.

.
Paisani in anda pà a fiera di u Niolu. LC Canniccioni v 1910

14/02/22

A C (46)

Ex arena funiculum nectis...

Quidda notti, à fammi prighjunieru di u tò da vena, m’avivi intricciatu tù, una longa funa di rena tesa da u Monti Curaddu à ghjunghja à u Monti Nieddu. 

13/02/22

À C. (45)

 "Indi a notti, ci sè tù*,

Indi u ghjornu torra, listessu."

R Desnos, Les Espaces du Sommeil.


*Il y a toi l'immolée, toi que j'attends.

06/02/22

Farraghju...

M'ha dettu zi Blieccu, arimani, ch' eddu s'era ramintatu di u purfumu di u mimosà farraghjincu quarant'anni doppu, (ch'aviva mancatu massi in paesi). Sara vera ?

U sconciu farà l'acconciu un è ?

30/01/22

À C (44)

Povara sopravissuta di ciò chi nun è più, 
Trascinati, scalza, l'anima toia adulurita e nera,
E biatti sin'à l'ultimu ogliu, ciò chi deve essa bittu !
Ch'ùn hai lasciatu brama à ciò chi ùn è più, ma era.
E arrizzati dumani e prova à tenati arrita !
Se arrita nun teni, badda sopra u ziglioni, l'abbaddatera e aspetta e spera.


29/01/22

Ouistreham (2)

"È a donna chi nun parla chi s'arruba i cori" (pruverbiu).

Cher Sarratu,

Je vous écris depuis Cabourg, où nous sommes allées en promenade. Mahy* est au plus mal, enfermée dans son deuil. Une de ses connaissances lui a gentiment offert de passer quelques jours "au bord de la mer pour l'aider à la ragaillardir". Nous logeons (dois-je vous dire gratuitement) à Ouistreham dans une maison moderne, face à la mer, avec lumière électrique, chauffage et salle de bain.
Les jours passent merveilleux et tristes. Le merveilleux est lové dans les nuages, le soleil, la brume, les ciels roses de Bonnard, l'électricité. Le triste est partout ailleurs.

Nous n'osons parler de vous...


* Numignulu di Marie-Hughette.

Peder S Kroyer,
 "Dolci sirata à u mari di Snkagen, Sonderstrand
(A pruminata d'Anna Ancher e Marie Kroyer)"
1893

©Art Museums of Skagen

01/01/22

Neyron (5)

Ghjunsi u dispacciu, radiotelegrammatu e purtatu in casa specialmenti  da Francescu di i Diapuleddi, scrittu in corti paroddi :

"Neyron ce 2 janvier 1922, stop. Brulelliot décédé, Mahy* dévastée, stop. 

Alexia."

O sorti acerba! A notti strigniva, cum'edda sà strigna, sempri. E chi n'avivu da fà, avà eiu, di stu votu tanti volti mandatu à u Signori?


*Numignulu par Marie-Hughette.



"What hath God wrought"

17/03/21

Neyron (4)

Neyron, le 16 mars 1921

Très cher fantôme,

Il y a maintenant si longtemps que je reste sans nouvelles de vous, les côtes de l'Algérie s'éloignent. Ce n'est rien qu'un mirage de plus. 

Je joins cette photographie, pâlie, d'un temps passé en espérant votre indulgence. Nous étions si heureuses, si curieuses, ensemble...


James Tissot
1869
Cincinnati Art Museum 


16/03/21

À M. Ughetta, appuntu.

 Litanii di u Santu Nomi di Maria:


