uni scorru ci n'era un antru, murriciu.
E tu d'induva sei ?
Ha sciaccatu quiddu :"Mi chjamu Crisistofoli Atanasiu, Carghjesianu, Grecu di razzinu, Corsu di nascita, Ghjenuvesi di cori e Francesu chi a Corsica era stata accupata, navè ?*"
"E tù chi un dici nudda di quali ne sei ?" : 
Tandu aghju dettu eiu : "Capurali Barrolaccia dettu, Sarratu, Sarratu fora di i Petri Rossi di u 171 esimu."
"Umbè, quistu u nomi !" Dissi u capirossu.
Era, sapeti, a curiosità paisana, pasturina, mischiata d'affezioni; ch'o sinò, u prusperosu ..! Tuttu què, manc'à dì, à mezu à stu muvimenti di ghjenti chi, m'eti capitu...
Lintedi :"Ogni aceddu canta u sò nomi, sapeti." Pinsendu in tra me stessu :  "Vinachesi, pomi e fasgioli, fasgioli e pomi. Setti tutti listessi."

*D'apressu à America America, filmu d'E Kazan, 1963 :"Mi chjamu Elia Kazan, Grecu di razzinu, Turcu di nascita, Americanu chi ziu ha fattu un viaghju."


Lionel Walden


03/09/15

Kobane nera Signora

Aghju vistu, oghji, a fini d'un zittedducciu. 
U trenu rulava, ci purtava à u fronti.
Triste spondi.
Quali è ch'ha da rispondi ?
Nimu.
S'è ruvinata l'umanità intera.
Povaru fantineddu caru, povar'à noi.
A Signora vistuta di nera,
Ha vintu edda sta sera.
Aghju vistu, oghji, a fini d'un zittedducciu. 

30/08/15

I vistuti di pilone

...
"Da l'altura fala toni
U celi lampa subissi,
I Martini fieri e fissi,
Sparanu senza brioni.

I feriti da par elli
Per dall'un suprem' aiutu
Davant'à li sò fratelli
Formanu un muru carnutu."*
...

Un muru carnutu !!!
E noi à mezu.

*Martinu Appinzapalu (Abbati D. Carlotti), in Pampane Corse, Ponte Novu, 1925.

26/08/15

Libru di sangui

"Agnunu è un libru di sangui; induva voglia ch'eddu sia apartu, semi fattu di rossu."

Clive Barker, Books of Blood

22/08/15

171

Ha dettu u Major Delhomme :

Soldats, vous avez été jugés aptes voici les bataillons que vous allez rejoindre. Pour ceux nouvellement affectés, pour les autres aptes, pas de changement d'affectation:   

Arnaud versé dans la 1 er régiment d'infanterie
Balanet, versé dans le 141 ème,
Ballion, 5 ème régiment de cavalerie,
Banet, 4 ème régiment d'artillerie,
Barrolaccia, demain tu rejoins le 171 RI...

Dopu un aghju più suvitatu.
E cusì sia !
(ch'avivu dà dì ni ?)

17/08/15

Si tu savais...

Era ghjunta una lettara da Corsica, (era una parenti à Trestibiglia in viaghju culà, in Bastia), diciva :

"Si tu savais combien jaurai voulu que tu assiste (sic) à la procession de la Vierge, car la coutume est toujours la même. Toute la nuit on entendait marcher c'etait bien joli. Certains y allaient a pieds nus ceux la etaient nombreux, et tous recitaient a haute voix leur long rosaire..."*

Faccivani cusì, ind'a noi, listessu. A s'aghju dettu à Trestibiglia, faccivani listessu...
(À i ghjorni d'oghji è un antru affari : certi pregani, d'altri strazziani, certi provani à fà i dui.)

*scrittura originali cf infra.



15/08/15

Salve o Regina

Rivegu st'omu, povaru, umuli ch'era vinutu in paesi cù tuttu una squadra chjamata da u sgiò M. 
Suventi prigava solu à a porta di a esgia. 
Una sera, a sò prighera l'avivu intesa, diciva: 
"Salve O Regina, Madre di misericordia, vita e dolcezza e speranza nostra, salve. À te ricorriamo esuli figli di Eva, à te sospiriamo gementi e piangenti in questa valle di lacrime. Orsù dunque avvocata nostra, volgi à noi, quegli occhi tuoi misericordiosi e mostraci dopo questo esilio, Gesù, il frutto benedetto del tuo seno. O Clemente, o Pia, o Dolce Vergine Maria."

