.

.
Paisani in anda pà a fiera di u Niolu. LC Canniccioni v 1910

31/12/15

U tavonu di i Punti Grisgi

Aghju intesu ch'eddu si chjamava An-Zì o qualcosa cusigna (aghju capitu beddu doppu chi u sò veru nomi era Hanzì, mi stunnava di truvà stu "" piazzatu cusi darretu è micca davanti com'è induva noi). Infini chi, emi spartutu un bicchieri di vinu. 
A sogu, parini foli, parini. V'aghju da spiegà parchi:
Quidda sera, tinivu solu u me locu, a cota 273, à chjamava a "posta à i Punti Grisgi" chi certi volti ci dava da veda u passa e vena di punti di i caschi di i nostri numichi, cuì à 250 metri, e ancu. M'avivani laccatu quì solu, ch'eru di segnu à u tiru di precisioni, capaciu à tirà ancu à spera s'eddu ci vuliva. Erami à a mittà di u me "quart" cuminciatu à meza notti.
U tarrenu era annivatu, un frettu, ch'un vi ni dicu, senza mancu pudè accendasi un fucareddu.
A luna luccicava appena, piatta in tantu in tantu, e m'eru missu à pinsà à i Bastergacci, à i sò funi, à i sò torri e à i sò pozzi induva eddi, a luna, a si cuglivani... 
Erami à stu puntu quandu sintedi una bucciaredda chi mì chjama (era un bosciu) : "Gentil Français, gentil Français, trichen zì, trichen zì... glassi... vulè, vulè !" e purghjendu à sò manu in altezza, vissi una buttigliola di u vinu sorta d'un tavonu à 5 metri da à me posta ! Ma comu avarà fattu à infrugnassi in sin'à quì, quistu ?

E trichi è traca, à a fini d'una mez'ora di sparulimu ci truvetimi trem'indui, indu tavonu di i Punti Grisgi à tuccà à a saluta... fistighjendu l'annu novu ch'aviva da vena, cu un amicu-numicu. 
Fù cusì chi sì cumpiò l'annu 1915.
(Un aghju dettu nudda à nimu, mì).

Mi sogu dettu, u ghjornu, chi a fini di sta guerra era vicina, oramai, chi o sinò affari cusì un ci ni saria mai statu !

24/12/15

Chirchenni, curbeddati e paneri

Forza erami ghjunti à quiddi tempi ch'eddu diciva à Matteu 13 (44 à 51) ?
   "U regnu di i celi è cum'è un tesoru piattu in un chjosu (...)
   "U regnu di i celi è dinò cum'è quandu un marcanti è in cerca di peruli preciosi (...)
   "U regnu di i celi è dinò cum'è una reta lampata e chi riguara pesci d'ogni generu; piena ch'edda è, i piscadori a tirani nantu a rena, posani e scegliani i pesci ; i beddi i mettini ind'i paneri, i mezzi i si ghjetani. Cusì sarà à a fini di stu mondu : venarani l'agnuli à caccià i gattivi da intrà i ghjusti e lamparani in bocca à u foccu : cusì ci sarani pienti e chirchenni." Parodda di u Vangelu.

Di fatti, pienti e chirchenni n'avivami da rivenda, à curbeddati. 
Erami ghjunti à quiddi tempi ?

Marie-Huguette

Quidda sera, vigilia di Natali, Linard abbattutu, m'aviva parlatu di la sò grandi passionni d'amori par una certa Marie-Huguette. Mi n'invengu, clamava par edda una puesia di Verlaine, mi pari, e cantava :

Au calme clair de lune triste beau,
Qui fait rêver les oiseaux dans les arbres,
Et sangloter d'extase les jets d'eau,
Les grands jets d'eau sveltes parmi les marbres...

In paesi, Ghjaseppu di Minè aviva cantatu, eddu, à Tirisina :

Ghjunta è l'ora disirata,
Par dumandati l'amori,
Bramarè in questa ghjurnata,
Di pudeti ben' discora,
E bramarè di sapè lu veru
Se u tò cori saria sinceru.

Insemi insin'à la morti,
Isperu, semi legati,
Cun amor' custanti e forti,
Ginerosu, micca ingrati,
Nun ci sia forza tarrena,
Par aluntanaci appena !

À quali oramai adirrizà sti versi ? 
À Maria Stedda ? À a Guerra Stessa ?...

Iè, à edda : "O Guerra, insemi e insin'à la morti isperu semi legati, cun un amor'custanti e forti, ginerosu e poccu ingrati. Che nun ci sia forza tarrena par aluntanaci appena...". 
Era cusì u nostru destinu.
Avivami noi, a tarra, Verlaine u marmaru : tandu femi u pattu da fà fossi à tutti st'amori umani scurdati, aluntanati e cusì sia ! 
"Les jets d'eau ne sanglotent pas, l'heure est encor trop claire... car ils sont éphémères et ne survivent pas." Cusì dissi Linard, "Comme nous" ?
"Ma chi dici ?" Feci Ghjuvanimaria Cretioli di Carbinu, ch'era vinutu cù noscu.
"Nudda, nudda o Ghjuvan Marì...andemuccini à dorma, và ch'è megliu !".

Pinsedi intra me stessu : "Bon' Natali o Marie-Huguette !"

