.
29/02/16
Nsissim (4)
Bambacinu : Bibya, Bibya Nzayu-Potutu*, è cusì ch'eddu si chjamava l'omu neru, mortu, cadutu davant'à mè (l'aghju sapiutu doppu chi mi sogu truvatu di guardia a sera cù unipochi di tiragliori bambucchiti e abbambanati, com'à tutti noi...).
U tintu, pregu par eddu, pregu ancu par noi...
Nsissim (3)
À te l'omu neru, mortu, cadutu davant'à mè :
"E, quandu tutti ssi disgraziati di Bekôn(1), hani varcatu par un pezzu, par un beddu pezzu, Nzame i piglia e i si sarri ind'Ototolane, un lucacciu dannificu induva si vedi miserii, miserii e miserii...
Si sà, i bravi, eddi quandu sò morti, eddi, si ni voltani in paesi, sò cuntenti di l'omi, di u cunfortu e di l'abbadatera chi empiani i sò cori di felicità.
Si ni voltani di notti vicinu à quiddi ch'hani cunnisciti ed amati, fendu baddà davant'à i sò occhji, sogni piacevuli, l'insegnani com'eddu si facci à campà, à vincia massi richezza, à tena i sò donni fideli, (steti à senta, voi altri, culà, à a porta), à fà massi ziteddi, à tumbà à l'ingrossu à a caccia.
L'ultimu alifanti ch'aghju tombu, eiu, è cusì, o amichi, ch'aghju sappiutu ch'eddu aviva da passà."*
(1) finzioni, ind'i miti Fanghi d'Africa (Gaboni)
*da Blaise Cendars, Anthologie Nègre, Légendes cosmogoniques, Éditions de la Sirène, Paris 1921
26/02/16
Nsissim (2)
Sempri par tè, l'omu neru cadutu davant'à mè :
Avò ne awu, awu ne avò,
Mayi dhu melò,
Avò ne awu, awu ne avò,
Misurk, o nanò.*
U frettu e a morti, a morti e u frettu,
Vogliu chjuda l'arrecchja
U frettu e a morti, a morti e u frettu,
Miserii, o mà.
*da Blaise Cendars, Anthologie Nègre, Légendes cosmogoniques, Éditions de la Sirène, Paris 1921
24/02/16
Nsissim (1)
Una mansa d'omi muriva.
In prima ligna erani sempri i battaglioni culuniali à lampassi à l'attaccu, noi appressu.
À tè, l'omu neru cadutu davant'à mè:
È Nsissim chi à Gnul facci campà.
È Nsissim chi, di notti gira quandu si dormi. Mortu l'omu è Nsissim chi si ni và, ma nun mori à Nsissim, nun mori.
Sapeti a sò dumora, fin'tantu ch'edda stà ind'u sò Gnul ? Stà ind'occhju. Isiè, è ind'occhju ch'edda stà. È stu punticeddu chi lucica e chi sì vedi à mezu à l'occhju, quissu è Nsissim.
A stedda sopra,
U foccu sottu,
U carboni nantu à a ziglia,
L'anima ind'occhju,
Nuvuli, fumi e morti."*
*da Blaise Cendars, Anthologie Nègre, Légendes cosmogoniques, Éditions de la Sirène, Paris 1921
21/02/16
Buscidò
"O quantu eddu pesa di u suldatu, u duveru. A sò morti parò è lighjera quantu è a piuma." Culuneddu Uscichì 1942. (S'eddu l'ha detta.)
L'ultimu
Erami à l'ultimu di stu mondu.
I cannoni, l'omi, l'animali anch'eddi ughjulavani da a pena. I brami di a Ladra Paladina avivani da essa esauditi. Un sudori ghjilatu infasciulava ss'armati.
Sintivami l'ucchjata di a morti. O par forza o par amori, a tarra chjamava u sangui, u sangui chjamava a tarra. Pudivani sguttà i cori chi n'erami ghjunti à i farri brutti...
17/02/16
Parsona
U ghjornu erami insemi cù unipochi d'amichi, accolti in un abrì, un cagnà*.
Fora ?
Fora ?
Fora, era fora !
Chi v'aghju da cuntà ?!
C'era à Thibault Quelvet, à Lolo Chovet trem'indui Burguglioni, cu Maè l'Avignunincu (Linard, eddu, era sempri in via. Mancava, ma facciva ciò ch'eddu t'aviva da fà. Facciva a stafetta (era coureur, cum'eddi diciani) : sciviva ciò chi l'era dittatu, pò purtava u dispacciu, pò scriviva a risposta e pò facciva u codda e fala.
Maè, eddu, aviva presu u sò gradu d'aghjutenti ed era destinatu à parta, ind'i ligni più inghjò, sapori !
Corci à noi.
Li fighjulava e mi dumandava di ciò che nò erami divintati ? À chi n'erami ? Induva che noi erani ? L'inglesi, chi stavani cu noscu, chjamavani sti locchi l'Ucanny Valley** !? (Era u nomi di una vaddi di lacrimi, u nomi viniva à dì a "Vaddi Strana", s'aghju capitu bè.)