Signori aghjiti pietà
Signori, aghjiti pietà.
Cristu, aghjti pietà.
Signori, aghjiti pietà.
Figliolu di Maria, ascultetici,
Figliolu di Maria, esaudetici.
Padri cilestu, di cui Maria è Figliola, aghjiti pietà di noi.
Verbu Eternu, di cui Maria è Madri, aghjiti pietà di noi.
Spiritu Santu, di cui Maria è Sposa, aghjiti pietà di noi.
Trinità Divina, di cui Maria è Serva aghjiti pietà di noi.
Madri di Diu vivu, prigheti par noi.
Maria, figliola di u Lumi eternu, prigheti par noi.
Maria, Lumi nostru, prigheti par noi.
Maria, Suredda nostra, prigheti par noi.
Maria, fiori di Ghjessè, prigheti par noi.
Maria, Dumanda di i rè, prigheti par noi.
Maria, l'Affizziunata da Diu, prigheti par noi.
Maria, Vergine Immaculata, prigheti par noi.
Maria, di Ghjustizia, prigheti par noi.
Maria, Lumi indi i tenebri, prigheti par noi.
Maria, Ricovaru nostru e sicuru, prigheti par noi.
Maria, Casa di Diu, prigheti par noi.
Marie, Santuariu di lu nostru Signori, prigheti par noi.
Maria, Altari di a Divinità, prigheti par noi.
Maria, Vergine Madri, prigheti par noi.
Maria, chi cunteni à Diu u Figiolu vostru, prigheti par noi.
Maria, à requie cù la Savieza Eterna, prigheti par noi.
Maria, Mari d'Amarezza, prigheti par noi.
Maria, Stedda di u Mari, prigheti par noi.
Maria, chi aveti suffertu cù lu vostru Unicu Figliolu solu, prigheti par noi.
Maria, trapanata da una spadda di Dulori, prigheti par noi.
Maria, stracciata da una Crudeli Piaga, prigheti par noi.
Maria, trista sina à a morti, prigheti par noi.
Maria, priva di cunfortu, prigheti par noi.
Maria, sottumessa à a leggi di Diu, prigheti par noi.
Maria, alzata da a Croci di Ghjesù, prigheti par noi.
Maria, Signora Nostra, prigheti par noi.
Maria, Regina Nostra, prigheti par noi.
Maria, di a Gloria Regina, prigheti par noi.
Maria, di a Esgia Triunfatrici, prigheti par noi.
Maria, Regina Biata, prigheti par noi.
Maria, di a esgia militanti l'avucata, prigheti par noi.
Maria, Regina di Misericordia, prigheti par noi.
Maria, Consulatrice di a Esgia penitenti, prigheti par noi.
Maria, soppru à l'agnuli, prigheti par noi.
Maria, di i Dodici Steddi curunata, prigheti par noi.
Maria, comu à u Soli Splindurenti, prigheti par noi
Maria, Distinta e soppra à tuttu, prigheti par noi.
Maria, pusata à a dritta di Ghjesù, prigheti par noi.
Maria, Sperenza Nostra, prigheti par noi.
Maria, Nostra Dulcezza, prigheti par noi.
Maria, o Gloria di Ghjerusalemme, prigheti par noi.
Maria, Gioa d'Israeli, prigheti par noi.
Maria, di u nostru Populu l'Onori, prigheti par noi.
Agnus Dei, qui tollis peccata mundi, aghjiti pietà di noi, Signori Ghjesù.
Agnus Dei, qui tollis peccata mundi, aghjiti pietà di noi, Signori Ghjesù.
Agnus Dei, qui tollis peccata mundi, aghjiti pietà di noi, Signori Ghjesù.
Figliolu di Maria, ascultetici,
Figliolu di Maria, esaudetici.
Or' prighemi.
O Diu onniputenti, chi benedisci i tò sinceri servi desiderosi di tenasi sottu à l'ombra di u nomi e di a prutezzioni di a Santissima Vergini Maria, vi priguremi e chi par eddu fussimi liberati d'ogni mali tarrestru, e di raghjunghja l'aligrezzi eterni, in celu, par Ghjesù Cristu u Nostru Signori.
E cusì sia.


Pietro degli Oriolio
Madonna cù Bambinu
(1480)
Pinacoteca di Brera, Milanu.


 

15/03/21

À P.

15/03/2021

A tè, l'amicu caru, oghji sparitu, chi sè sempri indu u cori meu. "L'acra lingua di i morti si ripiglia sempri, indi una prumessa di vazzina". Andrée Chedid

12/03/21

Marza

Cattiva Marza, mamma di tanti pienti e disgrazia, di suffrenzi battenti.

10/12/20

Dolu (5)

E pò c'era sta croci, detta croci di Sa Larenti, fatta di legnu castagninu, alzata cuì, da rimintacci a esgia vecchja, Tistimonia.


PJ Scarbonchi


O crux ave spes unica

06/12/20

Dolu (3)

 à HG,


U rossu, era u sò culori di dolu. 
Chi vuleti, u s'era sceltu cusigna ?
(Parò, s'era tagliatu i capeddi).


Giovanni Bellini, Madonna col bambino.
(Ditagliu)
Museo di Castelvecchio, 
Verona

22/09/20

Dolu (2)

In paesi stu 22 di sittembri di u 1920.

Mi n'invengu erami piatti in uni scorru di a tranchée 34, sottu à un bumbardamentu di barasgiu numicu. Talamasca si ni ridiva, eddu sempri à circassila brutta...

Piuviva, filemi à l'appiatu, pigliemi u boyau à dritta, quandi Talamasca, scuratu,  lampedi i sò "Mì, o Sarrà, mirè !"

Di fatti, sottu à i pedi avivami un manteddu tudescu grisgiu nerinu, lampatu trosciu, in tarra. Sintedimi tandu a bocci, di sti bucciareddi fini, fini chi, quandu vò i sintiti, sapeti chi a parsona n'ha par poccu. Avanzemi, cu la bagliunetta à u canoni, pronti tremindui à sparà. In tarra truvemi unu di sti sargenti di a sappa numica, civi à l'aria, quantu chi a carica di a sò dinamita, l'avessi intrunatu, poi stracciatu, u corpu. Sanguinava. I lagni si faccivani corti e corti di di più, l'abandunnava a vita, si vidiva, un c'era più nudda à fà chi u tippu era ghjuntu à u varcatoghju. Morsi pocchi tempu doppu in uni sboccu di sangui.

Talamasca, sargenti, mi dedi l'ordini: "Palpa lu, ch'un si sà mai !" U tipu t'aviva poccu affari addossu, un portafogliu cù lu sò nomi Jop e la sò casata Bauwer (ch'eddu un sighi u cuntrariu ?), e pò c'era sta fotografia ch'aghju in manu, oghji, quattru anni doppu...

A donna, occhji torti, baiddona e forti pariva guasgi trista di la sò sorti e u cappeddu neru ch'edda si purtava in capu ùn li bastava à cuntintadda, si vidiva. Eddu, sticchiti, sticchitu, faciva u fieru cù la sò croci di guerra vinta, da poccu, in quiddi campi di pettu à noi. Comu avarà fattu à vincia la ? A v'aghju da dì: tumbendusini camarati à noi di Cambrai, Calasimà, Kattara, Kemeber, o Camaret... Pudiva essa fieru quiddu ghjornu nantu à sta fotografia chi, dui mesi e mezu doppu l'avivami da truvà (1918) in stu campu militariu ch'e v'aghju dettu, ghjorni poccu nanzu à l'artimizia.

