.

.
Paisani in anda pà a fiera di u Niolu. LC Canniccioni v 1910

07/04/16

Amnesia (1)

Quiddu lindumani sogu passatu à circà à Linard à l'infirmaria. L'aghju trovu... rassirinatu (sarà statu a chinina ?) U Capitanu Calan, u duttori, l'avivu vistu poccu nanzu, ha dettu ancu megu ch'eddu u laccava sorta, ch'eddu si era calmatu.
Eiu: "Soldat, en forme, prêt à reprendre ton poste ?" 
Eddu: "Oui caporal, oui !"
Eiu : "Eh bien, allons-y !"
Sempri eiu, curiosu : "Dis-moi soldat, hier, je t'écoutais, tu te souviens ? Comme tu as dû l'aimer..."
Eddu : "Mais qui donc ?"
Eiu : "Celle que tu disais hier !"
Eddu : " Hier, sauf votre respect caporal, hier, j'étais au front à vos côtès, souvenez-vous, la charge d'artillerie..."
Eiu scuncirtatu : " Mais..."
Eddu : "Mais... hier, alors, n'a pas existé..." m'ha dettu à Linard, intrugnazittu.
Pariva tuttu ch'eddu fussi statu toccu da l'annesia* cumpleta. Ch'avivu da dì, ni ? 
Tandu eiu : "Tu as raison Linard, hier n'a pas existé. Repartons au combat, celui là nous connaît et, nous le connaissons bien, n'est-ce pas ?!"
Tandu eddu :"Oui caporal, retournons aux cafards."



*(amnesia)

06/04/16

Vedremo (1)

"À chi à vinti un ha, un ha mancu à quaranta" admittimi. À chi cunnosci a guerra à vinticinqui cosa cunnusciarà à cinquanta ? 
A morti ? Una vita stracciata ? A biatitudina ? I trè...
Iè, dimmi cusì : "À chi è statu à Suippes à 25..." e doppu ? 
Doppu un mi veni micca ! "Vedremo", diciva Giulio, unu da a squadra di i Lucchesi ghjunti ind'i i Petri Rossi trè anni fà. 
Vedremo.

03/04/16

Aiò

Un ci aspittavami à nudda. Parò, c'erami bè. Ancu i pueti à ci avivani dettu : "Aiò andemi par sopra à i sipolcri, à l'attacu !"* 
Attachi, n'avivami cunnisciuti centu, contrattachi, listessu. Sappivami i tombi, i sipolcri dinò. I sappivami e saltà e zappà e sacrà.
A truppa edda era stanca. Attachi, contrattachi, bombi e contrabombi sgranavani u nostru paternostru di i ghjorni chi passani.
Doppia croma scandita : "Pà, pabà, pà, pà pabà...". Era oramai quistu u ritmu di lu tempu, ed i morti à marcaddu, lagni e chircheni à signaddu.
Un la pudeti creda ?


*Stratu da una lettara di Goethe.

02/04/16

Life to Death

À C. (We are still breathing)

Accantu à noi, oghji à l'internu (l'arriera) era ghjuntu à rinfursaci un battaglioni d'inglesi. Stavani intavunati ch'avivani scavati tavunceddi in quidda petra calcinosa da cuì. Oh ci vuliva veda ssi tinuti, sti caschi e a lingua ch'eddi parlavani (speakivani a lingua come noi spicchivami salti d'istatina ind'i u Lavu à a Leccia...). 
C'era un certu Frances, un ghjuvanottu beddu simpaticu, un umoni, capeddi biondini, pruvava à scriva una lettara à a sò cara. M'ha fattu capiscia (par via di u tinenti Prevost chi sappiva a sò lingua) ch'eddu era di quiddi innamurati par sempri (agnunu t'ha a sò lenza, a soia era maiuredda, a nostra...). A sminticà a Guerra, ancu assai ch'eddu c'era u pinseru di nostri amori spapersi ed cà tenaci c'erani lettari o carti pustati.
Aviva scrittu, Frances, un bigliettinu, eccu ciò chi n'aghju capitu eiu : 

"Uvenu uimittà a ghena".
When we meet again,* 
Quandu ci ritruvaremi

The little things we only know 
Ssi pocchi cosi di nienti ch'erami soli à sapè
We’ll have forgotten, 
L'averemi sminticcati,
Put away 
Lacchemuli cuì
Words that have melted with the snow 
Ssi paroddi sdrutti, insemi cù la nevi
And dreams begotten 
Cù li nostri sogni sunniati
This today 
St'oghji stessu
And dawns and days we used to greet 
E l'alba ch'albighjava, ch'insemi salutavami 
That all could see and none could share 
Ss'alba ch'agnunu pudiva veda ch'erami soli à sparta
Will be no bond - and when we meet
Nun ci cunfundarà mai più - e quandu ci truvaremi
We shall not care - We shall not care.
Ci impurtarà poccu - Mancu ci impurtarà

And not a tear will fall for this 
Mancu una lacrima vinarà par quissa
A little while hence 
Aspitemi parpenna,
No regret
Alcunu pentimentu
Will rise for a remembered kiss 
Spuntarà par un rimbivitu basgiu
Nor even silence 
E mancu nostru silenziu
When we’ve met 
Quiddu di quandu t'aghju scuntrata
Can give old ghosts a waste to roam 
Un'ha possutu dà à ssi funzioni vecchji un nienti da parcorra
Or stir the surface of the sea 
O à scummova lu spaziu di lu mari interu
If grey shapes drift beneath the foam 
E se, ssi scirati grisgi sbarchessini sottu à sò sciuma
We shall not see - We shall not see.
Nun li vidaremi micca - Mancu lu vidaremi.