Iè, o Marì prigheti par noi tutti i vivi e quiddi chi stani dighjà in fiancu à Voi, clementi, pii, dolci cun voscu, Vergini Maria.

15 d'aostu 1915



14/08/15

D'acqua l'occhji ?

Aspittavami a partenza.
Trestibiglia (toccu à l'occhju) tandu ha dettu:

Lestri mani freddi
Cacciani una à una 
E bendi di l'ombra
Apru l'occhji
E sò tuttavia
Vivu
À mezu à
Una struppiatura sempri fresca*

Tandu Talmasca ha rispostu :

Tempu sò i petri
              U ventu
Seculi di ventu
              Tempu sò l'arburi
L'aghjenti sò petri
               U ventu
Volta e gira e pò s'intarra
In lu ghjornu di petra

Nun c'è acqua parò luccicani l'occhji*

*Octavio Paz, Ladera Este, 1970


Mimoria

Pinsavu à u paesi, à i mei, à i nostri, à a dichjarazzioni di a guerra annu, e mi dumandava, ciò chi a mimoria era: un ritornu à se stessu, eccu ciò ch'edda è a mimoria. Iè, prima è un ritornu à se stessu.
Ci si parla di un locu oramai sparitu, stragneru ancu, chjusu e sarratu e chi si chjama "u passatu", "u nanzu", "u prima", "i tempi", (ch'eddi fussini stati tempi di suliva o tempi di miseria: "Tempi e tempi" diciva quiddu). 
E pò c'era dinò, a mimoria di a mimoria, veni à dì, a mimoria di a mimoria di quiddi chi ci cuntavani i fatti di a sò mimoria à eddi. Mimoria fatta cù a mimoria d'altri ghjunti, pò, prima.
E trichi e tracca cusì e si ricodda à l'antichità di Troia (cusì diccivani i vecchji).
Da u stracompiu e finitu à... l'infinitu. 
Un è, o Rò ?

12/08/15

Santa Chjara 1915

Aghju scrittu oghji in paesi (era ghjornu di a Santa Chjara*).

Dijon le 11 Août 1915,

Chère mère, chers vous tous,

J'ai une bonne nouvelle à vous adresser: j'ai été déclaré "apte" hier.
J'espère que cette nouvelle vous rassurera.
Vous m'écrirez à ma nouvelle adresse.
Affections à vous tous.
Sf 

Aò, ch'avivu da dì ? 
Avivu da dì chi a guerra dici di u martiriu di tutti e di a crudeltà di certi ? 
Ch'avivu da dì ? 

(*Santa Chjara dolci nomi di qualchi prighjò senza spiranza ne spera.)

Culori

"A spiranza è verdi,
Malasciu à chi la perdi..."

Avivami persu tutti i culori di l'urcu, più quiddi chi un esistivani ancora, da vena.

Era un ghjovanu frà middi

Era un ghjovanu frà middi,
Si chjamava Martineddu,
E sta guerra maladetta,
L'ha purtatu à lu maceddu,
Ma chi l'avarà avutu fattu,
Ssu povaru paisaneddu ?

Era un ghjovanu frà middi,
"Chjuccucciu" di sopranome,
E sta guerra maladetta,
L'ha tumbatu, un si sà come,
Ma chi l'avarà avutu fattu,
Disgraziatu senza nome ?

Era un ghjovanu frà middi,
Cartili Paulu chjamatu,
E sta guerra maladetta,
Ind'infernu u s'ha lintatu,
Ma chi l'avarà avutu fattu,
Puvarettu crucificatu ?

09/08/15

Dumenicu Trestibiglia

In tra me stessu pinsavu: O Sà Darè prigheti par noi tutti. 
(È statu Dumenicu Trestibiglia à rimintami di stu ghjornu. Sapetti Trestibiglia u brigadier-fourrier.)

Scrivami

È u sistema o Sarrà, è cusì. 
Ti succhja u sangui e ti lascia crela bianchiccia, capibiottu. 
Tè u "Libru di u gradè", piglialu e tenatilu. 
Impara o scappa, scappa o impara, ma qualcosa fà !
T'abbracciu u me ziteddu e scrivami puru cuì chi m'hani à teni  torra 2 o 3 mesi.