A tranchée 34 duve erami a sera ch'e vi dicu e chi li ghjuvava di fossa pruvisoria, l'avivani chjamata Adèle, par scherzu (beddu nomi par un muritoghju, nò ?). E darretu à sta fotografia, ch'e mi tinivu in manu, (appressu à li sgiotti di me frateddu ind'i Vuleddi), c'era scrittu: 

"Adelheid und Jop für immer." 

"Tontu à chi scrivi, biatu à chi canta, dici u pruverbiu. O Ghjoppu... Avà a saparè ?"





22/08/20

Neyron (3)

Je ne vous ai pas raconté les fiançailles.
Tout c'est tres bien passé.
Nous avons beaucoup ri, quand mon frère Jacques a entonné la chanson de Robert Jysor, "Ne bercez pas mon coeur..." qui dit:

Sur le bateau qui va vers l'autre monde, 
Ils étaient deux qui rêvaient dans la nuit,
Elle penchait sur lui sa tête blonde
Et lui, tout bas, murmurait très épris:
"Oh ma Daisy vos grands yeux de mystère, 
Ont pour toujours ensorcelés mon coeur.
Je vois déjà sur la terre étrangère,
Pour nous briller l'étoile du bonheur...

Mais sur la mer le vent s'était levé..."

Faut-il donc, qu'à chaque instant il y ait toujours un mais ?
Ici...

15/08/20

15 d'aostu di u 1920

 Ti pregu o Maria.

Madonna della Pace (part.), 
Pinturicchio, circa, 1490 
Pinacoteca civica Tacchi-Venturi
San Severino Marche

Ottu e mezu

G: Sarii tu capaci à lascià tuttu e ricumincià a vita da zeru ? Di sceglia una cosa, una cosa sola ed essa fideli à quidda? E riescia à fadda diventà la raghjò di a tò vita, una cosa chi racogli tuttu e chi diventi tuttu, postu chi è appuntu la tua fideltà chi a facci diventà infinita. Ni sarii capaci ? Eccu stami à senta s'e ti dicessi, C...

C: E tu... sarii capaci?

G: Nò... nò stu tipu nò, nun è capaci. Quistu si voli piglià tuttu e basta, arrubassi tuttu, nun sà rinuncià à nienti; cambia strada ogni ghjornu o parchi chi t'ha a paura di perda a strada ghjusta, si ni mori, quantu ch'eddu fussi dissanguinatu.

C: E cusì ch'edda finisci a storghja?

G: Innò cumencia cusì, e pò incontra sta zitedda di a funtana, è di quiddi chi ti danni l'acqua par guariscia, è bedda bedda, ghjovana e antica, ghjuvanutedda e digià donna, sputica, solari. Nun c'è dubbiu ch'edda sia, edda, la sua salvezza.

...

24/07/20

Trumboni

Dicivani, in paesi, di Zi Bambusciu ch'eddu s'era laccatu u ciarbeddu in Lorena, u tintu. E tutti i mani u sintiati, à 5 ori, suffià da lu sò  trumboni u "Sveghjati suldatu"!
Quantu che nò fussimi in qualchi caserna di i fruntieri...
Anh...


Da Entre les lignes
Mael-Odin
Galerie D Maghen
Sd v 2018

18/07/20

Neyron (2)



Neyron (1)


Neyron, le 18 juillet 1920,

Cher Sarratu,

J'ai rejoint la maison familiale, retrouvé mes parents. Je me sens apaisée.
C'est mon anniversaire, je viens d'avoir vingt ans. Je regarde la maison, hume les parfums des roses du jardin et me demande de quelles histoires à venir ces murs seront-ils les témoins ?
Et ma pensée s'égare, hommage sans doute maladroit aux amours à naître ou à périr, ici.


PS: Ce soir, mon frère se fiance, nous faisons une fête. Je vous raconterai.

14/07/20

La Samaritaine (12)

Paris, ce 14 juillet 1920,

Cher Sarratu,

Me voici sur le point de rendre ma chambre de la rue Castellane, avant de prendre, dès ce soir, le train pour Lyon.
Je ne sais pas si je dois me réjouir ou être triste. Il faut vous dire que j'aimais tant me rendre au magasin, chaque matin, préparer les rayons, mettre tout en place. J'avais pris l'habitude de descendre la rue Tronchet, rejoindre la place de la Concorde et puis longer la Seine. 
Pour moi, ce voyage à la maison résonne, un peu, comme un retour en arrière. Je ne sais qu'imaginer. Enfin, disons que si nous nous retrouvons au bout de ce chemin, cela n'aura pas été inutile.
Et vous, dans votre cher village, arrivez-vous à panser toutes vos plaies ?
Je vous écrirai depuis chez mes parents.  Vous pouvez m'y écrire à l'adresse suivante: 
Alexia R chez M et Mme C Ruby-Ecornez, 12 rue Principale, à Neyron le haut, département de l'Ain. 
Donnez-moi de vos nouvelles.
Bien amicalement votre.

Alexia




PS: pardon pour cette affreuse carte-postale, mais elle était soldée. 


11/07/20

Dolu (1)

À Ghj Ch.