When life leaps deathward as a flame
E quandi a vita sfiarattuleghja a morti
Love at the scorching 
E chi l'amori brusgiatu
Of its breath
À lu sò fiattu soiu
Casts his mad heart into the same
Lampa u sò cori mattu
Fires that are torching 
Ind'i listessi fucari brusgiendu à brusgera
Life to Death
A Vita e darà a Morti 
Though cracks may widen in the tomb 
E se i muri fessi crippati aprissini i tombi
Chords from still heart to moving ear 
E chi u cori mortu si fessi sempri senta
Tremble and penetrate the gloom 
A trimà quand'eddu ind'i tenebri si biotta.
We shall not hear - We shall not hear
Nun lu sintaremi micca - mancu lu sintaremi

Colours of mine have filled your eyes.
E di li culori mei i tò occhji si sò impiuti
Light from the morn 
A luci da a mani
Of our last sea 
Di l'ultimu mari nostru, e par l'ultima volta
Has gathered to you till the wise 
T'ha purtatu u sò lumi, è cusì chi i savii
Think love so born 
Diciani ch'un tal'amori, fà nascia
Eternity.
L'eternità

But wisdom passes - yet the years 
Ma passa la sapiezza - E l'anni parò
Will feed you wisdom; age will go 
Nutrisciarani a toia a sapiezza; passarani l'anni,
Back to the old - 
Vultendu si ne à u tempu passatu,
For all your tears 
Par tutti i lacrimi toi

We shall not know 
Nun saparemi mai 
We shall not know.
Nun saparemi mai.






*Collected Letters of F. Scott Fitzgerald, letter to Mrs R Taylor, june 10,1917 p 400 e seg.
© e-artnow, 2015.



23/03/16

Destinu e cattravoni di u 1 d'aprili 1916

Lu fumi di i tiri si era oscuratu u celi, i bocchi di i cannoni scaldavani, invitrati, à sculà. Di u rimori, di a puzza di l'aria, ùn ni parlemi. U lamentu di i cannoni chi vucighjavani notti e ghjornu, e, dipoi cinqui ghjorni, cantava u murtoriu. Erami morti vivi pronti ad essa intarrati.
Noi altri, erami partuti à serva par dui ò trè mesi, tuccavami avali u vintesimu di li mesi ! A cumbinazioni l'avarà vulsutu cusì, cù banderi scralati da l'acqui e da lu ventu, da u soli, da u tempu.
Quista pò, a battaglia ! O piovi, o nivà, ch'edda sighi caldura, ch'edda sighi fridura, erami sempri cuì, sempri arritti par certi, a più parti dimmizzati, di corpi o di ciarbeddi, è par certi i dui... Erami mezi finiti, piatti che nò stavami, in quiddi cattravoni ch'avivami zappati, ciangaglia à meza ghjamba, infussati par sempri, infussati par sempri !? 
Eroi, u nostru lu destinu, eroi, era di mora si ne cuì, à parà lu fracassu. Parò lu destinu, lu veru, u meiu, era di pudè campà e di sfrancamila e pò vultà mi ne in paesi, indi i Petri Rossi.
Avivu imparatu una cosa, sappivu eiu ciò chi a guerra era : a guerra è com'è a fiumara chi dura in eternu e chi si para tuttu e ch'un si pò parà. Fragavami i bosci, i bosci ci fragavani. Un ghjornu erami  noi un ghjornu erani eddi. Erami cundannati à travagli furzati, d'un cantu e pò da l'altru, ma ch'avaremi fattu ? Pantumina fatali.
Ma parchi e parchi ? 
È parchi ? È parchi chi : dui, un sò mai stati trè e quissa, ò ghjuvanottu, ci voli à sapè ! Parò, par noi altri, dui erani vinti, insinu à quandu, finu à centu ? "Cagnara, cagnara !" diciva à zì Siparoni di li Baioni (me arciarciziu, ch'eddu riposa in paci anch'eddu.)




U fantassinu «si ni mori senza gloria alcuna, senza impetu di cori, intafunatu». Raymond Jubert, Verdun : mars-avril-mai 1916, Presses universitaires de Nancy, 1989.

22/03/16

36/13 (5)

Cuntinueghju e ripigliu, ch'avivu da dì, Linard nun cissava ?
"...mais oublie-t-on vraiment ?(...)
Eiu : "Ça va Linard, ça va !"
Tandu eddu : "Une minute Sarratu encore et je finis... Je m'interroge, tu vois, c'est sans doute un peu de tout ça, mâtiné de fiertè, injectée par des diables.
Nous, j'en suis sûr aujourd'hui, nos rires avaient 20 ans. Notre tristesse, elle, aujourd'hui, des ans, elle en a mille. Et une vielle tristesse est comme un viel amour, elle devient supportable.
Tu vois, Sarratu, je ne sais en dire plus, je t'en ai bien trop dit. 
En fait, je n'en sais rien, rien d'autre que malgré mes maladresses, j'ai cette certitude en moi que depuis le premier instant de notre première rencontre, je, je l'aime infiniment.
Pardonne-moi, Sarratu, Pour l'instant, j'ai envie de me pendre."
Tandu eiu : "Tu as failli mourir hier. Tu te pendras demain, ce soir il est trop tard et nous sommes encore saouls ! Et les bombes des boches pourront arranger ça !"
Si ni partedi à piegna, tintacciu. A guerra di i fruntieri era divintata, par una bedda stonda, a disfata d'un omu, di lu sò grand'amori. 
Eiu, avivu marcatu tuttu è cusi chi a vi possu cuntà.