U sistema (o l'addisperu muttu)

Un cercu mancu à sapè ciò ch'eddi hani pensu, o ciò ch'eddi n'hani avali à pinsà l'omi, chi sò stati ganci, ami, zirghi, par addità, tirà, avvià s'astri in ista cuntrata spavintevuli; in più, stancani l'occhji sti visi cuì, cu a forma umana e u sò seriu mecanicu. Postu ch'eru à mezu à sta manza di disgraziati, l'aghju cunniscitu anch'eiu l'addisperu muttu di l'omu pusatu nantu à u sò lettu, echipattu à novu e chi aspetta a chjama di u clerò. Erani firiti mezu guariti, avivani pruvatu di tirassi un ghjornu o dui di più, certi a s'avivani fattu. Contani un ghjornu o dui ghjorni di vita in più, ma infini, c'avviccinemi. Aiosa, en route, strascinendu i pedi, cù tutta a nostra soma (fangottu di u suldatu) in coddu. U troppu di fatica caccia sti sogni amari chi impeghjurisciani i nostri dulori. 
Parò, ci accuntintavami di fà a strada: nun si pensa cà què. Eppuri guasgi tutti cedavani à un forti instintu chi i facciva svià. Longhi sò ssi viaghji; ci sò sempri arresti inaspitatti; in tempu di guerra, si piglia u sò tempu ma u tempu eddu, passa à a lestra. Comu eddu ci viniva bè à mancà u trenu; a piccula truppa sminui strada faccendu. Fangotti e armi ristavani nantu à i banchetti. Parò u sistema marchjava avanti cu sta pacienza di i mecchanichi cù i sò risultati sempri stunenti.
Un sargenti raprisintenti di l'invisibuli cummissariu di a gara, signori onniputenti, qualchi sargenti dunqua, ha dettu, in lu mentri che li rindivu tutti st'attrazzi. "Ci n'è sempri à scappà, ma i ritruvaremi, induva hani da andà ?" Sta tranquilità cusì caccia agna spirenza, ed sarà ancu megliu cusì.
Intantu, mentri chi i cappanni diventivani scarsi e ch'eddu si faccivani raru i tenuti civili, l'omu si trova più libaru che mai, prova appuntu ch'eddu un pò più fà nudda. Com'à ssi spichi d'orzu chi si ricoddani i mannichi, agnu muvimentu u tira à l'insù e listessu; tutti i nostri muvimenti di fantasia ci purtavani ind'a stessa direzzioni. U giandarmu v'insegna a strada, setti sempri libaru di pusà à bia e a magnà, à dorma nantu à calchi pezzu d'arba mezu à dui stradoni ciangagliosi. Ni rivegu d'altri, omi zitti e mutti quantu chi u sistema i s'avissi sminticati in quiddi bordi di strada. Tali à sta pulvariccia sminticta da una prima spazzola e chi a siconda coglia. E pò c'è sempri una antra terza spazzola, à darrettu. Parò cuì, par st'omi cuì un si vedi alcuna ubligazioni; nienti cà stu disertu chi parla da par eddu e si facci capiscia.
Stu West un è cà un'imbuccatura. Sti pisti pieni à cianga ti cumovani; prestu suivitani i ghjambi. Appena u capu ghjiratu si veda, st'arrière unanimu à dì innò à quiddi disgraziati, l'arrière senza pietà chi aspetta i partenzi. E quandu tanti vulintà umani e tanti tracci umani fanni capiscia u listessu cunsigliu muttu, l'omu qualchi volta si spiccia, da pattiscia più menu; ed è ghjà u prima ritornu di u curaghju.