Un erami nudda cà personae***, animi persi, ghjucattuli di nienti destinati agnunu à un viaghju scunnisciutu, partuti par parta :
"I veri viaghjiatori partini par parta e basta, cori à buscichi legeri, senza scartassi da u sò destinu e senza mancu sapè parchi, dicini sempri: Aiò ! A sò brama, à quissi, à i nuvuli s'assumiglia."****
Da veda :
*crid1418
**Exister comme personne, Le Journal.cnrs.fr, 09.02.2016, par Marie Gaille,
*** Persona, Musée Branly, 02/2016
****Charles Baudelaire, Voyage
16/02/16
Dicivani
Dicivani chi l'orsu famitu nun badda. Noi altri, sacchi biotti, baddavami listessu. Un n'erami più orsi ma stavami famiti.
13/02/16
Amori
E pò c'era stu varmazzu chi agnitantu mi pigliava, agnitantu, u ciarbeddu, (briacchina di bumbardamenti, tichjezza di ssi lucacci, puzza di morti, mancanza di ciò chi schiariscia*, com'eddu diciva u pueta, un la sò ?).
E, postu che tù cerchi à capiscia ciò che tù nun pò più oramai capiscia, postu che tù, oramai, nun parli più, oramai, a lingua mea, a ti diciaraghju cù tarmini mei, paisani e paisanoni : ti vogliu bè, ti tengu. Vultetivini, cusì sia e pò basta !
*"Il manque ce qui éclaire." (Cf. post 26/01/16)
12/02/16
Sacchittinu
O, ciò chi m'è risciutu oghji !
Mamma m'ha mandatu un colì, (un sacchittinu) cù a sò bedda funicedda rossa : dui pugni di fasgiolu, fasgiolu Gascò, appena da fammi un piattu da sparta in trè o quattru, massimu cinqui o sei ! Tandu, aghju avutu, eiu, a primura di ciò ch'eddi t'avivani à magnà, Culà ?
Ind'i i me tempi, Santu Spiritu postu com'eddu sì devi, saria statu un saccu da fà magnà una cumpania intera, tuttu u boyau, ch'eddi m'avariani mandatu !
Tuccara, a disgrazia, u paesi ?
Sicchina marzulina ? Ventu fasgiulaghju, varmiccheghju ? Mancarani i bracci, sì !?
Và, ch'un dicciarani nudda.
Andeti voi à sapè...
Ma a me primura maiò era di sapè ciò chi n'era d'eddi, tramindui ?
Altari
Ci voli à nasci par pasci ! È cusì ch'eddu dici u pruverbiu.
Da sta straggi di sangui nasciva a sinfonia d'un mondu nuveddu : "Il n’y a pas un instant de la durée où l’être vivant ne soit dévoré par un autre (...) La terre entière, continuellement imbibée de sang, n’est qu’un autel immense où tout ce qui vit doit être immolé sans fin, sans mesure, sans relâche, jusqu’à la consommation des choses, jusqu’à l’extinction du mal, jusqu’à la mort de la mort. (…) la guerre est divine (...) c'est une loi du monde."*
Di fatti a Guerra, nata e ingorda, à l'altari s'inchjinava : pasciva !
Era a legi, era.
Signori, crergu, cacciettimi aghjà i dubiti mei.
*J de Maistre, Les soirées...
10/02/16
07/02/16
06/02/16
Fantasy...
E se vulessi a guerra, a tarra ?
A tarra un era più tarra.
A tarra era sterpiccia : razzicata, rastucciata, rumicata, brusgiata, stirpata, avvilinata, stracciata, prufanata, spaccata.
A tarra era sterpiccia : razzicata, rastucciata, rumicata, brusgiata, stirpata, avvilinata, stracciata, prufanata, spaccata.
A tarra furzata, era turrata petra, calcina, tufu, pulvariccia.
A tarra un era più, a tarra pingniva miseria.
A tarra un era più.
A tarra un era più.
I bombi, fussini eddi putenti e ultraputenti, un si la pudivani imprignà.
31/01/16
Guermania
Avaraghju capitu ciò chi a guerra pudiva essa ?
A guerra era quantu ad apra una porta e fighjulà in una stanza scura : un sì pò mai sapè ciò chi s'ha da passà.
A guerra era quantu ad apra una porta e fighjulà in una stanza scura : un sì pò mai sapè ciò chi s'ha da passà.
26/01/16
Un amori sinceru
Chi talentu stu Guillaume, pusseda l'arti veru !
In pocchi paroddi, avvicinava i cosi, ingutuppa a stonda, acconcia u sintitu.
Ci vuliva à fadda, e ci vuliva à truvaddi, mì !
Dissi : "Dans ce grand vide de mon âme il manque un soleil, il manque ce qui éclaire..."*, doppu sunniava, l'aghju vistu cusì.
In corsu : "Ind'u biotu tamantu di l'anima mea ci manca un suleoni, manca ciò chi schiariscia..." Paroddi chi parivani "doti di a natura" cume dicivani i vecchji.