20/03/16

Palmi, croci e crucetti

I nostri, i palmi erani avali citations à l'ordre de l'armée, i nostri, i crucetti erani croix de guerre. A Guerra s'aviva rimpiaziatu a messa, l'ordini i prigheri, l'omicidii i benidizioni. I preti erani stati, subitu, cambiati da generali sempri pronti à distribuisciaci croci, crucetti, palmi. Croci crucetta, anca maladetta. (Un'anca di trisori ?) 
Horreur, patrie...

36/13 (4)

A v'aghju detta, u varmazzu li si rudava u ciarbeddu, à Linard.
"Tu sais Sarratu, il est des souvenirs qui te poignardent, qui (...) 
Cuntinuò, ripigliu:

...Un jour, alors que je partais, je partais à la guerre, j'ai refermè derrière moi cette porte du 36, abandonnant ainsi ma femme, me disant, sans toutefois lui dire, "Un jour je reviendrai". 
Puis, je suis revenu, car je suis revenu, et c'est elle, alors, qui manquait à l'appel... ("l'appel", pinseti !) Et depuis ce jour là, depuis ce rendez-vous manqué, je l'attends, sans un espoir aucun de la revoir encore.
Sarratu, excuse-moi...
Non, c'est juste que cette attente s'est installée en moi et depuis ce jour là, comme s'installent dans le corps la vérole ou bien le choléra, elle me fait souffrir. Moi, j'ai chopè l'attente, comme on chope la teigne, les poux, la syphilis, la bronchite chronique, le thyphus ou bien le choléra. Attente définitive qui affronte son silence, son mépris, sa force et sa faiblesse ensemble, peut-être ses sarcasmes, ou bien ses moqueries, inutilement vengeuses ? Ou son indifférence, ou sa fausse pudeur, ou peut-être sa peur d'être encore dérangée ? Que sais-je. 
Elle seule le sait.
Ou bien peut-être encore son silence se heurte-t-il lui-même à son propre précipice, son désir d'oublier, mais oublie-t-on vraiment ?
Tu sais, le pire Sarratu, même si je n'ai plus à espérer, cela ne m'empêche, en rien, de continuer à l'attendre.*

Tintacciu, era toccu da una parasia seriaParò, ciò ch'eddu diciva m'era tuttu capiscitoghju. U tempu v'impara, u tempu v'impara: Je savais le français ! 
Vicinu à noi, piuvivani bombi. Linard, occhji sciarpatti nun cissava. 
Eiu : "Mais ça, Linard, c'était, au juste, quand ?" Tandu eddu :"Je ne m'en souviens plus.
Era toccu, era toccu.

*da suvità.

À P.

A tè, l'amicu caru, oghji sparitu, chi sè sempri ind'u mè cori. "L'acra lingua di i morti si ripiglia sempri ind'una prumessa di vazzina." Andrée Chedid

Marzu catarzu

Linard ha dettu ancu megu :"Je hais le mois de mars, Sarratu. Je le hais."

Ò marzu chi sè terzu,
Di tutti li nostri mesi,
Sei siguru lu più merzu.
Trè, à un tempu m'hai presu.
Trè, di trè di li me speranzi.


Kabul

"Pariva tuttu chi ssi stradi spaccati, ssi teppi tignosi, l'orizonti scaldatu incandulitu, u chjucchità di i culassi, dicessini chi più nudda un aviva da essa mai più cum'à prima. A polvara s'era rosa l'arbureti, abbagliaccatu i sguardi, caghjatu i ciarbeddi.
In certi locchi, u bufunimu di i moschi, a puzza di l'animali crippati aghjustava à u scumpientu qualcosa chi ci aviva da impidiscia d'andà in darretu. Era quantu chi u mondu si n'andessi à imputrichiscia e chi a sò cangarena s'aviva fattu a scelta di sviluppassi da cuì à andà ind'u Paschtun. 
Nun sò oramai cà campi di battaglia, areni e cimiterii, ssi tarri Afgani.
Pari chi tuttu sia brusgiatu, petrificatu, minatu da qualchi inghjirmatura maiò (...) 
Sò divintati tonti l'omi. Si ni sò morti i prufeti, i sò fantasimi sò stati cruccificati nantu à u fronti à i ziteddi. Parò è cuì trà u silenziu di i petri e quiddu di i fossi, mezu à l'aridità di sta tarra e l'ascutezza di i nostri, cori chi a nostra storia è nata."*

A nostra, listessu.

*Da, Les hirondelles de Kaboul, Y Khadra, Julliard 2002

18/03/16

36/13 (3)

A v'aghju detta, u varmazzu li rudava u ciarbeddu, à Linard.
Cuntinuò, ripigliu :
"Tu sais Sarratu, il est des souvenirs qui te poignardent (...)

