" Sottu à un bon' guvernu, a miseria è una vargogna, sotta un mal' guvernu, a vergogna è a richezza."
Confucius ( estratu da : Le chemin de l' espérance Hessel, Morin, Fayard 2011)
.
Paisani in anda pà a fiera di u Niolu. LC Canniccioni v 1910
29/01/12
28/01/12
Marzu 1912 : Abbii fedi e Diu pruvedi
Marzu catarzu, figliolu di magnoni...
È falata a spunzina cutratta da u Cachjoni e s'edda dura cusigna stà notti o dumatina nivarà in paesi e forza ancu in piaghja. I codiverciuli s'avviccinani di i casi : è segnu. S'annivileghja e vegu ssi nivuloni neri e bianchi chi s'avviccinani anch'eddi...
È falata a spunzina cutratta da u Cachjoni e s'edda dura cusigna stà notti o dumatina nivarà in paesi e forza ancu in piaghja. I codiverciuli s'avviccinani di i casi : è segnu. S'annivileghja e vegu ssi nivuloni neri e bianchi chi s'avviccinani anch'eddi...
Tanti calamità cust'annu e chi ni sarà tandu di i vigni e di u granu ch'aghju postu in Chjara Stedda (1) ? E ch'ha dà pinsà Minghettu, se un lu possu pagà d'aostu ? U sentu à ghjà : " O Sarrà u mè figliolu, un la dicu micca par mè, sai, a dicu pà a Nunziata (2). Cust'annu ci ha da vulè à rifà u tettu... Prima (u maestru di muru) è dighjà statu cummandatu. E centu e vintinticinqui bacinati (2) contani. Un la digu micca par mè ecc... "
Divizia pà à capedda e pà i campanili (3), miseria nera pà l'omi ! "Induva un ci n'è ancu a ghjesa ni perdi !" Dici u pruverbiu (O Signori, scusetami !)
(1) Chjara Stedda è una lenza in piaghja ( d'un etaru e mezu ), Tumasgiu Penesu, di Ghjuvansimoni, dettu Minghettu, n'è u patroni. U sò rindutu ghjova à intratenna a capedda di a Nunziata, in paesi.
(2) A resita di a piaghja, in Chjara Stedda, sarà stata di cinqui par unu. Un etaru e mezu facci i sò 50 bacinati. Dunqua Sf s’avarà da tribbià 250 bacini, ci ha da vulè ch'eddu paghi 125 bacini à Minghettu, pà u tarraticu (travagliani à mezzu, sò i cundizioni cusì), doppu pagarà 25 bacini pà u buiaticu (boi e cunceghju) e pò dinò 5 baccini à u duttori Barbuccia (unu par omu in casa e par l'annata : par eddu, a mamma e i tre sureddi). À à fini l'arrestarà 95 bacini, 50 pà a sumenta e 10 pà u mulinaghju e unu in più pà i sacchi (i narpii avà sò divintati più cari cà i sacchi sigura, i sacchi ci voli à trapuntaddi, ma minanna a facci vulinteri ind'a ghjurnata o a sera à u ziglioni), l’arresta 34 bacini pà tutta a famiglia. 34 baccini pà una famiglia di 6 (Sarratu fora, a mamma, a minnana, u frateddu e i dui sureddi ), un è nudda. "Un ghjugnaremi mancu à trè mezinati cust'annu" ha dettu Sarratu à a mamma.
A piaghja dava un cinquesimu di baccinu, u ghornu e par omu. Deci volti di più cà ciò ch'arresta pà a famiglia di Sarratu fora. Avà s'eddu nevi di marzu, tandu... a resita sarà di dui par unu e tandu un ci arresta più nudda, 10 bacini à u massimu.
(3) U campanili di u paesi è statu compiu ind'u 1898. Erani trè frateddi taliani à muraddu : Prima, Sicondu e Terzu (veritativu).
Divizia pà à capedda e pà i campanili (3), miseria nera pà l'omi ! "Induva un ci n'è ancu a ghjesa ni perdi !" Dici u pruverbiu (O Signori, scusetami !)