Ripiglia e pò s'infiara : "Une force part de nous qui est un feu solide qui nous soude"*. "Parti da noi una forza chi è un foccu sodu, eccu ciò chi ci lega."
E pò cuncluda : "Existes-tu mon amour ?"*
È cusì ch'eddu parlava !
*L'abri-caverne, Calligrammes, Guillaume Apollinaire.
24/01/16
Passioni
Oghji 24 di ghjinnaghju 1916,
Oghji, toni ma micca acqua.
I bumbardamenti intrunavani l'aria.
A tarra trimava ad agnu colpu :
bà, bà, ban !
U piombu durghjulava u celi.
A turmenta ci pudiva ammantà di dolu.
Pariva, quiddu ghjornu, chi a guerra s'era missa i sò più beddi pompi.
Pudivani baddà i morti.
Pudivani baddà i morti.
23/01/16
Un souvenir oublié et vivant
A sera un n'avivami nudda à fà. Linard era statu mandatu à l'internu à purtà qualchi dispacciu à u cumandamentu.
Mi ritruvedi solu cù Guillaume. Insemi emi discorsu di tuttu, di a guerra, di u valori di a paci ch'eddu ci vularà à fà un di sti ghjorni cù quiddi chi ci faccivani perda amichi, saluta e ghjuventù.
Guillaume sappiva u talianu (era natu culà). Spartedimi in una spezia di lingua mischiata di corsu, talianu è francesu.
Mi parledi di u sò grand'amori par una certa Lou, cuntessina Burghignona maliciosa e infida (?).
Mi dissi di sò occhji "grands et beaux yeux". Mi dissi dinò : "ils m'avaient tant troublé que je m'en étais allé aussi tôt que possible afin d'éviter le vertige qu'ils me donnaient."
E par compia m'ha dettu ch'edda era divintata, par eddu, "un souvenir oubliè et vivant (sic) et que j'aime encore par dessus tout."
Mi piacivani st'ori persi impiuti d'umanu à mezu à un tarrenu divastatu impiutu d'un ussariu di carri maccinati, agna tantu di mughji aduluriti di suldati, cumpagni persi ghjunti à i Porti di l'Infernu.
Ô cannoni
Sai, di lu tò tupezzu, u fiocu di capeddi neri è a furtuna mea
U me pinsà ti richjappa e pò crocia u toiu
Tò pettu è u solu obus chi piacci sempri à mè
Tò ricordu è lanterna chi ci ghjova à spuntà a notti
Videndu a groppa larga di u cavaddu meiu, à li tò iglii toi, pinsatu aghju eiu
Eccu i fantassini chi si ni voltani à l'internu, lighjendusi un ghjurnali
U ghjaccaru di u brancardieru volta cù la sò pipa in bocca
U ciocciu ali rossi, sara i sò occhji spinti, bocca di ghjattucciu e zampi di u ghjattu
Un tuppanchjinu verdi corri à mezu à u murzu
Ind'a paghjola di u campamentu, u risu è brusgiatu
Veni à dì ch'eddu ci voli à fà casu à una mansa di cosi
U portabocci mughja
Alungheti u tiru
Alungheti u tiru amori di li vostri battarii
Bilancia di i battarii, pisivi cimbali
Chi movini l'agnuleddi innamurati scemi
Fendu onori à lu Diu di l'Armati
Arburu sbrumatu nantu à una teppa
Rumori di i trattori chi si ni coddani ind'a vadda
Ô vecchju mondu di u dicianovesimu seculu pienu à fumaroli cusi beddi e puri
Virilità di stu seculu induva nò stemi
Ô cannoni
U me pinsà ti richjappa e pò crocia u toiu
Tò pettu è u solu obus chi piacci sempri à mè
Tò ricordu è lanterna chi ci ghjova à spuntà a notti
Videndu a groppa larga di u cavaddu meiu, à li tò iglii toi, pinsatu aghju eiu
Eccu i fantassini chi si ni voltani à l'internu, lighjendusi un ghjurnali
U ghjaccaru di u brancardieru volta cù la sò pipa in bocca
U ciocciu ali rossi, sara i sò occhji spinti, bocca di ghjattucciu e zampi di u ghjattu
Un tuppanchjinu verdi corri à mezu à u murzu
Ind'a paghjola di u campamentu, u risu è brusgiatu
Veni à dì ch'eddu ci voli à fà casu à una mansa di cosi
U portabocci mughja
Alungheti u tiru
Alungheti u tiru amori di li vostri battarii
Bilancia di i battarii, pisivi cimbali
Chi movini l'agnuleddi innamurati scemi
Fendu onori à lu Diu di l'Armati
Arburu sbrumatu nantu à una teppa
Rumori di i trattori chi si ni coddani ind'a vadda
Ô vecchju mondu di u dicianovesimu seculu pienu à fumaroli cusi beddi e puri
Virilità di stu seculu induva nò stemi
Ô cannoni
Spampigliulanti cartucci di l'obus di 75
Scampanizeti cù pietà
Da Guillaume Appolinaire, Fusée
"La nuque è u tupezzu"
A sera che vi dicu, erami cù Linard e Guillaume. Guigliemu, à a moda corsa, u chjamava cusigna, era pueta e suldatu. Suldatu ben'intesu. Era di l'amichi di Linard.