Une journée entière, j'ai pleurè, sanglotè dans ses bras, pendant des heures durant, en la serrant très fort et depuis ce jour là, depuis tous ces ans là, tout mon être n'a cessè de pleurer. 
Il est, je l'ai compris plus tard, des rendez-vous manqués, pour une vie entière.
Comme il est des prières à des Vierges exotiques, à qui on voue des vœux, qui vous lient pour la vie. 
Vierge noire des Saintes Marie maintenant, je vous en prie, priez: pardonnez nos péchés, comme nous pardonnons aussi à tous ceux qui nous ont un jour pardonné. 
Pardonnez-nous, ou cessez de nous laisser prier !

Era toccu u tipu, era toccu. Fà voti vutivi, ah ò..


Stondi e butulimu

A sappivami, i nostri ori oramai erani cusgiti di neru nieddu. U butulimu di a morti t'aviva un sonu strasurdinariu.

16/03/16

36/13 (2)

Dipoi ch'eddu si era ricivutu sta bomba, s'eddu si pò dì, Linard un era più listessu. Era divintatu neru pariva tuttu presu da una picundria prufonda. U varmazzu li rudava u ciarbeddu...
Ci riscaldavami à u foccu, sta volta à l'arriera.

Mi dissi : "Pardon l'ami, si je ne te réponds pas toujours".
E pò mi dissi tandu eddu: 
"Tu sais Sarratu, il est des souvenirs qui te poignardent ou qui t'usent à la fois et d'autant qu'ils t'obsèdent toujours; au plus beau de tes jours, au plus triste de tes nuits et puis l'inverse aussi. 
J'ai mille ans, peut-être plus, et je porte avec moi mille fois mille fois, mille tristesses, fais donc le calcul !"
Eiu : "La guerre, o Linard ?"
Eddu : "La guerre, mais pas celle là, une autre. Celle-ci m'indiffère !"

Era toccu u tipu, era toccu... Stream of consciousness

Capitanu k (1)

E Linard cuntava i soi, e mi facciva pinsà à stu cantu anticu, vinutu d'un sogu induva :

Amori, lu me amori,
Culteddu à lama doppia
M'hai tuccatu lu cori,
Punghjaraghju u toiu.

Cù un fucili d'argentu,
A luna spingnaraghju,
In muntagna, insin'à li nevi,
Eiu scapparaghju,
Di branu, a petra truvaraghju,
Duve chi si riposa la sarpa,
Tu, tu sei culteddu à lama doppia.*

* L Gaulis, capitaine karagheuz, p14, Coopérative Rencontre, Lausanne, sd, v 1960.

14/03/16

Oru

Quiddu ghjornu piuviva à paghjulati, stavami, sott'à i bombi à l'agrottu d'una tipparedda di tarra e di scoglii calcinosi.
Ch'avaraghju avutu à pinsà, eiu, à Zi Castagnuloni e à i sò struffuletti, quandu eddu, mi diciva -eru ziteddu, eru -" O Sarrà, sè tu chi hai missu u foccu à a funtana !?" (Senza mancu capiscia u rimprovaru !)
E quidda di i chjavi ? 
"In quantu à tè quali saria u più riccu d'unu chi teni parrechji chjavi à quiddu chi un ni ha cà una ? Refleti, refleti bè u me ziteddu !"
Eiu : "Quiddu chi n'ha parrechji ?"
Zi Castagnuloni : "È parchigna ?"
Eiu, fieru : "Parchi quiddu chi teni massi chjavi t'ha parrechji porti ad apra !"
Tandu eddu : "Sbagliu maiò u me ziteddu, sbagliu maiori !"
Eiu : " E parchì, o zì, e parchi ?"
Zi Castagnuloni : "A chjavi di l'oru, u me ziteddu, a chjavi di l'oru !!! Chi si sà chi a chjavi di l'oru, sola, apra tutti i porti !"

13/03/16

Lumi

...
U Portaluci ci aviva spintu u lumi !

Ciarrigliulu

Scumbugliu ! Timpesta di bombi, tuttu a ghjurnata ! A tarra rivultata, firita stava muta. Noi, com'à u granu ind'u ciarrigliulu, ci rivultavami ! Mughji...

Sborgna

Postu ch'un n'aviami micca durmitu a notti nanzu, sta sera, di vinu ci semi imbriaccati ! E pò, emi durmiti, pò, oh, ch'erami vultati à l'arriera !

12/03/16

Caffè

Ind'a nuttata, un n'avivami appicciati l'occhji, mì !
À cinqui ori, Damien, un di i suldati mei (natu à u bughju), di pocca vaglia, ci purtò una gamella piena à caffè, e cum'à sempri, a si pigliava cumoda. 
Pinsavu : 
"Pianu, pianu o Damià, 
Asgiu da mani, furia da sera, 
Un fà à a lestra ch'è infamità !" Ch'avivu da dì ni ? 

Par rivena nant'à u "Caffè", pinseti, "caffè" veni à dì un pò d'acqua calda niruccia mischiata di sciccorè cum'eddi a chjamani... accumudata di carboni, bruma abbrustulita, sì ! E, si sintiva chi ci arristava in bocca ssi pizzateddi duri e sbrisgiulevuli trà i denti e a lingua, trà a lingua ed i denti, parò ci riscaldava.