(1) Chjara Stedda è una lenza in piaghja ( d'un etaru e mezu ), Tumasgiu Penesu, di Ghjuvansimoni, dettu Minghettu, n'è u patroni. U sò rindutu ghjova à intratenna a capedda di a Nunziata, in paesi.
(2) A resita di a piaghja, in Chjara Stedda, sarà stata di cinqui par unu. Un etaru e mezu facci i sò 50 bacinati. Dunqua Sf s’avarà da tribbià 250 bacini, ci ha da vulè ch'eddu paghi 125 bacini à Minghettu, pà u tarraticu (travagliani à mezzu, sò i cundizioni cusì), doppu pagarà 25 bacini pà u buiaticu (boi e cunceghju) e pò dinò 5 baccini à u duttori Barbuccia (unu par omu in casa e par l'annata : par eddu, a mamma e i tre sureddi). À à fini l'arrestarà 95 bacini, 50 pà a sumenta e 10 pà u mulinaghju e unu in più pà i sacchi (i narpii avà sò divintati più cari cà i sacchi sigura, i sacchi ci voli à trapuntaddi, ma minanna a facci vulinteri ind'a ghjurnata o a sera à u ziglioni), l’arresta 34 bacini pà tutta a famiglia. 34 baccini pà una famiglia di 6 (Sarratu fora, a mamma, a minnana, u frateddu e i dui sureddi ), un è nudda. "Un ghjugnaremi mancu à trè mezinati cust'annu" ha dettu Sarratu à a mamma.
A piaghja dava un cinquesimu di baccinu, u ghornu e par omu. Deci volti di più cà ciò ch'arresta pà a famiglia di Sarratu fora. Avà s'eddu nevi di marzu, tandu... a resita sarà di dui par unu e tandu un ci arresta più nudda, 10 bacini à u massimu.
(3) U campanili di u paesi è statu compiu ind'u 1898. Erani trè frateddi taliani à muraddu : Prima, Sicondu e Terzu (veritativu).
Come la neve
" Mi ricordu era ziteddu quandu viniva l'istati...si cantava in alegria... " Quista è ben'truvata !
O lu nivaghjoni : arimani sogu falatu in piaghja. Erami guasgi inchjustrati in paesi. C'è vulsutu à laccà Culomba (a mula) in d'Ortu à i Bugni ch'edda un pudiva più viaghjà, si sfundava à agna passu. Un era ora d'apra qualchi struvulu cuì ci, ch'eru prissatu. Fà chi l'aghju ligata cuì à un aliva e sò mossu.
T'aghju avutu guai à varcà i Pantaneddi.
Ind'i Trosci aghju vistu ssu velu, biancu, bianchinu postu da i Sarri à a piaghja, m'ha ancu brusgiattu l'occhji. " Un nivaghjumi cusì un s'era mai vistu " ha dettu zi Larenzu.
Ghjuntu in Chjara Stedda, u disastru, un era cà arburi sfurcati e spichi brusgiati neri, virdura in punta rosa da a ghjalatina. Un disastru maiori, vi dicu.
Un disastru biancu... neru, quissa sì !
A sera, in casa à u focu, mi ghjunsi a baccirula : pinseti, a strappanata e a pena, in più. Tuttu stu travagliu pà nudda, persu ad etrenu. In più i debiti, in più !
"Qualch'un ti dirà: "Come sei bella ",
E tù non starei più à pensari à mè...
Come la neve,
Vorrei dipingere di bianco i tuoi pensieri,
E addormentare, bene o mali, i desideri,
Che sempre più, di più, di più;
Di più, cercano tè
Com'è la neve vestuta in bianco,
Forze lui ti avera per sposa,
E la tua vita si colorerà di rosa,
E sempre più, di più, di più, mi mancherai ..."
Imaginò la scena ...
La prima volta che ti baccierà ...
E poi la nostalgia arriverà...."
Totò Savio v 1960. iTunes, Canzoni italiane
O lu nivaghjoni : arimani sogu falatu in piaghja. Erami guasgi inchjustrati in paesi. C'è vulsutu à laccà Culomba (a mula) in d'Ortu à i Bugni ch'edda un pudiva più viaghjà, si sfundava à agna passu. Un era ora d'apra qualchi struvulu cuì ci, ch'eru prissatu. Fà chi l'aghju ligata cuì à un aliva e sò mossu.