Lugliu 1920

Ùn c'è cori senza pena, (dici u pruverbiu e aghjungu, eiu) ne paesi senza dolu.

Via via, a forza di u passatu mi falava ind'i veni cum'è a piena, e tuttu si purtava. 
Currivani par sti stretti i setti battituri di a Madonna.

Ùn c'era una casa chi nun fussi tocca. Un c'era cà porti e aletti sarati par mesi e mesi, segnu di dolu prufondu. I donni s'erani laccati i sò fazzuleti bianchi e i vidiati passà vistuti di neru, cù tissuti cumprati à bon' patu in Aghjacciu, ghjunti da u Cuntinenti, ssi pocchi mesi. I capi di ssi donni s'erani eddi cuparti di mezaru di dolu. 
U neru rimpiazzava i nostri panni colori di viola niedda chi ghjuvavani di reguli ad accumpagnà a morti. 

E quandi ùn era dolu, era affanu e crepa cori. Di la nostra ghjuventù, ni sarà frimatu i paterni. Quindici classi, s'eddu un è di di più, cù infermi, martuli e uffesi. Culà s'impiivani l'uspidali. Cuì, quantu erani, i ghjovanotti di i me tempi, o guasgi, cunstriti, vultati da u "fronti" senza essa struppiati à vita? Sarani stati vinti novi o trenta (chi mancava à Ghjuvan Petru di i C. ùn era ancora ghjuntu, cù la sò ghjamba manca, mozza) ! U paesi s'era impiutu à omi sgannati e tristi, guasgi tra dui mondi, u soiu (vena à dì quiddu di a cianga universali e di u zolffaru putenti) e u nostru (paisanu, fattu à savori  nepitaneschi, di la nostra ghjuventù).
Erani passati sti tempi à disfà mondi.
Mamma, spasimata di guai, si n'era morta di picondria. Fù purtata indi a tarra di Porcu Cioncu, nanzu arimani. 
A sò croci, di farru battutu, riservata à u forsgerò (sic) cù la sò placca di ramu: 
à AA 1865-1920...
Me frateddu Ghjilormu, chi si n'era surtitu vivu, ripigliava, eddu, a casa e li pocchi orti che nò t'avivami. Me suredda richjusa indi a sò tana, sposa muta di u silenziu, nun diciva più nudda, più.
Sarà ciò che Diu vuliva?

M'arristava u bateddu. 

U Maréchal Bugeaud
Ind'u portu d'Algiri
(1920)



05/07/20

A pesta

Trè volti ch'era sparatu à Luciferu ssi pocchi mesi. 

Prima c'è statu sta guerra maladetta, quattru anni in ssi sanguicianghi in Francia, poi fù u colpu di Maria-Ughetta, sparita e persa oramai par u sempri, e pò, ultima batarchjata: a pesta maligna chi ha toccu u paesi un annu fà.
Prima vi ghjunghji l'influenza, batti l'infribbatura, poi, u tardaveddu chi vi scuzula da u capu à i pedi, quiddi presi di a tirizia erani pocchi à francassi la... 
In paesi c'è statu trè morti e tutti ind'a stessa famiglia di i Muglieri, brava e povara ghjenta chi stavani in Ziva. Frimata sola in casa, Mariuccia è impazzita...
In Tuccoli (à trè chilometri da cuici, più sopra), inveci, u tazzu fù di i maiori. 
Dicini chi sò stati trenta cinqui à mora, i tinti. Un vuliva à dì, mancu a ghjaddina spizzata nun bastava à guariscia la ghjenti chi sta pesta un era curatoghja...
A sera, unipocchi di nostri, i Petrirussaci sempri sani (massimu quiddi vultati da u fronti, ma c'era ancu à Zi Mineccu e Zi Caiazziolu), cuddavani sopr'à i Fuati à vardà u Punticeddu di i Mulini chi i Tucculesi ùn varchessini micca.*
Sintineddi vani di a notti. Sintineddi d'un mondu novu duve agnunu t'aviva a paura di l'altru, massimu di notti, quantu chi a luci di u soli purtessi u risanamentu, pinseti !!! Povari à noi... 
Preti Cristofari aviva turratu à fà apra l'arca di a Nuccia. Dicini ch'hani lampatu culà a zitedda viva, in puntu di morasini, in catalettu... povari à noi.*

Ind'i casi sbiancavani i muri à calcina viva*, a puzza di u zulfaru brusgiatu sopra u ziglioni* impiva l'aria notti e ghjornu e vi pigliva in gola.
Ci vuliva à tumbà a magazzona chi vi viniva à l'appicciu, à l'appiatu**.
Aviva dettu, ch'eddu ci vuliva à fà cusì, u duttori militaru aiaccinu Chevalier, chjamatu da Santu Bombò, u merri dapoi 1914.
Alexia, edda, mi cuntava a piena di a Seine di stu ghjinaghju di 1920... 
Agnunu i sò primuri.


Mariuccia di i Mjuglieri
(Gaston Vuillier)


* Fatti veritativi, cuntati in paesi, sempri oghji.
** Cù l'aiutu di a storia, guasgi listessa (!), conta da Maria Leandri in, Spiritu di una terra, p 137 e seg. Edizioni Spondi, 2017


04/07/20

Capitanu k (6)


Canta Sonia, senza malincunia, cù passioni 


Mari, mari, mariucciu,
Nun piglià i marinà
Mi andaraghju in mari
À circati la matinà.
Acqua e sali, mari, 
Mai, nun ti possu scurdà.
O mari, par piacè, mariucciu,
Portami l'acceddu meiu, 
Lu mè caru accidducciu.*


*Da, Louis Gaulis, capitaine karagheuz, p 51, Coopérative Rencontre, Lausanne, sd v 1960.

