Versu à undici ori di mani emi varcatu a fruntiera ma in quidd'altru senzu. Un c'era nimu, tandu, à gridà : "En avant !", a vi possu assigurà, ch'andavami "en arrière".
Olive mi stava sempri vicinu. Pò essa u fattu d'avè purtatu insemi à Francescu e pò doppu d'essa stati tremindui in quiddi troncacoddi. Fà chi, un'amicizia era nata. Un diciva tantu ma si sapiva tena ed era prudenti e più.
Emi marchjatu semi passati par Xures e ci semi istalati ind'u campu furtificatu di Parroy ?
Un avivu cà voglia di dorma, e basta.
È passatu à Talmasca, neru.
Ha dettu : "Ti ni sè surtitu ? Sè tu chi ha tombu l'uffiziali di u regimenti di i cavalieri ?"
Eiu : "E chi ni sogu, eiu."
Eddu : "È detta : sè tu e basta. L'aghju da marcà ind'u rapportu, stà sera cuì, in Parroy, canton de Vic."
Ci n'era unu in paesi chi marcava tuttu com'à Talmasca un aghju mai sapiutu s'eddu si chjamava Zi Baldoni o Zibaldoni ? Zi Baldone facciva u sicritariu di a merria.
E chi n'avara fattu doppu di tutti sti paperole ?