T'aghju avutu guai à varcà i Pantaneddi.
Ind'i Trosci aghju vistu ssu velu, biancu, bianchinu postu da i Sarri à a piaghja, m'ha ancu brusgiattu l'occhji. " Un nivaghjumi cusì un s'era mai vistu " ha dettu zi Larenzu.
Ghjuntu in Chjara Stedda, u disastru, un era cà arburi sfurcati e spichi brusgiati neri, virdura in punta rosa da a ghjalatina. Un disastru maiori, vi dicu.
Un disastru biancu... neru, quissa sì !
A sera, in casa à u focu, mi ghjunsi a baccirula : pinseti, a strappanata e a pena, in più. Tuttu stu travagliu pà nudda, persu ad etrenu. In più i debiti, in più !
"Qualch'un ti dirà: "Come sei bella ",
E tù non starei più à pensari à mè...
Come la neve,
Vorrei dipingere di bianco i tuoi pensieri,
E addormentare, bene o mali, i desideri,
Che sempre più, di più, di più;
Di più, cercano tè
Com'è la neve vestuta in bianco,
Forze lui ti avera per sposa,
E la tua vita si colorerà di rosa,
E sempre più, di più, di più, mi mancherai ..."
Imaginò la scena ...
La prima volta che ti baccierà ...
E poi la nostalgia arriverà...."
Totò Savio v 1960. iTunes, Canzoni italiane
Meziornu menu un quartu in Piazza à a Funtana
Meziornu menu un quartu in Piazza à a Funtana. « Comu stemi andendu sta mani ? » dissi Santu cù a sò vucciaredda dolci, dolci à i trè ghjuvanutteddi : Antoni, sempri incustumatu e drittu com’à Battesti, Ghjuvanni smilatu e Sarratu fora.
Sarratu, omu di fattu, lampò : « Chi vuleti ch’eiu vi dicu, o zì ? Sò cinqui ghjorni d’avà chi l’animali un sortani micca e chi nò manchemi di tuttu. Sta mani sogu andatu à fà a frasca, ma sappetti era tutta pigliata da u cotru. A locu à locu si pò truvà, qualcusareddu… un poccu di magnumi, ind’a Currachjina, ma è raru e semi trenta in paesi à batta a campagna pà a listessa cosa. U poccu d’orzu chi m’arristava l’aghju spartutu ancun’ Antunareddu. Ma dumani ? Pari chi u frettu si sia arradicatu à ssi custeri. Eiu, di poi chi mi n’invengu,a dicu : un s’è mai vistu una cosa cusigna, e pò a dici ancu zi Larenzu ! Di marzu… i vacchi fiumi, fiumi cusì, i cignali chi pattini a fami ! Aiò un s’è mai vistu ! Chi disgrazia, oh … sò cosi d’altru mondu, sò !»
« U piattu di suppa ci sarà sempri » aghjustò Santu, « Ma è ghjusta, un alunghemi u fattu, o Sarrà, t'hai a raghjò, emi à veda dumani ancu u cunsigliu ciò chi si pudarà fà ».
27/01/12
Oghji 15 di marzu 1912
Sestu ghjornu di freddu.
Un sogu se noi ci n'emi da sorta ? Aghju pruvatu à dà un colpu di vanga ind'ortu. Un c'è statu nudda à fà. A tarra è cutrata, fonda, fonda. L'animali sò famiti, emi persu una sgiotta, e dui eghji in più. In casa oghji è focu spintu e catena ghjilata.
Passendu pà u Ponti Vecchju aghju vistu una massa di nivuli chi pigliavani à capu insù, tandu aghju pensu chi i legramanti, eddi, si tichjarani ?
A u mancu...
Un sogu se noi ci n'emi da sorta ? Aghju pruvatu à dà un colpu di vanga ind'ortu. Un c'è statu nudda à fà. A tarra è cutrata, fonda, fonda. L'animali sò famiti, emi persu una sgiotta, e dui eghji in più. In casa oghji è focu spintu e catena ghjilata.