22/06/20

Pruverbii

C'è à chi dici "Muta paesi, muta furtuna."* E à chi dici: " À chi muta mucca"*,  e "bestia muccata nun voli imbastu", prestu l'emi à sapè... 
"O galera o calescia "! Ha dettu à Dumenicu Antoni. Vidaremi. 

20/06/20

Dumenicu Antoni

A v'aghju detta, Dumenicu Antoni, amicu di prima ghjuventù, era un paisanu à mè, figliolu di zia Pasqualina e di Zì Ghjasipolu di i Frameschi, chi stavani ind'u fondu di u paesi, ind'a vecchja casa di i Marcagnulà, duve erani lucatarii.
Eru andatu in scola cun eddu è cù Ghjuvani u frateddu. À Dumenicu Antoni, chi m'era più chjuccu, li purtava trè anni. 
I nostri dui famigli sò sempri stati bè. 
U prima à parta in Algeria, à fà u stitutori fù, Ghjuvani, u frateddu maori, suvitatu da poccu da Dumenicu Antoni. Eddu, facciva u scippatori di petra in paesi stessu, chi parecchja ghjenta s'era arichitta ss'ultimi anni, in'i culunii e mandavani massi soldi in paesi. Facci chi alzavani i casi.
Dumenicu Antoni era un giganti, forti cum'è un castagnu ! Ini scola, si piattava sempri darretu à mè, d'ùn avè à risponda à i fabbii di La Funtana, chi li scappavani sempri i paroddi.
U frateddu era partutu culà in 1912, Dumenicu Antoni eddu aviva suvitatu in 1914, prime d'essa arrulatu culà in u terzu regimentu di marcia di i Spaì algeriani. Ha fattu l'Artois (Ryssel, Arras..), prima d'essa mandatu cù u sò squatrone in Orienti e doppu in Siria.
Infini chi, s'era truvatu demubilizatu cui, in Parghji, prima di vultassini in Algieri. "Mais, d'abord, on va au village !" A diciva d'una manera particulari, cù un accentu, chi mischiva u corsu, cù francesu, filicatu cù l'accentu, guasgiu comu à quiddu d'Hassan...

Avivami da fà, cù Dumenicu Antoni, u viaghju. "Pò, t'aghju da fà capiscia a vita, eiu. C'emi à empia i stacchi. Vidarè, mì. Chi tanti La Fontaine, chi nun mi garba li tò acqui, vive Alger la blanche (e risi,  ohhh) !"
Era a sò prumessa. 



Comment est ta peine ?

"Oghji si n'è andata à mamma, par u sempri. O podassi arimani, mancu ùn la sogu eiu."*
Quali sarà statu ad avemi missu in capu stu turmentu ?
Mi tiniva à passà in paesi. Un la sogu, forsa l'Algeria sarà par noi un paesi di cucagna? Ma, mi ci vuliva à passà par u paesi, à veda i vecchji, me suredda, me frateddu, i vecchji e pò visitami i cimiterii di tutti i spariti, ch'eddi fussini stati sti trenta cinqui tombi in Francia, in sta mataccina (par noi, è mancatu un pelu). E s'astri morti di miseria, di tristezza, di malatia, d'avè a morba in cori... l'Assenza, sapeti.
Stava, eiu, senza mancu nutizii di mamma, di i mei. 
Andarà cum'edda andarà, ma mi tocca avà à riintrà. Avà !!!
U sentu da cuì, à preti Cristofari, in pulpitru, in ghjesgia :"La morte è il sonno  dei buoni, il terrore dei ricchi, il ricovero dei povari e la consolazione dei tribolati !" E cusì sia, o sgiò curà !

"Comment est ta peine ? La mienne est comme ça (...), il faudrait qu'on apprenne... " Dici a canzona.**


*Incipitu di U Stragneru, A Camus.
**Comment est ta peine, B Biolay, 05/2020 UM Polydor.

13/06/20

La Samaritaine (10)