Ed eccu l'ultima cappanna, ed eccu l'ultimu giandarmu. Cuì pressioni un ci n'è. Cuì u sistema di l'arrière chjudi u sò ultimu purtoni. Tuttu ciò chi stu puntu varcò è da a guerra e di siguru, par nimu è. L'azzioni continuu di u numicu si senti avali e chjudi agna diliberazioni ; l'omu, in quiddu ghjoccu strettu, un ha cà una piazza, a cerca, un pò essa ind'altrò. Sta ligna volcanica, vanna, à l'abbrucca, s'accendi i nuvuli; cuì pari posta sta paura d'imaginazioni chi ti taglia u fiattu. A paura un è oramai più ch'emuzioni bestiali, inaspitata e chi tracci un ni lascia. U priculu avà t'ha a sò forma, u suldatu ripiglia u sò mistieru.
Tutti st'omi ch'insina cuì vi portani vi danni l'imaghjina brutta di a paura bedda stabulita, spitaculu da dà u filu à a paura, l'odiu, a tristezza. Poccu nanzu, sempri listessa dumanda : "Parchi eiu e micca eddi ?" E u sistema stampava una pressioni misurata. Invecci ch'avali agnunu si dumanda : "Parchi eddi e micca eiu ?" Ed è par quistu chi u viditi andà d'un passu dicisu, chi và à u sò postu, com'à Regulus vurtendu à u soiu. Ed è tandu u sicondu ritornu di u curaghju.

Alain, Mars ou la guerre jugèe

Apte, rompez !

J'ai été convoquè par le sous-lieutenant Tolousse : "Caporal Barolaccia, vous êtes de l'active à nouveau, "apte", vous remontez au front. Vos blessures sont guéries désormais. Demain on vous notifiera votre nouvelle affectation. Voilà, rompez !"

02/08/15

A sera

A sera, prima travagliavami e pò ghjuccavami à carti (scoppa, battaglia, belota...), à dami, à scacchi...
À st'occupazioni era Talmasca u campioni, fra tutti. Trestibiglia u brigadier-fourrier era forti anch'eddu.

Or'


A petra pensa ghjà duva scriva vostri nomi,
E nun setti ghjà più, or' cà lettari d'ori, 
E ghjà si sfassa a traccia, or' di li vostri amori,
Parch'aghjà setti morti e nun setti più omi.


Aragon, Le Roman Inachevè

01/08/15

p124, Le livre du gradé.

"Lorsqu'on a pu apprécier la longueur d'une troupe, on peut en déduire l'effectif au moyen des règles  suivantes :
1° Longueur d'une troupe d'infanterie = N / 2 mètres (N représentant le nombre d'hommes);
2° Longueur d'une troupe de cavalerie= N mètres (N représentant le nombre de chevaux);
3° Longeur d'une troupe d'artillerie = N x 20 mètres (N représentant le nombre de voitures)."
                                Aide-Mémoire de l'officier d'état-major en campagne.

Talmasca: 
- "Admittimi: effectif, middi omi cuntati. Di quantu saria a lunghezza d'una truppa d'infanteria, o Sarrà? "
Tandu eiu senza rifletta :  
- 500 metri, o Talamà !
- Ghjustu ! 
- C'è un cavaddu par 5 omi, quantu cavaddi cuntarè?
- 200 ?!
- Ghjustu !
- Legani i cavaddi à i vitturi (un cavaddu, una vittura). Quali saria a lunghezza totale di u trenu (omi, cavaddi e vitturi ?)
- Admittimi, 4 omi par vitturi, sò : 200x20 metri + 200/2 metri = 4 100 metri
- Ghjustu, p... gobba ! Sei forti tù.

31/07/15

L'Hibakusha* semi noi

Erami stati chjamati a mani à fà a fotò.
C'erani i morti e mezi morti, à buleghju. I mezi morti stavani stesi quisti.
À chi pudiva tena arrittu, o guasgi, viniva. ind'u fondu da a manca à a dritta truvareti :
Marvot : pulmoni brusgiati d'un soffiu d'una bomba,
Verdaillant : s'era laccatu a ghjamba ind'a Marna,
Morvon, u chjuccu, firitu d'un colpu di baionneta : tre ditti tagliati,
Parrot è u nostru sargenti infirmieru,
Pò c'è Catel di mamma corsa e babbu marsegliesu, tisicu, bravu tippu,
Paulis : scumbattiva, avà, ancu i varmazzi ch'eddu t'aviva in capu. Par eddu a guerra, a vera, era finita,
Daumesnil, toccu d'una badda in coddu,
Acremont, tre baddi in corpu e una nantu a chjappala di u c. (verità)
Accantu, u cunnusciareti, è Talamasca, sargentu virtuosu, omu di parodda, amicu sciancu.
Valmont, guaritu, parti dumani, versé dans l'active.
Mercier: bravu tippu, obusita,
Bresson, cioncu di i dui arrechji, anch'eddu u soffiu,
John Rivière, canadianu, occhi e peddi brusgiati da i gasi. L'hani dattu una tinuta francesa pà a fotò.
Doppu, ci sogu eiu.
U duttori Mergerot, omu di duveri, sinceru,
Beinex u sò assistenti,
Frantoz, pezzu d'obus tamantu à un dittu in corpu, stintini cripati, a fruscia...
Bennouville : obusita,
L'aiutanti Frérot, u veru scemu, prontu à batta i bosci da par eddu : dui baddi ind'a ghjamba manca,
Gardeville, toccu à a spada,
Forest e Lapin, tocchi anch'eddi à baddi e à baddini.
Quiddi chi stavani arritti era segnu ch'eddi migliuravani. 