23/12/15

Jockey-Club

Erami di guardia, in prima ligna, cù Maël, Linard e Jean Bernier. 
Bernier passendumi una "buata di scimia" (u chjamavani cusì, du singe, parchigna ?), mi dissi : “Tiens Caporal, prends ça, c'est Arsène* qui régale !” 
Ni pigliu a me parti, di punta di cultedda, a mettu nantu à un biscutinu, duru comu è dura a petra. Passu a buata à un antru chi si serva e, appressu à eddu, tutti i tippi di a cumpania. A bocca piena, mastucava senza fini da inghjutà lu micca.**
I fighjulgu tutti: certi faccini niccia di magnà, à più parti spanzirutteghjani. Quantu n'emi magnatu di sti buati ?***
In più, ti brusgiani u stomacu, di u frusciu un ni parlemi...
Dumani sarà sardini, à u tantu, chi è Natali !
(A parodda buata, un l'avivu mai intesu in paesi. In Aghjacciu a chjamavami "scattula" parò pesci o cari noi i magnavami freschi o secchi, (buati, micca !)




* I chjamavani à Arsène chi a marca era : Arsène Saupiquet.
** Jean Bernier, La percee, Roman d'un fantassin, 1914-1915
***Cù, Llosa Marie, « La conserve alimentaire au service du soldat: une production de 
guerre ? », Matériaux pour l’histoire de notre temps 3/2008 (N° 91), p. 80-83  URL : www.cairn.info/revue-materiaux-pour-l-histoire-de-notre-temps-2008-3-page-80.htm.

20/12/15

Paulu e Lavighju

Era une guerra eterna, parò, mi sbuccia un surisu. Persu à mezu à stu scumbugliu maiori e generali, mi vensini in menti sti versi d'un chjama e risponda tra Lavighju Barbagrisgia e Paulu di a Stazzona.

Paulu :
"Abbuttonati la braghetta,
Alzà ti li pantaloni.
Piglii, torri e pò arembi,
S'ultimissimi discussioni,
E pò volti à la tò piazza,
Senza troppu pratinzioni !"

Lavighju :
"Avà sì che mi n'avegu,
Che tu un se bonu à cantà !
E che tu starii megliu,
Senza dì e senza fà,
Fà di dì e dì di fà,
Strappa cuì e vai culà !"

Erami di ghjugnu 1910, ind'à a Mora, ind'i Petri Rossi, morti da a risa, à middi anni d'avali.

19/12/15

Guglielmu

Ci annuiavami... pattivami
I dui armati stavani impastughjati, l'una e l'altra capaci di nudda. 
E li nostri ciarbeddi s'inlamaghjunivani !
Da fà passà l'ori m'eru missu tandu à zuccà u legnu. Pigliavu ciò chi mi viniva in manu, ma u più chi mi piacciva cuì, com'à culà, era di travaglià u prugnulu.
Linard, sempri Linard, cù a passionni di i ghjurnali, m'aviva mustratu à Guglielmu, u "Kaiser" (u capizzoni di i bosci), cum'Eddi u chjamavani. 
Accantu à me, Maël l'Avignunincu, eddu, battiva u ramu di quachi stucciu d'obus tiratu u ghjornu stessu.
Ci annuiavami, chi vuleti ?
Zuccavami.

Zuccavami l'acqua stantata di i nostri pienti...

Cù u situ L'artisanat des tranchées, à ringrazziaddi.

14/12/15

13/12/15

O Santa !

"O Santa Lucì,
Vi pregu, fetti mi ghjà veda ciò chi un vegu e fetti mi ghjà creda à ciò ch'un crergu e chi stu mondu di tuntia si ni volti in un mondu di saviezza. Se vò pudeti..."
Vulivami sapè u fondu di u rosumarinu chi mai nimu ha cunisciutu, nanzu à ghjunghja à u prufondu.


Giovanni della Robbia, Santa Lucia, 
1523 circa, Certosa del Galluzzo, Firenza

10/12/15

U goéland di Sarratu fora

V'aghju dettu di Linard ?

Era capurali cum'à me, sempri à tirà à sò pipa e prontu à leghja tuttu ciò ch'eddu pudiva truvà da leghja. Un omu bravucciu.
U più chi la dava da leghja erani sti pezzi di ghjurnali cuzzati ind'i pachiteddi che nò ricivivani agna tantu, guasgi biotti, cù un pugnu di fichi secchi, vasetti di cunfittura, una scattula di biscuttini ecc... 
Mamma m'aviva mandatu un paghju di calzetti e una baretta misgia... rossa. Ghjuvarani chi l'inguernu è crudu, crudu cust'annu...
Linard : "Sarratu, regarde j'ai trouvè ce morceau de journal: l'Humanitè du 23 septembre 1911, bigre, bigre ! Écoute  moi ça : Contes et nouvelles. L'Agonie, par Yves Le Fevre."
Linard cuminciò à leghja:
"La rafale les avait surpris au nord de l'ile de Batz en pleins récifs, comme ils ramenaient leurs filets déchirés. Un moment la petite barque avait fait tête, les voiles en ralingue. Le viel Yavonic, les mains dures et crispées sur la barre (Linard : Vindieu, il manque ici un morceau !!!) malheur le pic demeurait engagé en haut du mat. La vergue pendait et la toile tourbillonnait au vent comme tourbillonne dans l'orage un goéland blessé aux ailes lasses.
C'etait une bourrasque de..."  ("Fini, vindieu, il manque le reste, au meilleur moment, bigre, bigre, peste, tiens !") dissi Linard annarbatu e dilusu. Mancava u pizzateddu di u ghjurnali, li mancava a fini di a strufuletta ...

Pinsavu : s'eddu c'era statu à ziu Mignoculu, a t'avaria data 
eddu a fini di u goéland !!! A t'avaria invintata à tò fini, sì chi i sappiva cuntà !
(Chi sarà un goéland, un bateddu ? Un aceddu ? U maroni ??? A v'aghju dà dì, l'aghju sappiutu beddu doppu, un goéland saria un'acula marina !