Mi n'invengu, Guillaume ha attacatu :
"La boucle des cheveux clairs de ta nuque était mon seul trésor,
Ma pensée te rejoint et la tienne la croise..."
Tandu Guigliemu arrabiatu : "(Non, non, je n'y suis pas encore. À retravailler : "La boucle des cheveux sombres..." Non, je n'y suis toujours pas !!! "La boucle des cheveux noirs de ta nuque est mon seul trésor." Presque...").
A sera, ha duratu l'affari, ci campetimi. Certi volti, ùn voli à dì.
Era: stuppu, criò, carta e pò carta stracciata…
Ah, una cosa à dinò : "La nuque" è "u tupezzu" è cusì chi a musa soia, dici.
19/01/16
Ossessioni
Ô Signori, agnuli divini, vi pregu cacciatemi, ghjà, sta fiura chi mì veni e mi riveni e pò mi si volta à dinò...
Ma di quali sarà stu visu, (stu "maravisu", pinsavu eiu)?Sarà statu quiddu di Santa Maria-Mattalena o quiddu d'una bedda tudesca ? Quiddu di Lorette ? Quiddu d'un'antra ?
Pariva tuttu ch'edda mì baddessi davanti i mani appaghjatti, chi sò di a prighera, u segnu.
A sò anima in fiancu à mè in quidda tranchée nera, infusa mi facciva cumpania, mi cuttrava u sangui.
Ô tu, finzioni viva, salutu di lu me cori uccisu, avà, laccami in Paci, ti pregu, ti tengu cara : hai vintu. È ciò che tu vulivi senta ?
U ghjornu m'eru imbriaccatu di tè, a sogu.
17/01/16
Ce 17 février 1916
Ce 17 février 1916,
Bien chères vous deux,
J'ai reçu votre lettre partie du 10, hier au soir.
Ici, il fait toujours un temps humide mais je ne crains rien de plus que la boue et le froid. Heureusement notre équipement nous protège.
Les conditions sont bien meilleures qu'avant. On ne couche plus par terre et on dispose d'isolateurs et de lits de grillage. Ce n'est pas très doux mais on ne sent toujours pas l'humidité.
C'est un grand perfectionnement.
Depuis 7 mois, c'est à peine si les gens peuvent reconnaître ces forêts qui sont maintenant de petites villes avec son chemin de fer, ses usines, ses scieries... Il y a même des femmes à travailler !
Je vous écris ces lignes d'une baraque en bois donnant sur ce que l'on appelle entre de nous "l'avenue de la Grande Armée".
Quand vous m'envoyez des colis mettez ce que vous pouvez et des conserves pouvant se réchauffer si vous en trouvez au village chez Carolinu. J'ai un petit réchaud.
Je termine en vous souhaitant bien le bonjour à tous et en vous embrassant à toutes deux.
À l'occasion de votre prochaine lettre vous me donnerez l'adresse de Jérôme, je prouverais de lui envoyer deux mots.
Votre Sarratu qui pense bien à vous.
Mon cher fils
I Petri Rossi, le 10 janvier 1916
Pas de lettre de toi aujourd'hui, j'espère que tu as reçu le petit colis que ta sœur a préparé pour toi.
Aujourd'hui nous avons reçu une lettre de ton frère qui poursuit son instruction à Marseille. Nous recevons ses lettres plus régulièrement que les tiennes. Il est vrai que vous n'êtes pas dans la même situation.
J'espère que ta période de repos t'a été bénéfique et que tu fais bien attention à ne pas prendre froid.
J'ai encore espoir que tu resteras, ces temps-ci, à l'abri. C'est ma prière perpétuelle.
Nous t'embrassons bien fort.
Ta sœur et ta mère
DB
15/01/16
13/01/16
"Maravisu"
Sunniavu ancu eiu e, com'à l'acqua...
Ma d'induva mi sarani vinutu ssi paroddi e stu visu marianu ?
E da chi ? A cunvincia la ? Mi capisciarà à u mancu ? Fighjulà, un mì fighjulava, quissa a sogu.
M'infribbavu...
Lacrime secrete ne tengu un marone
Frà e porte chjose di l'intimu andà
Chi s'infrebba in mè, è chi omu sà
Lacrime d'amore ne aghju una storia*
*I Muvrini, 2002
E da chi ? A cunvincia la ? Mi capisciarà à u mancu ? Fighjulà, un mì fighjulava, quissa a sogu.
M'infribbavu...
Lacrime secrete ne tengu un marone
Frà e porte chjose di l'intimu andà
Chi s'infrebba in mè, è chi omu sà
Lacrime d'amore ne aghju una storia*
*I Muvrini, 2002
12/01/16
Tumberi
"Un si facci festa à l'omu cà a sò morti." Un è cusi chi u pruverbiu dici ?