13 di ghjunghju di u 1920

Oghji in paesi è Sant'Antoni à i chjarasgi, Sant'Antoni di u Cavoni. Messa fatta, u preti binidisci in piazza, a ropa pronta à muntagnà: sgiotti, vacchi, pecuri, cavaddi, muli, ghjaccari, famiglii e pastori à buleghju e, u doppu mezziornu sò corsi di cavaddi e cuncorsi diversi, abissinta e vinu di i Petri Rossi, chi ohhh ! I vegu da cuì.
Parò stu mondu m'era luntanu, tantu luntanu, quantu chi m'avissi pigliatu un palazzu interu in capu.
Eiu, in francesu à Alexia: "Partis pour l'Amérique, conquérir la fortune, nous finîmes en mer emportés tout au nord de l'Oural, pour échouer, perdants, sur les trottoirs d'ici. 
La défaite est complète, et depuis le début, depuis mon départ du village. Rien à rajouter, si, quelques morts en plus: des bolcheviks, des nôtres, l'inverse. Je ne sais même plus à quels peuples appartiennent ces crânes qui une fois rongés,  débarrassés des chairs se ressemblent exactement tous."
Tandu à Alexia :" Mais vous êtes donc maudits, tous tant que vous êtes !?"
Eiu: "Non, pas tous, un ami du village, rencontré à Paris, me parle de l'Algérie. Tout y semble facile."
Alexia : "Regardez vous en face. Vous fuyez. Partir pour oublier que l'on n'oublie jamais, la belle histoire ! Partir, c'est continuer à rester, c'est faire semblant ailleurs. Peut-être est-ce plus facile ?"
Eiu: "Je cherche le repos, juste un peu de repos. Mes preuves de courage ont été épuisées. Je cherche du repos, comprenez--vous cela ? Et vous Alexia, viendriez-vous à Alger avec moi ?"
Alexia mi lentedi subitu a manu e fessi un passu in darretu. Stedimi cusi una bedda stonda, arriti da culanda à a Samaritaine, rue du Pont Neuf. I lumignuli di u magazenu s'alluminavani u fiumi e, s'edd'un era ssu varmazzu in capu, mi saria ancu piaciuta sta siritina parighjina. Ma mi pichjava a capaghjina e mi pigliava in capu.
Poi mi dissi, à edda: "Savez-vous seulement contre quoi vous vous battez Sarratu ? N'y a-t-il pas d'autres causes à chérir que son propre égoïsme ?"
Eiu :" Vous avez tout compris de moi, Alexia, sauf une chose, encore : je suis si fatigué de tout."
Ci licianziedimi senza mancu a prumessa d'un antru dumani insemi. Frimedimi in troncu di chjavetta, (diciva cusì à Zi Chjuccu, facciva u scarparu in Piazzetta).
Una volta di più, m'aviva vintu e stravintu à Marie-Hughette. Ch'edda sighi maladetta e bastà !


© DR - Vanité 1849 par Dioniso Fierros


10/06/20

Werck (15)

Lu 10 di ghjunghju di 1920,

S'imbrugliavani li cosi e u filu ingarbugliatu di la me vita s'alungava à divintà sarpi...
Pà a prima volta dipoi mesi e mesi, l'occhji di Alexia (ssu x ind'a me bocca divintava "cheusieu"), supranavani i pinseri mei pà Marie-Hughette. I sintivu baddà l'idei indi u me ciarbeddu maccu. L'ordini s'era fattu disordini.
T'avivu sta canzona in capu, chi mi cantava :
" Si ! 
La speranza che delude sempre!
Guizza al pari di fiamma e non è fiamma !
È talvolta delirio ! 
È frebbe d'impeto e ardore !
L'inerzia lo tramuta in un languore !
Se ti perdi o trapassi, si raffredda !
Se sogni la conquista, avvampa ! 
Ha una voce che trepido tu ascolti,
E, del tramonto il vivido bagliore !"*

Baddavani i steddi sopr'à la Samaritaine, credetimi puru.
Tandu à Alexia (mi strigniva a manu indi a soia): "Sarratu, vous semblez encore hésiter entre avenir et souvenirs, n'est-ce pas ?"
Eiu: ...
Tandu edda: "J'ai suivi votre guerre jusqu'au bout, jusqu'à votre désertion. Marie-Hughette m'a tout dit.
Racontez-moi la suite !"
Eiu, (inzilitu): ...
Alexia: "Je vous en prie !"
Eiu, decisu: "Le bateau s'affonda (sic) et avec quelques amis nous avons pu nager jusqu'à la rive. Deux jours plus tard, cachés dans une grotte, nous étions dénoncés à la gendarmerie et portés en prison. Un mois après peut-être, nous recevons la visite d'un capitaine qui nous dit: "C'est à vous de choisir, le peloton d'exécution ou un nouvel engagement, dans la légion cette fois !" Nous prîmes, alors, le  bateau, un cuirassé, au Havre, direction le Nord-ouest de la Russie, sous le commandement du lieutenant-colonel Donop**. C'est ainsi que nous nous sommes retrouvés là-bas à Arkhangelsk***... "sulla strada del'esilio"*
Ne me demandez pas qui étaient nos ennemis, qui étaient nos alliés. Mais, c'était ça ou la mort assurée. 
Nous avons tenu jusqu'en avril dernier puis nous sommes revenus. Après, j'ai vécu à Paris, à la cloche ou presque, et jusqu'à aujourd'hui. Me voilà... "
Tandu à Alexia : "Oh... mon Dieu, mon Dieu !!!"

Pinsava: Petchora e Ust Tsilma sò parenti di Miseria ! O Brulelliot, purcacciu, amusati e "mostrati in cielo (...) o testa mozza..."*





*Da Turandot, G Puccini. (Atti 1, 2 e 3)
**https://www.persee.fr/doc/rhmc_0048-8003_1977_num_24_3_990
*** Da veda, u bigliettu di u 25/08/2019

02/06/20

La Samaritaine (9)

A senta à Alexia ssu Brulelliot era "Petit, chauve sur tout le crâne et sans âge... voulant plaire aux clients et surtout docile avec la direction. Il n'aimait pas dépenser son argent (risi) et il était rapiat (sta parodda ùn la cunnusciva micca), voilàIl est même revenu un dimanche, figurez-vous, récupérer une pièce d'un  sou qu'il avait fait rouler sous le présentoir de sous-vêtements du deuxième.
U fattu era chi sta manera di dipinghja lu mi cunviniva. "Toujours à espionner l'autre, écouter ses conversations. Combien de fois l'ai-je surpris à fouiller dans le sac de Mahi (è cusì ch'edda  chjamava à Marie-Hughette, cun affettu). "Il doit chercher de l'or... me dit-elle, après l'avoir appris. Plus tard, elle allait en prendre son parti, elle avait la patience d'une sainte. Un sourire diaphane (mancu quista, a parodda)... Une absente."
Tandu eiu: "Changeons de discours, va !" E risi e torra à Vignali, chi vuleti... "Il faut faire rire une femme, pour lui plaire," dici u Francesu. E ùn fiascavu tantu à stu ghjoccu: l'accentu colsu !