Linard, 
dipintu da Albert Gleizes.


04/12/15

Ghjorni

Dunqua, si nutriscierà u passatu d'agni "avali". 
Dumani, l'avali d'oghji si sversa ind'u passatu. 
E cusì, agni ghjornu, e cusì agni ghjornu, e cusì...

A million years ago...

M'arricurdava di st'ori Sardi*, oramai luntani, e di sta puesia di u tempu chi passa.

"Palchì non torri, dì, tempu passatu ?
Palchì non torri, dì, tempu paldutu  ?"**

A risposta sarà quista ?

"Ciò chi ci parmetta di dì, cun verità, chi u tempu esisti, è appuntu ch'eddu tendi à mai più nun essa." 
Sant'Augustinu, Cunfessioni, L. XI, cap. XIV.


* Da veda i biglietti infra di 02/2014 e seg.
**A Timon, Canti popolari della Sardegna, abbatu Gavino Pes (dialetto gallurese) p 73, Carlo Timon, Cagliari, 1833

Veru, veri...

E u pruverbiu tontu chi dici ch'eddu "È a u foccu chi si cunnosci u veru militari...".
À u foccu, c'erami, e tandu ? 
Era à stu foccu cuì che noi cunniscivami ziteddi veri chi cascavani. I militari, eddi, i veri, si scaldavani à un antru foccu quiddu cù cima e ceppi, quiddu di u ziglioni.
Povari à noi.

02/12/15

Dizziunariu

"À chi è ghjuntu à a fini di u chjassu, di u chjassu un n'ha mancu più bisogna." 
Milord Pavić, Dictionnaire Khazar, p 53, Belfond, 1988

01/12/15

Nuvembri... dicembri, ghjinnaghju

28 novembre 1915,*
Journée calme et sans incident.
Pertes    Officiers   Troupes
Tués            0             0
Blessés      0             3

29 novembre 1915,*
Des patrouilles envoyées sur la gauche du Secteur pendant la nuit du 28 au 29 ont reconnu des emplacements de poste d'écoute allemands.

Pertes    Officiers   Troupes
Tués            0             0
Blessés      0             1

30 novembre 1915,*
L'ennemi travaille beaucoup moins depuis que nous procédons à de nombreux tirs d'obus "Cellérier"**.
L'artillerie ennemie a montré un peu plus d'activité que les jours précédents.

Pertes    Officiers   Troupes
Tués            0             1
Blessés      0             1

Era quista a vita nostra di agni ghjornu... (e in più, u caiè di ciò chi ci accadiva, un ni diciva mancu a mità)
L'ufficiali cummandavani, e truppa ? À chi ni surtiva mortu, à chi si truvava stroppiu... 
Era a nostra sorti, cusì. 
Parchigna ? Parchi è cusì ch'eddu ci vò !




* Da, Journal des marches, 171 eme RI..., op. cit
** L'obus Cellérier, porta u nomi di u capitanu chi l'ha invintatu, in 1914, è una spesia di cannunettu (mortiè) fattu cù un obus alimanu di 77mm e a sò cartuccia di 65. 
Cù, http://lesarmeesdechampagne.forumactif , à ringraziaddi.

28/11/15

Stantari

à GmW
Stavami intravati, paralizzati. Sepolti da a tarrra, u cotru, da i mesi e da i mesi.
Pariva tuttu chi i nostri generali avissini missu u corru ind'a ghjerba, e noi appressu à eddi, e s'astri listessu. 
Chi tanti petri petrificati... 

Cagnà, cagnara !

Sta mani m'hani chjappatu di varghja, cù tre omi, in una cagnà* di i primi ligni: frettu, ghjelu, cotru e catena ghjilata, paisacciu ! Paisacciu, vi dicu.
Pinciulavu e mi vegu affacà à Stern cù un tipu accantu, barbutu, ghjuvanuteddu.
"Eh le corsico (è cusì ch'eddu mi chjamava Stern) je t'amène un pays, versè dans notre section !"
"Suldatu Ghjuvanimaria Cretioli di Carbinu !" fessi salutendumi u ghjuvanottu, sticchitu, sticchitu.
Eiu :" Repos !"
"Scusettimi o capurà ma, u francesu u parlu poccu e micca. Je sais dire "beaucoup, un peu, bonjour-ça va-bonsoir-merci-à vos ordres-et-repos" e... basta, o guasgi !"
Eiu : "Mi parlarè corsu !!!"
Discuredimi di tuttu, di a Corsica, di a guerra, spartendu a sigaletta.
U più chi m'ha toccu è quandu eddu m'ha parlatu di à sò prima paura, pariva un ziteddu : "A quiddu mumentu cumencia un bumbardamenti chi viniva da quiddi muntagni turchini, luntanu. E quandu aspitavami u currieri, u nostru cisclistu di u battaglioni affacai. È fallatu da dananzu un obus chi l'ha presu in pettu e chi l'ha tuccatu, in pisticciulu ! Ah ricurdeti, pò quandu e ghjuntu cuì, l'aghju vistu, quista è stata a me prima paura... à Saint Dié."**
"Cagnara !" Diciva sempri u me arcibabbonu.


* "Cagnà", parodda francesa d'argot militariu, vena à dì "aggrottu".
** Dettu da Ghjuvanandria Culioli in 1958.

