.

.
Paisani in anda pà a fiera di u Niolu. LC Canniccioni v 1910

15/01/12

Una cosa straurdinaria

Sarrani statu 2 ori, passu pà i Teri Supprani e sentu una cosa rara : una musica d'acceddi.
Tandu eiu, curiosu, mi ni soggu cuddatu pà i scali di a casa di i Santiunacci (una casa maiora, bè fatta, nova, nova cu à sò terrazza fatta à mattoni).
In piazza aghju trovu à babbucciu Dunimicheddu, ch'aghju salutatu cun grand' piaceri. E ghjuntu à a ritirata par sempri.
Prima era à u Tonchinu, tutti quiddi chi sò andati cullà i chjamani  "i Giappunesi". Eddu era "Ammistratori" (un sogu ci ch'eddu vò dì, ma t'aviva u drittu di taglià cappi à la ghjenti, umbhè). In piazza, c'era a moglia Antunietta e a suredda d'edda, Ghjiorma. A figliola, Agnula-Maria, t'avarà 10 anni, era cù tutti i ziteddi di a scola di Ciccetta, accolti apressu à una scatula di legnu di 2 palmi di longhezza e d'un palmu di largezza. Un vultaticciu neru girava da par eddu annantu à a tola di sopra. C'era un spesiu di corru neru, altru cà i nostri cor⁷ri marini! Da a bocca di ssu corru surtiva a musica ini fora. Infini chi, tuttu stu catrachinu sunnava !!! Iè, eti capitu ciò ch'aghju dettu : era una scatula chi sunnava a musica e megliu, certi volti, cantava, da par edda. Quista pò un s'era mai vistu in paesi.
Subitu a mi sò pensu : "Duminicheddu avarà missu un umucciu ind'a scatula e u facci cantà" (a sogu chi in certi paesi ci sò l'omi giaddi, occhjitirati, chjucchi, chjucchi tamantu à u dittu mignulu).          
I ziteddi eddi dicivani ch'eddi erani i cancari à fà ssi canti*. A mè, babbucciu, un mi la facci micca, ma un l'aghju dettu nudda.
Emi intesu certi canti militarii (com'una volta in Aghjacciu in Piazza à u Diamanti). Ma u più che m'è piacciutu è statu una canzona di Muzzardu (?)
Era una canzoni taliana, mi n'invengu sempri di i paroddi, chi sogu cuddatu parrechji volti à sentala :

Deh vieni, non tardar, o gioja bella !
Vieni ove amore per goder t'appella!
Finche non splende in ciel notturna face,
Finche l'aria e ancor bruna e il mondo tace.
(...)
Qui ridono i fioretti e l'erba e fresca,
Ai piaceri d'amor  (... la, la...)   esca.
Vieni, ben mio, tra queste piante ascose!
Vieni, vieni!
Ti vò la fronte incoronar di rose.
Ti vo' la fronte incoronar, incoronar di rose!**

U versu era scunisciutu in paesi. Era beddu, ma beddu. A voci acuta di u cantadori sunnava comu à quidda d'una ghjandaghja, ma m'è piaciuta listessa.

* Fatti veri
** E nozze di Figaro, WA Mozart


Gramofonu...