Inveci quiddi chi erani pusati è ch'eddi un si pudivani più tena : frebba, fatichi mairori, narbi...
Appuntu, chjinatu : 
Capitanu Roneo, tagliatu da una mitraliosa, cinqui baddi, ha tinutu,
Rhamed, u pedu drittu tagliatu à mezu (u cottru),
Constettini, "Ursacciu di l'Orzu" cum'eddu dicci. Sempri un adori di pisciu, di brocciu passu e d'arba cunnedda à buleghju ! Un paisanu, un veru, leccu in capu e toccu à i civi, t'ha a frebba, è faticatu u tintu.
Rassoul, fieru di i sò appichedini ch'eddi l'avivani datu, a forza di u lioni, ma bestiu, bestiu: s'è troncu a ghjamba sbucchendu d'una tranchée.
Jobert, marsegliesu, omu di risa e di chjacchjari,
Jean ..?, (mi manca a sò casata) : frebbe maiori,
Balù-Balù, obusita, leccu.
Enfant de troupe Louis, ha persu u babbu annu,
Enfant de troupe Armand cù a lista di nostri nomi in manu, u babbu è in Champagna.

"Le souvenir des temps heureux, le doux mirage d'un été. Tombe la neige..." 
Povari à noi, sopravivventi.


*Parodda jappunesa chi dici di l'omi alancati, intramannati, da bombi, da a Bomba, ma sempri vivi.
** S Adamo, 1966, Pathé Marconi


Bumbardamenti

Certi seri, da cuì, u rumori di i bombi caravunava u celi. 
Parini foli ?
Aghju vistu u celi brusgià, aghju vistu, alora...

Le livre du gradé d'infanterie, ed. 1915, page XXXI

 Imparavu e Talmasca m'imparava :

"Les exercices de marche ont pour but d'habituer les troupes d'infanterie à la fatigue de la marche, au port du havresac chargé et aux soins à donner aux pieds et à la chaussure (...)
La vitesse de la marche est égale au produit de la longueur du pas par sa cadence (...) si l'on accroit progressivement la cadence, la longueur du pas augmente, atteint un maximum, puis diminue (...)
La cadence la plus avantageuse, variable suivant les individus, est comprise entre 110 et 130 pas et correspond à une longueur de pas de 0m75 à 0m85.
Les circonstances atmosphériques et l'état du terrain, le nombre des unités réunies, l'état de fatigue de la troupe, ont une grande influence sur la vitesse.
Si les circonstances sont très favorables, une compagnie isolée peut faire 5 kilomètres en 50 minutes, un bataillon isolé 4km80 en 50 minutes, un régiment 4 km500 en 50 minutes. Si les circonstances sont défavorables, la vitesse de marche peut être très infèrieure aux chiffres indiqués ci-dessus."

Eiu: "Sargenti, e chi vò dì, ci-dessus" ?
" Cui, sopra. Vedi ?"
"Anh!"




29/07/15

I studii di Sf

Stavami senza fà nudda. Tandu una mani Talmasca mi dissi : "Sai o Sarrà à locu di stà cuì, emi studià appenna, t'aiutaraghju e tandu diventaraghju eiu Aiutanti e farè u Sargenti, tu, com'e u facciu eiu avali !"
Ci messimi à travaglià le Livre du gradé d'infanterie e Talmasca à spiigami certi paroddi, vi diciaraghju. Di fatti, u tempu passava più à a lestra.