27/11/15

Oghji, 25 di nuvembri 1915

Ghjurnali di u 171 esimu, oghji 25 di nuvembri 1915

"Bombardements peu intenses et sans résultat pour l'artillerie ennemie.
Des lâchers de pigeons ont lieu tous les jours à partir du 25."*

Oh, ci vuliva à veda sti culombi, parini foli : da fà passà un dispacciu, par un dettu, da i Petri Rossi à ghjunghja in Aghjacciu, una mez'ora, mancu ! (E cunnoscini a strada, in più, mì !)

                               


*Journal des marches, 171ème RI, 25 di nuvembri, 1915,
http://www.memoiredeshommes.sga.defense.gouv.fr

25/11/15

Cannunati fatali

Arisera m'aghju vistu à mamona, si scamulava. 
Chi segnu sarà statu ? 
Sugnavu.
A rivegu cu la sò faldetta, puvaretta, decisa quand'edda mi dava i sò cunsigli 
"Caru meu, un ziffulà micca, chi di notti addetti i spiriti maligni, a t'aghju dighjà detta... Vai e vedi à Rosa chi t'ha da fà l'occhju... Quandi tu ti ni ricoddi in paesi, ghjuntu à l'Ortu à i Bugni lampa un "francu", à mezu à u ponti, ch'un si sà mai"... 
U panniolu di Santu Antoni e u brevi ch'edda m'aviva fattu... È longa a lista.
Era un antru tempu, era un antra vita. 
Calatu ch'eddu era u soli sappivami chi i cosi : petri, arburi ; l'essari, l'omi, avivani da scambià. A mani, u cantu di u ghjaddu, era tandu un antru tempu.
Oghji ? 
Pà i cannoni un c'è ne ghjornu ne notti, ziffulani listessu !
Oghji un è più u fiumi di i Tassi che nò t'avemi da varcà, oghji, persi in quidda campagna di "Champagna", è u fiumi di a Morti che nò t'avemi da varcà.
U Tinenti m'ha spiegatu, una sera una cosa straurdinaria : "que la terre tourne autour du soleil et que la lune tourne autour de la terre et que cela est prouvè, tu vois !"

Aghju pinsatu, tandu, à zia Maria di Sarafinu chi diciva un ghjornu à u sgiò Santiuniacci: "Ma un m'eti micca da dì chi sta luna, che vegu cuì (ind'i Petri Rossi), è a stessa cà quidda che vegu in Curtuli ?*"

Oghji era una antru tempu e sta guerra si tumbava omi, animali, luni (ch'erani parrechji), sperenze, e ci tumbava ancu i nostri proprii mazzeri e nostri credenzi, à buleghju... Guerra stirpatrici.


*Intesu da veru.

21/11/15

Calinzana

Alzati lu me figliolu,
Alzati per un momentu,
Partisti di la tò casa,
Purta chjosa e foccu spentu,
Ma tutte le me sperenze,
Le s'ha parate lu ventu,
Ma nun senti la tò mamma,
Chi si tomba da lu pientu.

Maladì vogliu la guerra,
Vergogna di la natura,
Chi ne facci seccà l'erba,
Sfiurrusce l'arburatura,
Ma per me sta stittata
Nun sarà mai matura
Durarà caru di mamma
Sin'à chi stu cori dura.

Da: Calinzana, memoria d'un paese, Laurent Billard, Fr3 Via Stella, 2014.

20/11/15

Sbelu


Sintivu u sbelu di a mamma chi gridava à a Paci.
E pò mi vensini ssi paroddi :
"Vedi a bestia par la quali eiu mi volsi;
Parami da edda, o saviu famosu,
Ch'edda mi fà trimà e veni e i polsi."

Dante Alighieri, La Divina Commedia, Inferno, Cantu 01

15/11/15

Durà ?

Dicivani annu chi sta guerra un aviva micca da durà. 
Ma quantu tempu edda durarà una a guerra ?
Un ghjornu ? Un mesi ? Un annu ? Un seculu ?
Par i disgraziati, sapeti, a guerra dura un'eternità. 
Fussi edda l'eternità d'una stonda sola.

13/11/15

Abitu una firita sacra

Abitu una firita sacra
Abitu anziani imaginarii
Abitu uni scuru vulè
Abitu un longu silenziu
Abitu una seti persa
Abitu un viaghju di middi anni
Abitu una guerra di trecenti anni.

Moi laminaire. Aimé Césaire 1982


12/11/15

San Martinu

Dicivani :
"San Martinu, ch’eddu venga, incù a pala e u bacinu."
Digu eiu oghji :
"San Martinu, che tu venghi, sì, ancu a stoppa e cu l'ancinu,
à tappà canni e cannoni, à salvà truppa e fantacinu !
A stancià u sangui, vedi o San Martì, chi mi piglia u bambacinu !"

11/11/15

U carrò di a noci

Oh à risata arisera ! Stavami infrugnati com'à sempri ad aspittà chi qualchi bumbardamentu scupiissi da s'astri o da i nostri, quandi scupredi una noci.
Una noci salvata da i bombi, da i toppi e... da l'omi ! 
Oh a cuntintezza...
Ma u più beddu è statu a spartera :
Un quartu à mè, un quartu à Aubry, un quartu à Bechot e l'ultimu quartu à Stenz.
U tuttu, un era nudda. Parò stu u tuttu era stu mumentinu ed è stu poccu chi vi porta via, par una stundaredda.