01/06/20

La Samaritaine (8)

Megliu poccu cà nudda.

La Samaritaine (7)

Di fatti, c'erami ritruvati cù Alexia,  qualchi ghjornu doppu à quidda storia di u disegnu, à u "Cafè des Artistes", di puntu à l'intatrata laterali di u magazenu. U scumbugliu di la ghjenti, i gridi di i ziteddi, u rumori di i mutori e u trostu di l'animali, tuttu stu rimusciu aviva resu a vita à a città.
M'è parsu d'essa in Marseglia guasgi sei anni in daretu, sapeti, davanti à u garasgiu Mors* (Mors, si quaeris miracula...), piazza Castelane, chi sara stata l'ultima volta par mè ad avè battutu in una villa maiora senza pinseri in capu, ne quiddu di u suldatu, ne quiddu di u dinaru, ne quiddu di Marie-Hughette o di a merula bianca (o nera...).
Nò. E pò, chi vuleti, avivu da vultà l'arpii ?

Catalogu di a Samaritaine 
1920


*Da veda, u bigliettinu di u 6/07/1914

31/05/20

La Samaritaine (6)

à Lingua Colsa !

"En somme, elle vous a pris pour le diable ?"
"Oh, vous savez entre un caporal en guenilles et un chef de rayon à la Samaritaine, je ne faisais pas le poids ! Les tantes préfèrent toujours les embusqués... (e ch'edda mi fussi cuntraria, nun mi stunava mancu  appena).
Mais, pardon, pourquoi riez-vous Alexia?"
""Paldonnez-moi mais je lis (ridu) de vos "r" qui sont "l" et de vos "r" roulés (risi à dinò)... qui ressemblent aux ronflements de chats tranquilles."
E dagali ! Ch'avivu pò da dì ancu eiu: "Vous aussi, comme Elle, vous vous moquez !" Quissa, pò, nò.
Sta volta l'affari erani in francesu è bedda intesa.
"Fà u mutachjoni", m'avaria dettu à Zì Siparoni -u vegu- barba alisciata e capeddi tusi, cascu culuniali giaddinu beddu incalfatu, pusatu in piazza !
Ùn n'aviu cà dà fratta longa, e basta. Pinsava à sta baschera di Brulelliot, cù la "sò" moglia à bracetta... Lu bruttu !

Sta sera, eru, eiu, in succhju, ingarzilitu, si pò dì... L'occhji verdi, verdiramu d'Alexià, à stu mumentu precisu, mi faccivani sunià.
Dissi, tandu eiu, tucchendu à la saluta: "Buvons aux présents et oublions les absents, car les absents sont toujours morts, comme disait souvent mon capitaine (Lejean, puvarettu), un homme de talent."
Sta sera ci vuliva à sminticà à Marie-Hughette e u restu, n'avivu a parrasiglia, ch'edda sighi e, cusì sia.

17/05/20

La Samaritaine (5)

U ghjornu dettu, nun pudiva più tena, andedi à la Samartaine, Rayon des petites réparations.
Pariva intimurita e persa à Alexia. 
"Que voulez- vous que je vous dise ? Parfois, elle ressemblait à un oiseau blessé, parfois, elle semblait presque heureuse, soulagée, comme sortie d'une grande guerre...
Ah oui, la dernière fois qu'elle venue à la Samaritaine, quelques semaines avant de partir définitivement, elle m'a dit: "Tiens, pourrais-tu remettre ce pli à Sarratu s'il venait, un jour, à passer par ici? Il comprendra...
Alors voilà, voilà. Que voulez-vous que je vous dise ? 
Au revoir Sarratu, prenez soin de vous. Désolée."

Dentru à l'inviloppu, paroddi micca, ma c'era un disegnunuceddu, prumessa muta d'un amori in finitu: des mots bleus, in somma. Ch'avivu pò da ùn capiscia micca?

Più sopra, una musica battiva a misura:

We three, we'll wait for you,
Even 'til eternity,
My echo, my shadow & me... 🎶*

*© Warner Chappell Music, Inc





07/04/20

Settimana santa (1)

À fà a diffarenza tra l'amori e la morti, sarà u T di la croci ?

16/03/20

À P.

15/03/2020

A tè, l'amicu caru, oghji sparitu, chi sè sempri indi u cori meu. "L'acra lingua di i morti si ripiglia sempri indi una prumessa di vazzina." Andrée Chedid

15/03/20

Lancieri

Pinsava e m'arricordava.
Partivani lanci in mani, a matina à bon'ora. C'era un certu Don Cervante, lancieru spagnolu, persu à mezu, stu scumbugliulu, sta scimità (faciva u muratori in Tulusa). Sempri u prima à parta, fù l'ultimu à mora.