11/03/16

36/13 (1)

Ch'avarà vulsutu dì à Linard mezu mortu mezu vivu, cù li sò "maladresses di lu 36, Paris XIIIème" ? Smanciulatu, Linard, quissa pò un era.
Tandu eiu : "Linard dis moi, l'autre jour, avant de mourir, tu as parlé de tes maladresses. Tu parlais de quoi ?"
Tandu eddu : "C'est une longue histoire Sarratu, une longue histoire... et puis, je suis vivant !..." pinserosu, s'è chjusu in u sò silenziu.


08/03/16

Lucifernu

U tempu à trascinera, sgraniddava l'ori, una à una, una appressu à l'altra : chjoccu ! chjaccà ! chjoccu, chjaccà, chjoccu, chjaccà...
U sgottu di l'acqua minuta picchjava in tarra, partatoghju meccanicu, à mintulà a penitenza nostra. Erami ghjunti, ind'u Paradisu di l'infernu. 
Dorma, un durmaremi micca, a fatica turrava stupori, i stivali s'infundivani in quidd'acqua infussata da mesi e da mesi. 
"Sta notti ci prumittiva sonnu senza sogni, sonnu senza lumi, sonnu senza luciori.
L'acqua sempri, l'inguernu sempri, l'ombra sempri."*


Disegnu di Léo Michel


Da veda : dessins1418.fr, à ringraziaddi 
*da l'Argonaute.

06/03/16

36 boulevard Arago

Linard era statu altru cà scuzzulatu, un tiniva mancu arritu. Tandu l'aghju pigliatu in bracciu e purtatu più indà à l'aritrosu. Pariva tuttu ch'eddu aviva da renda u sò ultimu soffiu ! Era stessu nant'à una tola, m'ha pigliatu a manu e pò m'ha dettu : "Sarratu, si je meurs, promets moi de passer à Paris XIII ème voir les miens. (Prumettu). Dis leur que je suis mort en pensant à eux. Dis à ma femme, dis à ma femme que, que malgré mes maladresses... boulevard Arago, 36, Paris XIII ème."
E s'addurmintedi abbagliulatu da u sonnu.
A sogu chi, u lindumani, era sempri cù noscu, u banditu.


L Loir, Evening in Paris, 1906

Andà à sciera

In cor' di notti (eru di sintinedda, à didda franca m'eru addurmintatu), u rombu di i cannoni di campagna bosci si missi à scuppittà. Fui scurratu e subitu ci fecci baddà tutti nant'à a ziglia calda.
I bombi schizzavani un focu murtali.
Ziiiiu, bum ! Ziiiiiiu, bum e babum !!! Senza cessà.

A puzza di murtizzu s'era impiutu ssi locchi.
A scossa lampedi à Venet in pianu, cuì, vicinu à mè. Un spisciuleddu di sangui à a gola u biuttava in poccu tempu e u sò sangui u s'aviva bittu lu tarrenu. 

Ziiiiu, bum !!! D'un colpu un ciottulu di cianga s'era magnatu u pentoni vicinu.

Linard scralatu, ciarbeddu sbamganiatu era statu presu da u tarrori. U rimori l'aviva missu a sciagura à l'ossi. Sciacchitava di denti, inciampa, piglia è inghjotta u sò scicconi. Parti à rida.
Una risa narbusina, di quidda chi vi piglia quandu l'Omu è persu e si ne ridi d'eddu stessu e ch'eddu si n'infutti di a morti, di a cianga, di i fossi e di u putricheghju. "Ghjustu com'e quandu si stà à senta una baddata di Bach."*

*Quista, l'ha scrittu Cioran


Disegnu G. Scott

À la Renommée des Escargots (6)

A l'amicu Punteleccincu

Ma chi t'avaraghju avutu a sera, rinchjusu in quiddi barracami à pinsà à Loretta, à i sò occhji, à i sò denti, e à quidda carta fiuridora dicorata e giaddiccia. 

A pena di c... mi dava a pena in capu. 
L'asciu aspru di l'amori mal fattu, mischiatu di purfumi pisanti mi tramanava. À stu puntu, eru prontu à fammi tumbà par vultamine à perdami in quiddi linzoli trosci à sudori purcinu, d'abandoni sfrinati, d'intisti infiniti, d'omi passati innanzu, u mei à buleghju.

Loretta, Loretta,
Che tù sighi laudata,
Una volta l'affari fatta.
Loretta, Loretta,
Che tù sighi maladetta,
Una volta pagata.


Pinsavu di mè stessu : "Uhh, che t'un ti sappii tù cunnoscia !"
Va, chi mi cunniscivu, mi cunnisciva. A Guerra era stata, una stonda, luntana.

U picchju sfacciatu biancu e cristatu mi fighjulava, iè, mi fighjulava : "
Ah!  Je veux vivre, dans ce rêve qui m'enivre; ce jour encore, douce flamme, je te garde dans mon âme..."*



*Romeo et Juliette Ch Gounot.

04/03/16

Tribbiera

Tribbiavami l'aghja di i disgrazii.

Pianeta

O tamanta brama di taglià a funa ch'e t'avivu.
"Dieu a déserté le champ de bataille !" Ha dettu Linard murtificatu.
"Déserter" era lintata a parodda.
Disertà, e pò doppu ? 
In quantu à mè, Diu un c'era par nudda in sta guerra, l'omi, quiddi chi ci guvernani, sì. È cusì chi pinsavu eiu.
A sera, è passatu preti Autremont, ha dettu u rusariu, l'aghju aiutatu. Inghjinnuchjatu, aghju toccu a pianeta, in cummunioni, da intraceda à favori di noi altri. À sapè...