Passendu pà u Ponti Vecchju aghju vistu una massa di nivuli chi pigliavani à capu insù, tandu aghju pensu chi i legramanti, eddi, si tichjarani ?
A u mancu...
26/01/12
Scoli
À Catalì.
Ghjuvannimaria Santiunacci, u babbu, (di babbucciu Duminicheddu),
è stututori cuì in paesi, facci a scola à i zitteddi maiori.
À v'aghju dighjà detta, a mè, mi piaciria à imparà. À a scola ci sogu andatu poccu e micca : qualchi mesi...
Un ghjornu sò vinutu à circami, chi babbu si n'era mortu, poccu tempu doppu c'è vulusutu ad'andà à aiutà à mamma e batta a campagna.
Tandu, à a scola ci sogu andatu... à a scola di i sgiotti... quista sì ! Aghju ci aghju imparatu massi, ma quand'i vegu u merri Mattei, preti Lovichi e tutti quiddi chi sanni leghja e, megliu, quiddi chi a sanni scriva : a vi digu, mi piaciria ancu à mè à sappè.
Mi piaciria dinò à parlà u talianu o, megliu, u francesu. Antoni, eddu è andatu à scola, eti vistu ?
Tandu à s'aghju detta à Santiunacci : " Vurrariu essa imparatu anch'eiu, m'imparariati à mè ? "
Eddu seriu : " O samerò, u ghjornu che tu partisti, semi andati in casa à u tò ziu Ghjuvandumenicu, ma un hani micca scambiatu idea ".
Eddu cuntentu : " Impara chi quista un l'ha da avè à sparta ancu nimu. Megliu farii e in più magnarii ancu tù u pani biancu* ! " Veni dumani sera in casa, veni prima d'attaccà i tò faccendi, à 5 ori, ti faraghju a scola particulari !"
A notti un aghju mancu appenna durmitu. E stata una notti assignalata, piena à sogni ziteddini : Crè, tablò e criò e caiè ( quisti i paroddi francesi, pò, i sogu anch'eiu !!! )
25/01/12
"Penna" in capu
U brocciu era guasgi sempri caldu.
Pichju à u marchjoni, entru e u dogu à zia Ghjorma chi m'aviva apartu u purtoni.
Mi ni coddu à fà a me prima lezzioni particulari !!!
Ci ritruvemi ancu u sgiò stitutori in una pezza bianca e bedda assistata à u primu pianu di a casa nova di Santu Spiritu. Eddu, pusatu à u focu, mi dici "Avviccinati u mè ziteddu, aiò. Veni e posa cuì ". M'avvicingu, pigliu una carriguccia e mi mettu à fiancu à eddu, à manca.
Chi sarà ssa trimulera chi m'è pigliatu ind'a schiena ?
Ha presu una foglia maiora, l'ha posta annantu à un libru maiorueddu ed ha scrittu à a lestra un "A " al mancu d'un palmu. " Di quissu cui ti n'invinarè o Sarrà ? " Eiu, guasgi senza voci : "Nò, mi pari ch'innò".
"Quissu, vedi, saria un "A" , A sapparè, è fattu cum'è à u tettu di a nostra casa. U "A" è fattu à tettu, ti n'invinarè ?"
"Avà, provi ancu tù à faddu, cuì, nantu à stu fogliu di a carta".
O i mè guai, à tena sta penna in manu, un sapivu chi fà. Mi ni stavu bocca aparta e manu rita. D'un colpu fighjulgu e vegu l'inchjostru viulettu, chi mi fala u longu di u bracciu. Pigliu, in quattru e trè setti, e dagali mi copru i dui mani d'inchjostru ! Ghjuvannimaria chjama à zia Ghjorma ch'edda mi purtessi un asciuvamanu
Pichju à u marchjoni, entru e u dogu à zia Ghjorma chi m'aviva apartu u purtoni.
Mi ni coddu à fà a me prima lezzioni particulari !!!
Ci ritruvemi ancu u sgiò stitutori in una pezza bianca e bedda assistata à u primu pianu di a casa nova di Santu Spiritu. Eddu, pusatu à u focu, mi dici "Avviccinati u mè ziteddu, aiò. Veni e posa cuì ". M'avvicingu, pigliu una carriguccia e mi mettu à fiancu à eddu, à manca.