10/11/15

Mon bien cher fils

I Petri Rosssi, 9 novembre 1915

Mon bien cher fils,

Voilà bien longtemps que nous ne recevons plus de nouvelles. Je suis inquiète.
Je dois d'abord t'annoncer la mort de notre cher instituteur, Monsieur Santiuniacci. 
Ton frère Jérôme après avoir reçu sa feuille de route à quitté la Corse ce 2 Novembre pour Antibes. Nous voilà donc seules avec ta soeur et la maison à tenir. 
Les récoltes n'ont pas été si mauvaises, la saison a été plutôt bonne. 
Mon cher fils, surtout ne te contrarie pas et tâche de nous écrire s'il te plait. C'est Monsieur Leandri le nouvel instituteur qui nous lira ta lettre.
Tu sais, ici le courrier apporte tellement de mauvaises nouvelles qu'une lettre de toi nous ferait plaisir.
Nous t'embrassons ta mère et ta soeur qui t'aiment tant.

07/11/15

Somb(r)e claire

Sogu l'r di guerra,
Sogu l'r di u tempu di l'ori,
Sogu l'r chi va aderra,
Sogu l'r di l'ori di li fiori,
Sogu l'r di l'ori di l'amori.

Sogu l'l di chera,
Sogu l'r di quella...
L'a di Spera.

04/11/15

16/18

3 di nuvembri 1915,

Fistighjavami i morti, fistighjavami i santi. I santi e i morti. Pinseti a festa !
Cimiteri e campi santi erani carchi e stracarchi. 
Cuì, culà.
In paesi a guerra si n'aviva purtatu diciottu. 
Diciottu ghjuvanuteddi : Paulu Ghjaseppu, Ghjuvani, Mariu di Dumenicu, Ghjaseppu di Francesca, Saveriu, Paulu di Paulu Antoni, Marcu di Marta, annu. Cust'annu : Agnulu di Marta u frateddu, Ghjuvani di Bartolu, Antoni di Santu, Carlu, Matteu, Paulu Francescu, Santu di Filippu, Paulu d'Antoni, Ghjiormu di Ghjuvani Maria, Filippu di Petru Paulu, Ranucciu di Vincenti.
Isie ni, diciottu in sedici mesi appena.
Culà, m'hani dettu ch'in paesi preti Cristofari aviva fattu sarrà l'arca dui anni fà. Megliu fariani à riapra la e ancu à alargadda, sì.
Cuì, un erani micca archi ch'eddu ci vuliva appruntà, erani i porti di l'Infernu ch'eddu ci vuliva à apri. Apra e tenali spalancati, ch'intravani in grossu !!! 

O Signori, se vò pudeti, fetti ch'eddi s'imprunichessini sti porti di l'Infernu e par sempri !


Jean-Michel Basquiat, Scull – da : wikiart.org (ditagliu)

01/11/15

Cenara nera

Litturali di doppu battaglia

Spazii rosi, truppi sfrascicati
contru à i biadi, farri 
tronchi, cotri trà a brina e i petri,
luna aspra.

Luna di ghjumenta firita, catusciata,
Aguttuppata à spini stanchi, minaciosa, ossu
o metalu annigatu, assenza, panni amari,
nebbia di ligramanti.

Darretu l'acru nimbu di nitratu,
di sustenza in sustenza, di vadina in vadina,
Vivi quantu è u granu sgranidatu
brusgiati e rosi.

Scorzi di azardu suvali, suvali,
Cenara nera chi manca, spulata,
È tempu avali di fretti vibranti, spavintosi,
matiriali di piuviti.

Chi i me ghjinocchji u tenissini intarratu
ancu più chi sta cuntrata fugaci,
E chi i me pennuli l'aguantessini insinu à insignà e feriscia,
E chi u me sangui tinissi stu sapori d'ombra
Ch'eddu un ci sighi diminticanza.

Pablo Neruda, Residencia en la tierra

23/10/15

Pali furcuti

Stavami à l'arrière à unipocchi di chilometri di i primi ligni.
Passavani l'ori in quiddi barrachi induva tuttu pariva organizatu : a suppa a mani, à mezziornu, suppa cù u pani, a sera suppa cù u pani e cù un speziu di furmagliu chi i me cumpagni chjamavani "caucciù", o qualcosa cusigna. 
Par mintena i nostri bardà for' d'acqua l'appicavami à certi pali furcuti chi u génie ci aviva instalatu. Pali e barrachi : una vera villa di miseria.
Pinsendu à quiddi "villi miserii" (forchi, stuviglii, piloni e ghjamboni...), mi vinsi in menti u stazzili d'Asprettu induva stava zia Filiciola, sempri a prima à mani à u marcatu d'Aghjacciu !
L'istatina, Zia Filiciola si piattava da u soli, pusata à u pedu d'unu di sti pali, carcu e stracarcu.
Straziavami cuì e culà, era a nostra sorti, cuisgna.
Strazià, magnà, mora : "e poi murir !" diciva Giordano, un garzonu ch'era passatu ind'i Petri Rossi qualchi anni fà.

F. Corbellini

22/10/15

Pater noster

Piuvivani i bombi.
Noi prigavami. 
Eiu, sicondu à preti Cristofari :

Padre nostru chi steti in celu,
Santificatu sia u vostru nomi,
Ch'eddu venga u vostru regnu,
Sia fatta a vostra Divina Vulintà,
In tarra cume in celu,
Dattecci oghji u pani d'ogni ghjornu
E rimettitecci i nostri debiti,
Cume noi i rimittimi à i nostri debbitori,
Nun ci lacheti cascà ind'a tintazioni
E pareteci da u mali.
(Parchi, è vostru u regnu, a putenza e a gloria, in secula, seculorum).

Amen

Quanti volti l'avaraghju dettu sta prighera ? 
Centu volti ? Middi ? Centu middi e middicentu e middi !