02/03/16

Un ti ne fà !

"Sò d'una storia finita
D'un amori à scurdà
A truvami una vita.
Sè d'una rumpitura
D'una pena à purtà
D'un avè più primura.

Un ti ne fà,
U soli prestu ha da vultà,
Un ti ne fà..."*

Eccetera...
(Saxo)

*J Menconi, Un ti ne fà (Ricordu)

29/02/16

Nsissim (4)

Bambacinu : Bibya, Bibya Nzayu-Potutu*, è cusì ch'eddu si chjamava l'omu neru, mortu, cadutu davant'à mè (l'aghju sapiutu doppu chi mi sogu truvatu di guardia a sera cù unipochi di tiragliori bambucchiti e abbambanati, com'à tutti noi...). 
U tintu, pregu par eddu, pregu ancu par noi... 
Erami divintati prumessi di a morti o alora era a morti nostra prumessa.

Pascale-Marthine Tyaou, Le flâneur de Montreuil, ditagliu
(Paris, Musée de l'homme)


*da veda, L'antroponymie chez les Bapunu du sud Gabon, J.T Kwenzi-Mikala

Nsissim (3)

À te l'omu neru, mortu, cadutu davant'à mè :
"E, quandu tutti ssi disgraziati di Bekôn(1), hani varcatu par un pezzu, par un beddu pezzu, Nzame i piglia e i si sarri ind'Ototolane, un lucacciu dannificu induva si vedi miserii, miserii e miserii...
Si sà, i bravi, eddi quandu sò morti, eddi, si ni voltani in paesi, sò cuntenti di l'omi, di u cunfortu e di l'abbadatera chi empiani i sò cori di felicità.
Si ni voltani di notti vicinu à quiddi ch'hani cunnisciti ed amati, fendu baddà davant'à i sò occhji, sogni piacevuli, l'insegnani com'eddu si facci à campà, à vincia massi richezza, à tena i sò donni fideli, (steti à senta, voi altri, culà, à a porta), à fà massi ziteddi, à tumbà à l'ingrossu à a caccia. 
L'ultimu alifanti ch'aghju tombu, eiu, è cusì, o amichi, ch'aghju sappiutu ch'eddu aviva da passà."*

(1) finzioni, ind'i miti Fanghi d'Africa (Gaboni)

*da Blaise Cendars, Anthologie Nègre, Légendes cosmogoniques, Éditions de la Sirène, Paris 1921

26/02/16

Nsissim (2)

Sempri par tè, l'omu neru cadutu davant'à mè :

Avò ne awu, awu ne avò,
Mayi dhu melò,
Avò ne awu, awu ne avò,
Misurk, o nanò.*

U frettu e a morti, a morti e u frettu,
Vogliu chjuda l'arrecchja
U frettu e a morti, a morti e u frettu,
Miserii, o mà.


 
(C) Paul Castelnau, musée A. Kahn


*da Blaise Cendars, Anthologie Nègre, Légendes cosmogoniques, Éditions de la Sirène, Paris 1921

24/02/16

Nsissim (1)

Una mansa d'omi muriva. 
In prima ligna erani sempri i battaglioni culuniali à lampassi à l'attaccu, noi appressu.
À tè, l'omu neru cadutu davant'à mè:

"Nsissim, è ciò chi produci l'ombra. L'ombra e Nsissim sò una cosa stessa.
È Nsissim chi à Gnul facci campà. 
È Nsissim chi, di notti gira quandu si dormi. Mortu l'omu è Nsissim chi si ni và, ma nun mori à Nsissim, nun mori. 
Sapeti a sò dumora, fin'tantu ch'edda stà ind'u sò Gnul ? Stà ind'occhju. Isiè, è ind'occhju ch'edda stà. È stu punticeddu chi lucica e chi sì vedi à mezu à l'occhju, quissu è Nsissim.
 
A stedda sopra,
U foccu sottu,
U carboni nantu à a ziglia,
L'anima ind'occhju,
Nuvuli, fumi e morti."*


*da Blaise Cendars, Anthologie Nègre, Légendes cosmogoniques, Éditions de la Sirène, Paris 1921

21/02/16

Buscidò

"O quantu eddu pesa di u suldatu, u duveru. A sò morti parò è lighjera quantu è a piuma." Culuneddu Uscichì 1942. (S'eddu l'ha detta.)

L'ultimu

Erami à l'ultimu di stu mondu.
I cannoni, l'omi, l'animali anch'eddi ughjulavani da a pena. I brami di a Ladra Paladina avivani da essa esauditi. Un sudori ghjilatu infasciulava ss'armati. 
Sintivami l'ucchjata di a morti. O par forza o par amori, a tarra chjamava u sangui, u sangui chjamava a tarra. Pudivani sguttà i cori chi n'erami ghjunti à i farri brutti...

17/02/16

Parsona

U ghjornu erami insemi cù unipochi d'amichi, accolti in un abrì, un cagnà*.
Fora ? 
Fora ? 
Fora, era fora !
Chi v'aghju da cuntà ?!