A sera ch'e vidicu ni sarà falati 5 di i nostri : un obus : dui morti; un tiru à mitraglia : trè. L'infirmieri circavani à passà trà cianga (un mesi è più ch'eddu piuviva), legnu, vivi, feriti chi bucciaravani i sò tripi, morti muti chi ci vuliva à caccià da cui ci.
Cù Linard, piatti in uni scoru sottu à una "taule" di farru, avivami risparmiatu un "litrone" di vinu (digu "vinu", venaria megliu à dì "pichetta", sì).
È cusì chi i nostri morti funi fistighjati a sera, cù u stomacu in foccu vivu, brutta vinaccia !
Tantu hai, tantu vali... Un avivami nudda cà a morti e u frettu par accupagnà i toppi, i varmi e l'omi.
Nò, par essa ghjustu, t'avivami dinò u sangui. U nostru u sangui e quiddu di s'astri ad annaquà a tarra di Francia.
Un erami tutti in tempi di tumberi ?
09/01/16
08/01/16
À tè
A ti dicu, à tè, e senza fà error':
Et que tu m'aimes encor...
Avivu cuminciatu a me lettara, cusì. Parò un la pudiva scriva cusi, sò paroddi pruibiti. E ch'avivani da dì Pittroni u babbu, e Matteu, di Maria-Stedda babbu e frateddu ?
07/01/16
Angoisse
Je ne viens pas ce soir vaincre ton corps, ô bête
O bestia, nun vengu sta sera micca, à vincia lu tò corpu,
Induva i piccati d'un populu si cozzani, ne à zappà
In i tò capeddi currotti, una nera timpesta
Sottu à l'annoiu scundisatu chi lu me basgiu svarza
Chedu à lu tò lettu un sonnu pisivu e senza sogni alcuni
Chi bola sotta i tendi scunnisciuti di u rimorsu
E che tù pò tastà, detti chi sò i tò neri buccii
Tù chi, nantu à u nienti ni sà ancu più di i morti;
Chi u viziu, chi roda me nascita distinta
Mi ha, e com'à me ti ha, stampatu di a sò infertilità
Mentri ch'in lu tò senu a petra ci si stà
Par un cori chi nun ferisci, a denti d'alcunu miccidiu
Fughju, diciaratu e scunfattu, innafantatu da u feretru meiu
Cù sta paura di mora quandi solu eiu vogu e mi stendu
Stéphane Mallarmé
U tuttu e u biotu
Scunfita in lettu, vittoria à u fronti ?
Ghjuvanimaria era mortu da a risa. Ci erami truvati ind'u cafè di a gara à 6o05 à piglià u trenu par Coole.
Chi senzu dà à tuttu ciò chi c'era accudutu ?
Sta mani che vi dicu u "nudda", frateddu di u "nienti" s'erani appaghjatti par dà un "tuttu" biotu parò.
Chi senzu dà à tuttu ciò chi c'era accudutu ?
Sta mani che vi dicu u "nudda", frateddu di u "nienti" s'erani appaghjatti par dà un "tuttu" biotu parò.
02/01/16
À la Renommée des Escargots (5)
Un ni pudivu più, eiu, di u lumi di i candeli, di u purfumu di Lorette chi mi tinivu adossu, di a sò voci acuta, di i me provi e di st'iniziazioni incerta. Aghju pigliatu e mi ni sogu andatu. Mi c'è vulsutu a notti fora à caccami u sò adori da lu me corciu ciarbeddu indibulitu. Stampati, firmavani i fiori di u mali e a puppusgia bianca...
M'era vinuta a nosgia.
À la Renommée des Escargots (4)
Terza notti cumpiita.
Postu chi a candela era stata pagata, fighjulavu i muri ancu di notti (à lumi di candela ogni stracciu pariva tela, sapeti).
U decoru era fattu à fiori è baghi ornati.
Fiori: rosi, pigonii, chjarisgi, hortensià, spannati e maravigliosi comu ùn ni n'avivu mai vistu. À mezu à sti mazzuli bianchi, rossi, grisgiu ancu, una puppusgia, piumi bianchi e bicchitortu, mi fighjulava. Pariva tuttu ch'edda mi calculessi cù u sò occhju biecu.
À la Renommée des Escargots (3)
"Abréger le cauchemar, aller vers un gouffre commun."
U sò nomi l'aghju sminticatu. Lorette mi pari ? Nò ? Un mi n'invengu più. È pò u nomi... un pudiva cà essa falzu.
I sò capeddi rossi longhi, longhi, sciolti com'à quiddi di i fati di i storii, currivani insinu à a punta di i sò chjappali.
A carizzava.
Fami un n'avivami mancu, agna tantu un servori ci cuddava qualchi buttiglia (un n'erami à mezu à i vigni, cù l'ubbligazioni di cunsumà?).
Fora piuviva è tichetti n'avivu pigliatu massi (par 10 franchi e più), à Madama Hairon.
Cù l'occhji chjusi, u sognu pudiva ricumicià, i buccii dinò.