Zuccutti di frettu

21 d'uttrovi 1915

Stavami cuì à varda i canteddi infusi. L'acqua minuta m'attravirsava a peddi insin'à i carri prufondi. Acqua minuta, nun sei criduta... e tronchi l'ossi ?
Ma eiu, ti crergu, va.
Tre ghjorni che nò vardavami una ligna muta. Muta d'omi, di guerrieri e muta di vita e muta d'adori di polvara : una ligna muta, muta di tuttu.
I zuccutti di frettu annunziavani a frebba, sigura.
Paisacciu !
À me mi mancava... u ziglioni. Alora, pinseti !
E noi, aspitavami.
Paisacciu !


Charles Milcendeau, Musèe municipal La Roche sur Yon
http://www.culture.gouv.fr/documentation/joconde/fr/pres.htm 

18/10/15

Sans changement

18 d'uttrovi 1915

Nuvesimu ghjornu à l'arrière au camp de la Noblette. I ghjorni passavani "sans changement", agna tantu un bumbardamentu, u tempu di lampassi ind'i boyaux ind'a furesta vicina. À l'ori caldi, i grossi pezzi alimani circavani à tirà nantu à u campu d'aviaziò cuì, accantu.
Se u colpu è troppu cortu tandu è par noi, e ci lampemi in un Patri e Figliu, sottu tarra.
Culà ci sò parecchji aviò. Ci n'è unu, aviò, rossu, rossu, cundutu da un certu Jò Tricant, un assu, scaviatu, mustacci dritti, sempri u surisu in bocca.
Ci voli à veda st'aviò cuddà in celi comu u fariani l'aceddi i più arditi. 
Aò, un mondu si ni mori e un mondu nuveddu nasci davanti à noi. (Avivu da andà, eiu, à spiegà à zi Marmazzu ch'un omu si porta in arii e vola... Come vuleti ch'in capu vecchju, induva nun ci entra a tigna, aviva da entra, massimu, un aviò, oh a, navè ?).

17/10/15

Moriamur inermes

"O genitor, si nota tibi divina voluntas, 
Sique [ tibi ante oculos venturum est cernere tempus, 
Scire velim [ quid Fata parent. Nam bella videmus
Aspera terribili Latium qu [ assantia motu.
Hanibal in foribus stat perfidus. Omnia retro
Versa cadunt. Nostro pinguescunt arua crurore.
Tot clari cecidere duces. Vos lumina tanti
Imperii tam magna duo cecidisti eodem
Tempore. Tunc Italis raptus regionibus est sol,
Magnaque sub gemina nutavit Roma riuna.
Quid superest ? dominam quis nunc manet exitus Urbem ?
Corruet, an stabit ? Quod si frusta arma movemus,
Exime tot curas animo tantosque labores : 
Somnum redde oculis et menbris redde quietem.
(...)
Moriamur inermes !

Francescu Petrarca, Affrica, Liber secundus 13-30, 

"O genitò, se tu cunnosci a divina vulintà e postu che tu vedi passà l'avveni davanti à li tò occhji, chi ci para a Sorti (quid Fata parent)? Avà vidimi guerri tarribuli chi fani trimà u Laziu. Annibali perfidu sta fora à a porta. Tuttu è à u ritrosu e prestu si n'ha da cascà. U nostru sangui ingrassa i nostri araturi. Tanti capi illustri hani cidutu. Voi, dui, lumi d'un imperu tamantu (tam magna), cedesti ad un tempu. U soli fù rapitu à i rughjoni d'Italia. Roma maiora zinculiava sottu à sta doppia ruvina. Ch'arresta ? E chi sarà a fini chi aspetta Roma, Urbs suprana. 
Currota o stà ? 
Muvimi l'armi in vannu, caccieti a me anima à tanti sforzi e tanti peni. Rendi u sonnu à li me occhji e rendi i membri miei quieti.
(...)
Muressimi disarmati, (inarmati) !

15/10/15

Pastori e muntoni

À quali cuntà sti fatti, sti fabii ?

Sta mani, u soli s'era truvatu un tavunceddu da pudè fà l'arrucchjata di u pastori.
Oghji, u Pastori un pudiva essa cà qualchi generali persu ind'i sò alti funzioni, luntanu da i sò pasciali.
I muntoni, pronti pà u maceddu, i faccivami noi: bè, bè, bè !

Fabia

De nobis fabula narratur (di noi sta fabia è a narrazioni...).

Da : http://centenaire-14-18.ecpad.fr

13/10/15

A manu nera

Pariva tuttu ch'edda suffiessi agna tantu .
Intrampalava tecchja di sangui, s'affacindava à straccià i carri cotti e corroti di u bracciu di u mortu chi si tiniva davant'à noi. L'omu, un certu Germain, era statu sepulitu arimani da un tiru di cannoni, un arristava più cà una manu nera aparta chi pariva fà a limosina, fora da un munticeddu di tarra, fattu d'avà. Di fatti un arristava più à Germain cà à coglia l'acqua (chi aviva piuvitu poccu innanzu). 
Ma nimu passava.
Eiu, mi tinivu à l'agrotu, sottu à una tola, pusatu nantu à una panca secca, di puntu à stu bracciu e fighjulavu sta mosca zuffuta : picchjava a pedi, a stracciava, sghingnava di denti e facciva, comu s'edda aviva da magnà, purtendu i sò dui spadetti in bocca : mecanica cumpiita.
Si liccava, li cacciva a carri e si liccava e stracciva. Era sola, ingorda, à roda stu pezzu di ciò chi era statu un umanu oramai turratu tarra o piuttostu carritarra o tarracarri, come vò vuleti.
A mosca, si licava imbriaccata di u succhju neru sgutattu di ciò ch'arristava di Germain. 
E pò stinzava u coddu, ti fighjulava insinsata, li carrizzava a pedi di culu e a pungniva da metta i sò varmi.
Pinsavu à i nostri detti antichi, mi dumandava s'eddi erani ghjuvatoghji par i moschi ? 
Sapeti tutti i : "Crisciti e multiplicheti e che vò scaccieti tutti i piccati chi sò nantu à sta terra. Che Diu vi pruteghji !" 
Ci avaraghju passatu a ghjurnata intera à fighjulà sta mosca di Germain. 
Pecuramosca bianca, pecuramosca nera dite a vostra chi a meia è... à stintinera. 
Induva caccacarani i moschi ?
Da intuntiscia...