Chi sarà ssa trimulera chi m'è pigliatu ind'a schiena ?
Ha presu una foglia maiora, l'ha posta annantu à un libru maiorueddu ed ha scrittu à a lestra un "A " al mancu d'un palmu. " Di quissu cui ti n'invinarè o Sarrà ? " Eiu, guasgi senza voci : "Nò, mi pari ch'innò".
"Quissu, vedi, saria un "A" , A sapparè, è fattu cum'è à u tettu di a nostra casa. U "A" è fattu à tettu, ti n'invinarè ?"
"Avà, provi ancu tù à faddu, cuì, nantu à stu fogliu di a carta".
O i mè guai, à tena sta penna in manu, un sapivu chi fà. Mi ni stavu bocca aparta e manu rita. D'un colpu fighjulgu e vegu l'inchjostru viulettu, chi mi fala u longu di u bracciu. Pigliu, in quattru e trè setti, e dagali mi copru i dui mani d'inchjostru ! Ghjuvannimaria chjama à zia Ghjorma ch'edda mi purtessi un asciuvamanu
L'amichi ghjaddinaghji
Farraghju 1912,
Petru e Ghjuvà, sò cumpari,
Da u Dizziunariu Corsu-Francesse, U Muntese, Lingua Corsa, T2, p 608.
Petru e Ghjuvà, sò cumpari,
Quista si sà,
Una sera dispettosi, sò ghjunti à furà,
Ind'u puddinaghju di Sgiò Curà
Dui beddi gallinà
Subitu pronti à fassi magnà !
Di farraghju, vai puru à u puddinaghju !
I ghjaddini appuddati stani strinti, strinti, quista si sà. Quidda sera, Petru l'infammu, stendi a manu pà u tavoni di u puddinaghju e fura a prima ghjaddina chi li veni in manu, una ghjaddina rossa e scuddata. Ghjuvanni, à darretu, passa ancu eddu a manu e piglia ciò chi li veni in manu, una ghjaddina bianca acciucciata à a rossa e chi si n'era avvicinata.
Una sera dispettosi, sò ghjunti à furà,
Ind'u puddinaghju di Sgiò Curà
Dui beddi gallinà
Subitu pronti à fassi magnà !
Di farraghju, vai puru à u puddinaghju !
I ghjaddini appuddati stani strinti, strinti, quista si sà. Quidda sera, Petru l'infammu, stendi a manu pà u tavoni di u puddinaghju e fura a prima ghjaddina chi li veni in manu, una ghjaddina rossa e scuddata. Ghjuvanni, à darretu, passa ancu eddu a manu e piglia ciò chi li veni in manu, una ghjaddina bianca acciucciata à a rossa e chi si n'era avvicinata.
U sgiò curà, svighjatu da u cantu di u ghjaddu, pinsò : "Ma comu sarà à st'ora ?" Ma subitu, subitu dopu, s'addurmintò.
A magnata à a sera, un vi dicu !!!
A mani à bon'ora, a serva apra à i ghjaddini e s'avveda chi u contu, pò, ùn c'era. " È cusì ?! " dici tandu u preti avertitu.
A sera dopu, i dui cumpari, torrani à servacci ind'i u nostru caru curà.
Petru metti a manu, e tandu li fala una battarchjata di quiddi !
Nanzu di gridà, Petru si ritena e dici (di u sò buscu), d'una buciaredda fina, fina à Ghjuvà : "A meia l'aghju !!! ".
A magnata à a sera, un vi dicu !!!
A mani à bon'ora, a serva apra à i ghjaddini e s'avveda chi u contu, pò, ùn c'era. " È cusì ?! " dici tandu u preti avertitu.
A sera dopu, i dui cumpari, torrani à servacci ind'i u nostru caru curà.
Petru metti a manu, e tandu li fala una battarchjata di quiddi !
Nanzu di gridà, Petru si ritena e dici (di u sò buscu), d'una buciaredda fina, fina à Ghjuvà : "A meia l'aghju !!! ".