Era a me siconda notti cù una donna in lettu.
E la notti passava, nera.
01/01/16
À la Renommée des Escargots (2)
U novu quidda sera era scrittu in sti qualchi versi di Baudelaire :
"Se qualchi sera, d'un pienti vinutu senza sforzu,
Pudivi o Regina di i crudeli !
Calisginà u spendori di li tò occhji infideli..."
"Se qualchi sera, d'un pienti vinutu senza sforzu,
Pudivi o Regina di i crudeli !
Calisginà u spendori di li tò occhji infideli..."
À la Renommée des Escargots (1)
Emi toccu a nostra permissioni di 6 ghjorni. Parmissiunarii IÒòòò !!!
Ghjustu, par certi, u tempu di riintrassini in casa. Micca par noi. Cù Ghjuvanimaria u Carbinesu, ci semi arristati in Chalon-sur-Marne, à mancu un'ora di trenu da Coole. Induva avivami da andà ?
A villa è bidduccia appena tocca da a guerra. Emi vistu, longu à u fiumi e vicinu à a gara una casa crippata da una bomba ed era guasgi tuttu. Era Chemin de la Petite Vitesse, di i volti, certi nomi...
Da a gara à ghjunghja à l'ustaria induva avivami da stà avaremi marchjatu una mez'oretta. Chi piacè di veda ghjenti civili (un cunniscivami à nimu, bon !)...
Rue Saint Jacques à l'angulu di a rue Sainte Menhould, passatu u Grand Bazar di u Suldatu (è u nomi cusì) sì trova a pension di Madama Hairon. U locu sì chjamava prima, À la Renommée des Escargots era un cafè-restaurant cù tutti i sò cumudità.
Rue Saint Jacques à l'angulu di a rue Sainte Menhould, passatu u Grand Bazar di u Suldatu (è u nomi cusì) sì trova a pension di Madama Hairon. U locu sì chjamava prima, À la Renommée des Escargots era un cafè-restaurant cù tutti i sò cumudità.
A sera, emi baddatu, emi bittu dinò. È accarsu ciò ch'aviva da accadi.
U restu, un mi n'invengu, "u restu è in Carbuccia" com'eddu si diciva ind'i tempi ind'i nostri locchi.
31/12/15
U tavonu di i Punti Grisgi
Aghju intesu ch'eddu si chjamava An-Zì o qualcosa cusigna (aghju capitu beddu doppu chi u sò veru nomi era Hanzì, mi stunnava di truvà stu "Zì" piazzatu cusi darretu è micca davanti com'è induva noi). Infini chi, emi spartutu un bicchieri di vinu.
A sogu, parini foli, parini. V'aghju da spiegà parchi:
Quidda sera, tinivu solu u me locu, a cota 273, à chjamava a "posta à i Punti Grisgi" chi certi volti ci dava da veda u passa e vena di punti di i caschi di i nostri numichi, cuì à 250 metri, e ancu. M'avivani laccatu quì solu, ch'eru di segnu à u tiru di precisioni, capaciu à tirà ancu à spera s'eddu ci vuliva. Erami à a mittà di u me "quart" cuminciatu à meza notti.
U tarrenu era annivatu, un frettu, ch'un vi ni dicu, senza mancu pudè accendasi un fucareddu.
A luna luccicava appena, piatta in tantu in tantu, e m'eru missu à pinsà à i Bastergacci, à i sò funi, à i sò torri e à i sò pozzi induva eddi, a luna, a si cuglivani...
Erami à stu puntu quandu sintedi una bucciaredda chi mì chjama (era un bosciu) : "Gentil Français, gentil Français, trichen zì, trichen zì... glassi... vulè, vulè !" e purghjendu à sò manu in altezza, vissi una buttigliola di u vinu sorta d'un tavonu à 5 metri da à me posta ! Ma comu avarà fattu à infrugnassi in sin'à quì, quistu ?
E trichi è traca, à a fini d'una mez'ora di sparulimu ci truvetimi trem'indui, indu tavonu di i Punti Grisgi à tuccà à a saluta... fistighjendu l'annu novu ch'aviva da vena, cu un amicu-numicu.
Fù cusì chi sì cumpiò l'annu 1915.
(Un aghju dettu nudda à nimu, mì).
Mi sogu dettu, u ghjornu, chi a fini di sta guerra era vicina, oramai, chi o sinò affari cusì un ci ni saria mai statu !
24/12/15
Chirchenni, curbeddati e paneri
Forza erami ghjunti à quiddi tempi ch'eddu diciva à Matteu 13 (44 à 51) ?
"U regnu di i celi è cum'è un tesoru piattu in un chjosu (...)
"U regnu di i celi è dinò cum'è quandu un marcanti è in cerca di peruli preciosi (...)
"U regnu di i celi è dinò cum'è una reta lampata e chi riguara pesci d'ogni generu; piena ch'edda è, i piscadori a tirani nantu a rena, posani e scegliani i pesci ; i beddi i mettini ind'i paneri, i mezzi i si ghjetani. Cusì sarà à a fini di stu mondu : venarani l'agnuli à caccià i gattivi da intrà i ghjusti e lamparani in bocca à u foccu : cusì ci sarani pienti e chirchenni." Parodda di u Vangelu.