C'era à Thibault Quelvet, à Lolo Chovet trem'indui Burguglioni, cu Maè l'Avignunincu (Linard, eddu, era sempri in via. Mancava, ma facciva ciò ch'eddu t'aviva da fà. Facciva a stafetta (era coureur, cum'eddi diciani) : sciviva ciò chi l'era dittatu, pò purtava u dispacciu, pò scriviva a risposta e pò facciva u codda e fala.
Maè, eddu, aviva presu u sò gradu d'aghjutenti ed era destinatu à parta, ind'i ligni più inghjò, sapori ! 

Corci à noi. 
Li fighjulava e mi dumandava di ciò che nò erami divintati ? À chi n'erami ? Induva che noi erani ? L'inglesi, chi stavani cu noscu, chjamavani sti locchi l'Ucanny Valley** !? (Era u nomi di una vaddi di lacrimi, u nomi viniva à dì a "Vaddi Strana", s'aghju capitu bè.) 
Un erami nudda cà personae***, animi persi, ghjucattuli di nienti destinati agnunu à un viaghju scunnisciutu, partuti par parta : 
"I veri viaghjiatori partini par parta e basta, cori à buscichi legeri, senza scartassi da u sò destinu e senza mancu sapè parchi, dicini sempri: Aiò ! A sò brama, à quissi, à i nuvuli s'assumiglia."****


Da veda : 
*crid1418
**Exister comme personne, Le Journal.cnrs.fr, 09.02.2016, par Marie Gaille,
*** Persona, Musée Branly, 02/2016
****Charles Baudelaire, Voyage

16/02/16

Dicivani

Dicivani chi l'orsu famitu nun badda. Noi altri, sacchi biotti, baddavami listessu. Un n'erami più orsi ma stavami famiti.

13/02/16

Amori

E pò c'era stu varmazzu chi agnitantu mi pigliava, agnitantu, u ciarbeddu, (briacchina di bumbardamenti, tichjezza di ssi lucacci, puzza di morti, mancanza di ciò chi schiariscia*, com'eddu diciva u pueta, un la sò ?). 
E, postu che tù cerchi à capiscia ciò che tù nun pò più oramai capiscia, postu che tù, oramai, nun parli più, oramai, a lingua mea, a ti diciaraghju cù tarmini mei, paisani e paisanoni : ti vogliu bè, ti tengu. Vultetivini, cusì sia e pò basta !

*"Il manque ce qui éclaire." (Cf. post 26/01/16)

Zaz, eclectisimu

Rappelle moi le jour et l'année...

12 di Farraghju 1916 ?

12/02/16

Sacchittinu

O, ciò chi m'è risciutu oghji !
Mamma m'ha mandatu un colì, (un sacchittinu) cù a sò bedda funicedda rossa : dui pugni di fasgiolu, fasgiolu Gascò, appena da fammi un piattu da sparta in trè o quattru, massimu cinqui o sei ! Tandu, aghju avutu, eiu, a primura di ciò ch'eddi t'avivani à magnà, Culà ?
Ind'i i me tempi, Santu Spiritu postu com'eddu sì devi, saria statu un saccu da fà magnà una cumpania intera, tuttu u boyau, ch'eddi m'avariani mandatu !
Tuccara, a disgrazia, u paesi ? 
Sicchina marzulina ? Ventu fasgiulaghju, varmiccheghju ? Mancarani i bracci, sì !?
Và, ch'un dicciarani nudda.
Andeti voi à sapè...

Ma a me primura maiò era di sapè ciò chi n'era d'eddi, tramindui ?

Altari

Ci voli à nasci par pasci ! È cusì ch'eddu dici u pruverbiu.

Da sta straggi di sangui nasciva a sinfonia d'un mondu nuveddu : "Il n’y a pas un instant de la durée où l’être vivant ne soit dévoré par un autre (...) La terre entière, continuellement imbibée de sang, n’est qu’un autel immense où tout ce qui vit doit être immolé sans fin, sans mesure, sans relâche, jusqu’à la consommation des choses, jusqu’à l’extinction du mal, jusqu’à la mort de la mort. (…) la guerre est divine (...) c'est une loi du monde."*

Di fatti a Guerra, nata e ingorda, à l'altari s'inchjinava : pasciva !
Era a legi, era.
Signori, crergu, cacciettimi aghjà i dubiti mei.


*J de Maistre, Les soirées...

10/02/16

Farraghju 1916

Farraghju, nun faraghju.

Sunà l'eccetera...

...
E baddà :
Baddu, baddi, badda, baddemi, baddetti, baddini.
Baddaremi, baddareti... ecc...
Badessini... ecc !


H. Schedl, Buch der Chroniken & Geschichten.
Nuremberg 1493.


07/02/16

Persu

Certi volti mi pariva di cumbatta una battaglia ghjà persa...

06/02/16

Fantasy...

E se vulessi a guerra, a tarra ?
A tarra un era più tarra.
A tarra era sterpiccia : razzicata, rastucciata, rumicata, brusgiata, stirpata, avvilinata, stracciata, prufanata, spaccata. 
A tarra furzata, era turrata petra, calcina, tufu, pulvariccia. 
A tarra un era più, a tarra pingniva miseria.
A tarra un era più.
I bombi, fussini eddi putenti e ultraputenti, un si la pudivani imprignà. 

Tarra, ventu & foccu :"Take a ride in the sky", e sigura !



31/01/16

Guermania

Avaraghju capitu ciò chi a guerra pudiva essa ?
A guerra era quantu ad apra una porta e fighjulà in una stanza scura : un sì pò mai sapè ciò chi s'ha da passà.