12/10/15

Sguardu

Aujourd'ui j'ai reçu une carte de Marseille ! (mi dumandu com'avarani fatti à truvami...).
Stani tutti bè culà.
Una carta cusigna ti leva agna primura pà a ghjurnata.
J'ai cru me voir en songe le sguarde, le-sguarde-deux (insistu), de Mariastedda ("u sguardu" è "le...", "le..." Uffa, oh !!! S'assumiglia a parodda, ma un è micca listessa. Le, u... Resguarde ! Basta, un mi veni micca !).
M'è parsu d'ave vistu u sguardu di Mariastedda eccu, capisciarè cusì (m'annarbu).

Di i Petri Rossi mancu una nutizia, comu sarà ?


10/10/15

Cara musa

O povari morti !
A vostra boci è chjusa,
Oramai mai più nun fareti senta rumori,
Persa si è a vostra tinta musa,
Urfanedda di voi, sta sera, si ni mori.
E sintareti sdrughjasi ' vostra anima cuntusa.
Sò passati par cuì ci, middi, middi e middi milizii d'accacciatori.
I morti un parlani micca, a natura è cunfusa,
E tandu pianu, pianu s'empii u silenziu di tutti i nostri notti e di tutti i nostri albori.

               Georges P Leroux. Aux Eparges, soldats enterrant leurs camarades au claire de lune, 1915, (ditagliu)
      © Photo RMN-Grand Palais - G. Blot

I tre zii

Zi Papiolu si ni stava solu in casa. 

Parò in piazza, ind'a casa vicina stavani Zia Zeppa di Mincarettu (di i Lamberti) e Zia Lalola, a cugnata. Zeppa cu Papiolu erani cuccini carnali par via di a tinta di Mariola, a mamma di Papiolu, suredda di Zi Mincarettu. 
Zia Lalola era fantina in carica di i faccendi di fora, andava à a funtana gera in capu. A l'albori cuddava à turrà l'acqua par u sò orticeddu. Partiva à lavà i panni d'istatina e budeddi, à Natali, ind'u fiumi di i Mulini. À fà i cimi ind'i Nuvaleddi, pà scaldà u forru di u sabatu. Lalola battiva a campagna. Si cuntintava.
Zia Zeppa edda s'era didicata à a sò maritu, Santu Vatera, mortu ghjovanu, e à sò casa. Santu a si era lacata sola senza mancu un ziteddu. Si saria rimaritata ma u tontu di Saveriu, u frateddu maiori, chi era ind'i culunii, eddu un vuliva. S'era rimissa tandu à u sò arbitriu e cusì, steti sola u restu di a vita. A facciva à disgrazia, ma a facciva.
Ancu assai ch'eddu c'era à Lalola !
"Binedetu à chi lascia i soi ind'u benistà e senza figlioli à piegnalu." diciva un pruverbiu, ma par Zeppa era tortu quiddu chi l'aviva invantatu quistu. Zia Zeppa sappiva fà tuttu da par edda, era donna di casa com'eddu si dici. In piazza calzitava o filava a sò roca.
A sò vita era u veru cumpendiu di miserii e di tribulazioni ma c'era Papiolu chi tal'à u stantaru stava e ristava e certi volti à facci rida.
Lalola purtava u dolu di u frateddu, Zeppa quiddu di u maritu : un mortu solu, parecchji doli.




Si ne mori u Rè

"Da chi saraghju natu eiu, s'eddu un è micca par sempri ?" Si dumandava un certu Eugène chi stava in fiancu à mè. "Sei natu ancu tù da pattiscia sta stonda chi ti farà ammetta che tu pò mora ancu tu, com'à l'altri." Puntu e basta, a primura s'eddu si ni mora u rè o u vescu...

Tardi Verney, Putain de guerre, Casterman, 2014

09/10/15

Zi Papiolu

Andeti voi à sapè ma aghju sunniatu di Zi Papiolu...
Zi Papiolu u Cortulesu, sappeti.
Durmivu tra dui canteddi trosci aspitendu qualchi ordini seccu, i cosi com'eddi vi venani ?!

U ghjornu sunniavu e Zi Papiolu (era di Cortuli un paisolu vicinu à i Petri Rossi) stava com'à sempri à pipa in bocca pusatu, in piazza, davanti à sò porta. 
Misteriosu pariva ch'eddu purtessi tutti i sigretti di stu mondu da par eddu: stancu e pisanti, pusava, Zi Papiolu, passivu e pinserosu : cugliva u ventu.

À mè mi gerbava l'idea di pudè cuddà mi ne à truvaddu sempi cuì. E pò, un ghjornu senza dì nudda à nimu, si n'è andatu Zi Papiolu. Si n'è andatu senza dì nimu à nudda.
Induva sarà andatu ? Misteru ?!
U si sarà purtatu u ventu...