Di fatti, pienti e chirchenni n'avivami da rivenda, à curbeddati.
Erami ghjunti à quiddi tempi ?
Marie-Huguette
Quidda sera, vigilia di Natali, Linard abbattutu, m'aviva parlatu di la sò grandi passionni d'amori par una certa Marie-Huguette. Mi n'invengu, clamava par edda una puesia di Verlaine, mi pari, e cantava :
Au calme clair de lune triste beau,
Qui fait rêver les oiseaux dans les arbres,
Et sangloter d'extase les jets d'eau,
Les grands jets d'eau sveltes parmi les marbres...
Qui fait rêver les oiseaux dans les arbres,
Et sangloter d'extase les jets d'eau,
Les grands jets d'eau sveltes parmi les marbres...
In paesi, Ghjaseppu di Minè aviva cantatu, eddu, à Tirisina :
Par dumandati l'amori,
Bramarè in questa ghjurnata,
Di pudeti ben' discora,
E bramarè di sapè lu veru
Se u tò cori saria sinceru.
Insemi insin'à la morti,
Isperu, semi legati,
Cun amor' custanti e forti,
Ginerosu, micca ingrati,
Nun ci sia forza tarrena,
Par aluntanaci appena !
À quali oramai adirrizà sti versi ?
À Maria Stedda ? À a Guerra Stessa ?...
Iè, à edda : "O Guerra, insemi e insin'à la morti isperu semi legati, cun un amor'custanti e forti, ginerosu e poccu ingrati. Che nun ci sia forza tarrena par aluntanaci appena...".
Era cusì u nostru destinu.
Avivami noi, a tarra, Verlaine u marmaru : tandu femi u pattu da fà fossi à tutti st'amori umani scurdati, aluntanati e cusì sia !
"Les jets d'eau ne sanglotent pas, l'heure est encor trop claire... car ils sont éphémères et ne survivent pas." Cusì dissi Linard, "Comme nous" ?
"Ma chi dici ?" Feci Ghjuvanimaria Cretioli di Carbinu, ch'era vinutu cù noscu.
"Nudda, nudda o Ghjuvan Marì...andemuccini à dorma, và ch'è megliu !".
Pinsedi intra me stessu : "Bon' Natali o Marie-Huguette !"
23/12/15
Jockey-Club
Erami di guardia, in prima ligna, cù Maël, Linard e Jean Bernier.
Bernier passendumi una "buata di scimia" (u chjamavani cusì, du singe, parchigna ?), mi dissi : “Tiens Caporal, prends ça, c'est Arsène* qui régale !”
Ni pigliu a me parti, di punta di cultedda, a mettu nantu à un biscutinu, duru comu è dura a petra. Passu a buata à un antru chi si serva e, appressu à eddu, tutti i tippi di a cumpania. A bocca piena, mastucava senza fini da inghjutà lu micca.**
I fighjulgu tutti: certi faccini niccia di magnà, à più parti spanzirutteghjani. Quantu n'emi magnatu di sti buati ?***
In più, ti brusgiani u stomacu, di u frusciu un ni parlemi...
In più, ti brusgiani u stomacu, di u frusciu un ni parlemi...
Dumani sarà sardini, à u tantu, chi è Natali !
(A parodda buata, un l'avivu mai intesu in paesi. In Aghjacciu a chjamavami "scattula" parò pesci o cari noi i magnavami freschi o secchi, (buati, micca !)
* I chjamavani à Arsène chi a marca era : Arsène Saupiquet.
** Jean Bernier, La percee, Roman d'un fantassin, 1914-1915
***Cù, Llosa Marie, « La conserve alimentaire au service du soldat: une production de
guerre ? », Matériaux pour l’histoire de notre temps 3/2008 (N° 91), p. 80-83 URL : www.cairn.info/revue-materiaux-pour-l-histoire-de-notre-temps-2008-3-page-80.htm.
** Jean Bernier, La percee, Roman d'un fantassin, 1914-1915
***Cù, Llosa Marie, « La conserve alimentaire au service du soldat: une production de
guerre ? », Matériaux pour l’histoire de notre temps 3/2008 (N° 91), p. 80-83 URL : www.cairn.info/revue-materiaux-pour-l-histoire-de-notre-temps-2008-3-page-80.htm.
20/12/15
Paulu e Lavighju
Era une guerra eterna, parò, mi sbuccia un surisu. Persu à mezu à stu scumbugliu maiori e generali, mi vensini in menti sti versi d'un chjama e risponda tra Lavighju Barbagrisgia e Paulu di a Stazzona.
Paulu :
"Abbuttonati la braghetta,Alzà ti li pantaloni.
Piglii, torri e pò arembi,
S'ultimissimi discussioni,
E pò volti à la tò piazza,
Senza troppu pratinzioni !"
