À KP (ch'eddu sia ringraziatu)
U ghjornu ch'e vi dicu, si sintiva a branata. Par quiddi chi com'à mè, erani stati un tempu pastori, si pudiva dì ch'eddu si sintiva crescia l'arba, com'à u t... in manu. Un fiori biancu e sulignu, sbucciatu d'un puntali chjarisginu chi era statu stirpatu, brusgiatu da gasi murtiferi, ci fighjulava, vanu,vanu, ma risparmiatu. À manca, qualchi petri d'una muriccia, mi faccivani pinsà ch'eddu c'era statu una casa cuì, poccu nanzu. Poccu nanzu à ssi bumbardamenti che nò pativami avà. Bombi di farru, di focchi e di gasi, di quiddi gasi murtiferi chi v'assuccufeghjani appena ch'eddi vi toccani i pulmoni.
A fiancu à noi falavani l'omi, com'eddi sgottani in silenziu, i gocci immutevuli di l'acqua da mani di brani brumati. Oghji à setti ori emi persu à Roquet. In punta di morti un ha truvatu altru cà lintà un "Ahhhhh, je me meurs (mi ni morgu) !" e basta. Tintacciu, fù prestu fattu, intupizzatu !
"Si ni morani l'omi, à longu, parò u mondu eddu parsista ma, accadi sta stonda in cui, a morti d'un omu si cunfondi cun quidda di un mondu. È una stonda furtiva e silenziosa chi un disturba à nimu.
Ed è cusì chi, ustaculu tra eiu e u mondu, mondu chi mi vuliva pusseda, un ci n'era.
Pudivu avali porghja a manu, u pudiva tena, un n'arristava più nudda, ch'eddu un asistiva più."*
A morti di Roquet aviva da signà ssu cambiamentu. C'erami avvezzi à a morti. A morti, muta, edda, trasferiva à l'ingrossu.
Avivami mutatu mondu, un la sappivami ancora.
* "Jérôme Ferrari par lui-même", Jérôme Ferrari, in revue Décapage, Paris, Flammarion, Hiver-printemps 2016, p.79-82.
http://revuedecapage.blogspot.fr/