26/01/16

Un amori sinceru

Chi talentu stu Guillaume, pusseda l'arti veru !
In pocchi paroddi, avvicinava i cosi, ingutuppa a stonda, acconcia u sintitu.
Ci vuliva à fadda, e ci vuliva à truvaddi, mì ! 
Dissi : "Dans ce grand vide de mon âme il manque un soleil, il manque ce qui éclaire..."*doppu sunniava, l'aghju vistu cusì. 
In corsu : "Ind'u biotu tamantu di l'anima mea ci manca un suleoni, manca ciò chi schiariscia..." Paroddi chi parivani "doti di a natura" cume dicivani i vecchji. 
Ripiglia e pò s'infiara : "Une force part de nous qui est un feu solide qui nous soude"*. "Parti da noi una forza chi è un foccu sodu, eccu ciò chi ci lega."
E pò cuncluda : "Existes-tu mon amour ?"*
È cusì ch'eddu parlava !

*L'abri-caverne, Calligrammes, Guillaume Apollinaire.

24/01/16

Passioni

Oghji 24 di ghjinnaghju 1916,

Oghji, toni ma micca acqua. 
I bumbardamenti intrunavani l'aria. 
A tarra trimava ad agnu colpu : 
bà, bà, ban !
U piombu durghjulava u celi.
A turmenta ci pudiva ammantà di dolu.
Pariva, quiddu ghjornu, chi a guerra s'era missa i sò più beddi pompi.
Pudivani baddà i morti.


Cristo yacente, Gregorio Fernández, v 1600

23/01/16

Un souvenir oublié et vivant

A sera un n'avivami nudda à fà. Linard era statu mandatu à l'internu à purtà qualchi dispacciu à u cumandamentu.
Mi ritruvedi solu cù Guillaume. Insemi emi discorsu di tuttu, di a guerra, di u valori di a paci ch'eddu ci vularà à fà un di sti ghjorni cù quiddi chi ci faccivani perda amichi, saluta e ghjuventù.
Guillaume sappiva u talianu (era natu culà). Spartedimi in una spezia di lingua mischiata di corsu, talianu è francesu.
Mi parledi di u sò grand'amori par una certa Lou, cuntessina Burghignona maliciosa e infida (?).
Mi dissi di sò occhji "grands et beaux yeux". Mi dissi dinò : "ils m'avaient tant troublé que je m'en étais allé aussi tôt que possible afin d'éviter le vertige qu'ils me donnaient.
E par compia m'ha dettu ch'edda era divintata, par eddu, "un souvenir oubliè et vivant (sic) et que j'aime encore par dessus tout."
Mi piacivani st'ori persi impiuti d'umanu à mezu à un tarrenu divastatu impiutu d'un ussariu di carri maccinati, agna tantu di mughji aduluriti di suldati, cumpagni persi ghjunti à i Porti di l'Infernu.

Ô cannoni

Sai, di lu tò tupezzu, u fiocu di capeddi neri è a furtuna mea 
U me pinsà ti richjappa e pò crocia u toiu
Tò pettu è u solu obus chi piacci sempri à mè 
Tò ricordu è lanterna chi ci ghjova à spuntà a notti
Videndu a groppa larga di u cavaddu meiu, à li tò iglii toi, pinsatu aghju eiu
Eccu i fantassini chi si ni voltani à l'internu, lighjendusi un ghjurnali
U ghjaccaru di u brancardieru volta cù la sò pipa in bocca
U ciocciu ali rossi, sara i sò occhji spinti, bocca di ghjattucciu e zampi di u ghjattu 
Un tuppanchjinu verdi corri à mezu à u murzu 
Ind'a paghjola di u campamentu, u risu è brusgiatu
Veni à dì ch'eddu ci voli à fà casu à una mansa di cosi
U portabocci mughja
Alungheti u tiru
Alungheti u tiru amori di li vostri battarii 
Bilancia di i battarii, pisivi cimbali
Chi movini l'agnuleddi innamurati scemi 
Fendu onori à lu Diu di l'Armati
Arburu sbrumatu nantu à una teppa
Rumori di i trattori chi si ni coddani ind'a vadda
Ô vecchju mondu di u dicianovesimu seculu pienu à fumaroli cusi beddi e puri
Virilità di stu seculu induva nò stemi

Ô cannoni 
Spampigliulanti cartucci di l'obus di 75
Scampanizeti cù pietà

Da Guillaume Appolinaire, Fusée 

"La nuque è u tupezzu"

A sera che vi dicu, erami cù Linard e Guillaume. Guigliemu, à a moda corsa, u chjamava cusigna, era pueta e suldatu. Suldatu ben'intesu. Era di l'amichi di Linard. 

Mi n'invengu, Guillaume ha attacatu :

"La boucle des cheveux clairs de ta nuque était mon seul trésor,
Ma pensée te rejoint et la tienne la croise..." 

Tandu Guigliemu arrabiatu : "(Non, non, je n'y suis pas encore. À retravailler : "La boucle des cheveux sombres..." Non, je n'y suis toujours pas !!! "La boucle des cheveux noirs de ta nuque est mon seul trésor." Presque...").
A sera, ha duratu l'affari, ci campetimi. Certi volti, ùn voli à dì. 
Era: stuppu, criò, carta e pò carta stracciata…

Ah, una cosa à dinò : "La nuque" è "u tupezzu" è cusì chi a musa soia, dici.