Mi svegliedi.


08/10/15

Apri miseria, apri

Alora à mezzu à tutti sti miserii, sti scumpienti, pinsedi à ssa puesia Taliana che u sgiò Santuniacci m'aviva dattu. A digu com'edda m'è ristata :

Chjudesti i lumi, Armida : u celi avaru,
Invidiò u cunfortu à i tò martiri,
Apri, miseria, apri l'occhji; piantu amaru,
Ind'occhji à u tò numicu,
Hor' che vedi, tu, che nun miri ?
Oh, se udir' tu potessi ! Oh com'è caru
T'addulciria u sonu di i sò suspiri !
Ti dà quantu eddu pò, e prendi
E tu nun vedi,
Pietosu in vista, 
Tu nun credi
L'ultimi licenzi.

Il Tasso, Gerusaleme liberata, LX.


05/10/15

Oghji

"Riposu e teoria. Accuncemi u bivuacu fendu stradeddi tra i rangati di i tenditi. Una corvea parta à coglia, pò à faddi coccia, meli, par tutta a cumpania. À quatr'ori u doppu meziornu, cannunata maiò di punta à noi (...) Semi à 6 chilometri da i ligni e cuì, semi beddi siguri. Frettu e fumaccia."*



Cù : http://rosalielebel75.franceserv.com


*Cù : http://www.nrblog.fr/centenaire-14-18, à ringraziaddi.


04/10/15

Tu, in altri curi...

O, "Vulariu che tu vinissi ind'a me una sera d'inguernu stretti insemi darretu à i vetri, à fighjulà a solitudini di i stradi bughji e cutrati, e che nò ci ricordessimi l'inguerni di i favuli, induva vissimi insemi senza mancu sapedda.
E par li stessi stradi fatati passetimi infatti eiu e tè, à passi timidi, tremindui andetimi trà furesti pieni à lupi e à i genii chi spiavani da ciuffi di murzu suspesi à i torri mezu à vulati di corbi.
(...) 
Ma tu – oramai mi n'invengu – nun cunosci i favuli antichi di i rè senza nomi, di l'orchi e i di l'orti stregati (...) Darretu à i vetri, ind'a sera d’inguernu, à u tantu noi staremi muti, eiu à perdammi ind'i favuli morti, tu in altri curi da me scunnusciuti. Tandu eiu dumandaraghju : “Ti n'inveni ?” Ma tu, nun ti n'inviniria micca."*

Ti vulivu dì "ti tengu cara", e mi svigliedi ind'a cianga eterna di lu nostru nereternu destinu e scunsulati.

*Dino Buzzati, Gli inviti superflui.

03/10/15

Sogni

Erami stanchi di fatica e quandu u sognu era cattivu, era tandu chi era a realtà vera accadiva.

Frassetu

Avivu trovu à Renè chi si tiniva capicalatu nantu à un canteddu di a tranchée. Pariva paralizatu. Aghju fattu par passà, l'aghju appena toccu e m'è vinutu in bracciu, era mortu. A badda aviva picchjatu cuì, sottu à l'arrechja dritta par risorta à manca caccienduli sta mittà di a faccia.
Puvarettu.
E pinsavu, eiu, ch'eddu durmiva ! 
Quali era u culpevuli ? Ranuccieddu, micca. U Bosciu ? Manc'eddu. Erani sti capizzoni tecchji, si, chi si tichjavani, si tichjavani ! 
Tandu mi sò vinutu in menti sti pocchi paroddi d'una prigantula imparata pocchi anni innanzu ini strada quandu eru in partanza pà a Sardegna :

Ô mamma, ô mamma,
Un possu più pardunà
Chi sta ghjenti false e rive
Carità nuni possu più fà !*

*Stratu da u brevi di Sant'Antoni di Frassetu


Stantatu di sangui

Era una guerra accanita. Agna metru valiva 100 omi, certi volti ancu di più, massimu pà i primi ligni, suventi battaglioni neri. 
Veni vinendu, un valivami nudda. 
Sò l'armati, ne mancu i generali chi nun morani mai. Erani eddi i maestri di u ghjoccu, faccivami i mariunetti. Invitus, invitam.
Erami partuti par un mesi, oghji aghju capitu ch'edda aviva da durà. Agnunu spianava l'altru in lu sò sensu. Un colpu eddi, un colpu noi.
Sta guerra era ingorda di corpi e magnava u sò stantatu, u ghjornu, a notti. 
Era una setti intichjivuli di u sò stantatu di sangui d'ogni ghjornu, d'ogni notti.
Avivami da sparta cù a pedimozza, era u nostru destinu cusì.

30/09/15

Sò l'Armati chi nun morani mai

E pò i tempi sò vinuti si sò aparti i fossi
I finzioni di i Schiavi sempri trimulenti
Si sò alzati gridendu : iò, SANGUI À I TUDESCHI
Noi, l'armata ch'un si pò veda, nostri gridi accichenti
Più dolci chi u meli un pò essa e più frustu chi un pugnu di tarra
Ti vultemi i spaddi Italia dulcimenti
Ma un ti ni fà chi ti tenimi cara
Italia madre sei ancu figliola nostra

Stemi cuì tranquiddi senza tristezza
E se, malgrattu i maschi, i sacchi pieni à rena, i palanchi, noi caschemi,
Ch'un antru tinarà u postu nostru quista pò a sappemi
Sò l'Armati chi nun morani mai.

Or' nun sò longhi li mesi ne i ghjorni ne i notti
È a guerra chi dura.

Da G Appolinaire Calligrammes