Lavighju :
"Avà sì che mi n'avegu,
Che tu un se bonu à cantà !
E che tu starii megliu,
Senza dì e senza fà,
Fà di dì e dì di fà,
Strappa cuì e vai culà !"
Erami di ghjugnu 1910, ind'à a Mora, ind'i Petri Rossi, morti da a risa, à middi anni d'avali.
19/12/15
Guglielmu
Ci annuiavami... pattivami
I dui armati stavani impastughjati, l'una e l'altra capaci di nudda.
E li nostri ciarbeddi s'inlamaghjunivani !
Da fà passà l'ori m'eru missu tandu à zuccà u legnu. Pigliavu ciò chi mi viniva in manu, ma u più chi mi piacciva cuì, com'à culà, era di travaglià u prugnulu.
Linard, sempri Linard, cù a passionni di i ghjurnali, m'aviva mustratu à Guglielmu, u "Kaiser" (u capizzoni di i bosci), cum'Eddi u chjamavani.
Accantu à me, Maël l'Avignunincu, eddu, battiva u ramu di quachi stucciu d'obus tiratu u ghjornu stessu.
Ci annuiavami, chi vuleti ?
Zuccavami.
17/12/15
14/12/15
13/12/15
O Santa !
"O Santa Lucì,
Vi pregu, fetti mi ghjà veda ciò chi un vegu e fetti mi ghjà creda à ciò ch'un crergu e chi stu mondu di tuntia si ni volti in un mondu di saviezza. Se vò pudeti..."
10/12/15
U goéland di Sarratu fora
V'aghju dettu di Linard ?
Era capurali cum'à me, sempri à tirà à sò pipa e prontu à leghja tuttu ciò ch'eddu pudiva truvà da leghja. Un omu bravucciu.
U più chi la dava da leghja erani sti pezzi di ghjurnali cuzzati ind'i pachiteddi che nò ricivivani agna tantu, guasgi biotti, cù un pugnu di fichi secchi, vasetti di cunfittura, una scattula di biscuttini ecc...
Mamma m'aviva mandatu un paghju di calzetti e una baretta misgia... rossa. Ghjuvarani chi l'inguernu è crudu, crudu cust'annu...
Linard : "Sarratu, regarde j'ai trouvè ce morceau de journal: l'Humanitè du 23 septembre 1911, bigre, bigre ! Écoute moi ça : Contes et nouvelles. L'Agonie, par Yves Le Fevre."
E Linard cuminciò à leghja:
"La rafale les avait surpris au nord de l'ile de Batz en pleins récifs, comme ils ramenaient leurs filets déchirés. Un moment la petite barque avait fait tête, les voiles en ralingue. Le viel Yavonic, les mains dures et crispées sur la barre (Linard : Vindieu, il manque ici un morceau !!!) malheur le pic demeurait engagé en haut du mat. La vergue pendait et la toile tourbillonnait au vent comme tourbillonne dans l'orage un goéland blessé aux ailes lasses.
C'etait une bourrasque de..." ("Fini, vindieu, il manque le reste, au meilleur moment, bigre, bigre, peste, tiens !") dissi Linard annarbatu e dilusu. Mancava u pizzateddu di u ghjurnali, li mancava a fini di a strufuletta ...
Pinsavu : s'eddu c'era statu à ziu Mignoculu, a t'avaria data
eddu a fini di u goéland !!! A t'avaria invintata à tò fini, sì chi i sappiva cuntà !
(Chi sarà un goéland, un bateddu ? Un aceddu ? U maroni ??? A v'aghju dà dì, l'aghju sappiutu beddu doppu, un goéland saria un'acula marina !
Linard,
dipintu da Albert Gleizes.
04/12/15
Ghjorni
Dunqua, si nutriscierà u passatu d'agni "avali".
Dumani, l'avali d'oghji si sversa ind'u passatu.
E cusì, agni ghjornu, e cusì agni ghjornu, e cusì...
A million years ago...
M'arricurdava di st'ori Sardi*, oramai luntani, e di sta puesia di u tempu chi passa.
"Palchì non torri, dì, tempu passatu ?
Palchì non torri, dì, tempu paldutu ?"**
A risposta sarà quista ?
"Ciò chi ci parmetta di dì, cun verità, chi u tempu esisti, è appuntu ch'eddu tendi à mai più nun essa."
Sant'Augustinu, Cunfessioni, L. XI, cap. XIV.
* Da veda i biglietti infra di 02/2014 e seg.
**A Timon, Canti popolari della Sardegna, abbatu Gavino Pes (dialetto gallurese) p 73, Carlo Timon, Cagliari, 1833
Veru, veri...
E u pruverbiu tontu chi dici ch'eddu "È a u foccu chi si cunnosci u veru militari...".
À u foccu, c'erami, e tandu ?
Era à stu foccu cuì che noi cunniscivami ziteddi veri chi cascavani. I militari, eddi, i veri, si scaldavani à un antru foccu quiddu cù cima e ceppi, quiddu di u ziglioni.
Povari à noi.
Inscription à :
Articles (Atom)