Fotò Jean-Baptiste Tournassoud
tulrohaun

14/03/20

Samaritaine (4)

"Ce soir, vous êtes venue me voir en rêve. Vous étiez à la Samaritaine, séparée de l'infâme Brulelliot (lui avait été versé dans la police, (mais j'avoue que ses tergifications (sic) ne m'intéressaient guère)).
Vous étiez au rayon chaussures, rayonnante, vêtue de rouge, comme souvent.
Alexia, votre douce confidente se tenait près de vous. Vous sembliez très intéressées par une paire de bottines blanches de la nouvelle collection.
Je me suis approché de vous, ai étendu la main pour vous toucher le bras et là, vous vous êtes évaporée.

Je lis cela comme un signe. Demain j'irai voir Alexia au magasin, peut-être pourra-t-elle me donner des nouvelles de vous ? Je ne céderai pas. "

Da gallica, BNF

12/03/20

À C. (41)

Mi n'invengu e u vidiva cantà i sò canti furesteri, à Lejean:

"Au fond d'un gourbi clair,
Je te disais je t'aime
Pauvre fou,
Brûlé jusque-s-aux chairs.
La, la, la, la, la, la..."

Ridivami, era ridiculu. Ci vuliva à senta i brioni: "Lejean capitaine, Lejean capitaine!" (Tandu era simplici tinenti).

07/03/20

A C. (40)



 
'Annunziazion
Artemisia Gentileschi
(1623)
Galleria Sabauda, Torino


U baddu di i firiti (3)

Tredicesima stazioni, Ghjesù è spostu da a croci:

Vicinu à a croci di Ghjesù, stava a madri addulurata, Maria incù a suredda, Maria moglia di Cleofa e Maria Matalena. Unu di i suldati, di lancia, tafunedi u latu di Ghjesù, e subitu ni surtì acqua e sangui buleghji.

U baddu di i firiti (2)



Crossifisso di Donatello,
Legnaia
1420, circa

04/03/20

À C. (39)

Marzu catarzu,
U marzulinu farzu.
Corrini i ghjorni neri,
Tristi, ad essa prighjuneri,
Di noi stessi, di li nostri passioni.
E d'ùn avè possutu, tinti di noi, fà famiglia,
Chi, se prighjò, ùn era, n'aviva la sumiglia.

Ti tengu cara.

U baddu di i firiti (1)

"Parò, mi ne sogu surtitu viva.
Firiti, n'emi bisognu, ch'eddi purtessini tistimunienza.

Diciaraghju, di ciò ch'emi vissutu à ciò ch'eddu ci aresta, semi fattu, massimu, di ciò ch'avemi vissutu."


" Mais je suis restée vivante.
Il faut bien des blessés pour témoigner.
Je dirais que nous sommes davantage faits de ce qui nous a traversés que de ce qui nous est resté "

Grégoire Delacourt
Danser au bord de l'abîme

29/02/20

ScrABrrRrraaNNG

"Gli ho detto : non voglio essere il diario dei tuoi ricordi, sai !"
Dicivani ch'eddu aviva dettu cusì unu di sti Tagliani (capurali d'una squadra di buscaghjoli arrivata in paesi di ghjinaghju di u 191.) cù la sò innamurata...

ScrABrrRrraaNNG !*

Filippo Tomaso 
Martinetti
(1918)
Bnf
* Lent is desert !

23/02/20

Oghji un è più


À MP.

Sò isciuti i vecchji da lori casi antichi,
Finu à a sarrenda, vicinu, vicinu à l'accinta chi a ledera s'ha magnatu;
Cù ind'occhji u surisu d'un dolci dolci piaghjincu stagnu.
Ti n'inveni ? Ti n'arricurdarè sempri
Petri, ni lampava l'arburetu à i prugni
Ed i melacutogni, peddiliscia, à daretu à i vetri, 
Sunavani nantu à dui pianò à fà chjama e risponda,
S'adumuddava u divanu, tal' a petra,
Misgiu meiu,
Oh comu si stava bè in sti fotoglii moldavi,
Cù li sò casci di legnu tarulati sempri di di più, cù l'anni.
Piattani cusì  bè a nostra ghjuventù i libroni cù di ramu la sò fibbia !
E ghjiacci lu passatu sottu à u lumi ed è colmu lu specchju, à l'ingurcipulitu visu.
Cusi longu ch'eddu è u tempu dipoi chi oghji ùn è più.
Lunaticu, languenti, una cunvaliscenza.
Agna sera chi passa aspeti la stessa diligenza
Chi sbarca e chi ti sbarca sempri i listessi abrei di ritornu
Indi i casi cunnoscu, eiu, navi pronti à parta e rinaghji carchi à ossi, vicinu à Nova Iorca, purtati da l'oceanu
E sempri lu fanale, à fà motti impauriti fra l'aletti di legnu.
E basta.
Eccuti di faccia à a grata, a ledara, edda, a si magna.
Picchjani à u purtoni dui ghjuvannuteddi. Sei uscita,
Hai ind'occhji u surisu impirnatu e dolci d'uni stagnu piaghjincu, di vaghjimu.
Ti n'arricurdarè ? 
Ti n'arricurdarè ?




Da a versione francesa:

Benjamin Fondane
Paysages 1917-1923
tradotu da u rumanu da Odile Serre
Edizioni Le temps qu'il fait, 2019

14/02/20

À C (39)

"Sait-elle haïr ?"

U basgiu (ditagliu)
A Canova, Amore e Psiche 
1793
Le Louvre