E tandu, tuccò à Petru.
Nb: "Il était d'usage, dans toute l'île, le jour de Mardi-Gras, d'offrir un coq au maître ou à la maitresse. (...) Les écoliers choisissaient l'heure de l'offre, comme ils avaient choisi l'animal. C'est à l'appel de l'après-midi que cela se faisait, en pénetrant dans la classe, un des écolier jetait littéralement le coq sur le maître et se sauvait ensuite, avec tous ses camarades. L'aprés-midi, bien entendu, jour de congé ; en retour, des fappe, fritelle, licori ecc... étaient offerts par le maître ou la maîtresse, en guise de remerciements".
Nb: "Il était d'usage, dans toute l'île, le jour de Mardi-Gras, d'offrir un coq au maître ou à la maitresse. (...) Les écoliers choisissaient l'heure de l'offre, comme ils avaient choisi l'animal. C'est à l'appel de l'après-midi que cela se faisait, en pénetrant dans la classe, un des écolier jetait littéralement le coq sur le maître et se sauvait ensuite, avec tous ses camarades. L'aprés-midi, bien entendu, jour de congé ; en retour, des fappe, fritelle, licori ecc... étaient offerts par le maître ou la maîtresse, en guise de remerciements".
Da u Dizziunariu Corsu-Francesse, U Muntese, Lingua Corsa, T2, p 608.
22/01/12
Re Co : Cigliu o testa ?
à A...
Varchemi u fiumi sottu à u Purteddu. Polu mi fila in nanzu. Mi piaci à stà cun st'omu di stintu e astutu in più. E divintatu un amicacciu ben' ch'eddu sighi più anzianu di mè.
A stretta piglia à manca ver' di Petra Mala. Polu viaghja à passi spiditi. Eiu u suvitu.
Polu pianta, piantu anch'eiu !
Polu ha vistu qualcosa ind'a ghjargala di u Matrali : si cala, metti a manu ind'acqua e ni caccia una pezza. A pezza è bedda, verdigrisgiu ed è marcata e pò si vedi bè. A testa, Polu (eddu sà leghja), mi dici ch'eddu c'è scritu : " TR 17 36 ", a vegu cù a sò una curona sopra e una tistaredda d'un omu indrentu. A l'arriverciu, à cigliu, c'è scrittu " PRO*BO*PBCO*RO*CE ". Chi vudarrà di ? A mezu, mi leghji : "SOLDI CINQE" (1) (sic).
Falemi à ghjungna ind'u figliolu. Frema stunatu anch'eddu, l'aiutemi.
A sera, vultendu, semi decisi ad andà à veda à Zi Larenzu l'omu u più vecchju di u paesi, stà à a Ribba. Ghjunti in casa u truvemi à u focu, Maria a figliola ci lacca. Tandu Polu caccia a pezza da u fazzulettu e a facci veda à u vecchju : " Dimi ghjà ciò chi c'è scrittu, u mè figliolu ? " Polu leghji. Tandu u vecchju si metta à rida ! " TR a sapeti ciò ch'eddu vò di ? Tuttu Rama ! Tutta rama... Veni à di chi u vostru tisori un ha nissuna valori ! "
Ma Polu è tistardu e un si suddisfeghji micca e mi dici : " Andemuccini à veda à Preti Lovichi, eddu a ci diciarà, eddu, vidarè ".
Pichjemi à u marchjoni, Maria a serva, ci apri a porta : " Chi vuleti à st'ora ? " " Vulemi à veda u sgiò curà, fettici stu piaceri, o Marì ". Tandu a serva ci laca entra.
Preti Lovichi è un sapientonu, fighjula u tisori : " Sapeti ch'ind'i tempi di suliva, c'era un rè in Corsica ? U chjamavani Tiadoru ; TR t'ha u significatu di Tiadoru u Rè. 17 36 veni à dì chi sta pezza t'ha più di 150 anni". Tandu Polu : " 150 anni fà u rè di a Corsica si chjamava Tiadoru, Tiadoru, com'à Missiavu, quista pò alora !!! ". Si ni vultò cuntentu in casa à fà veda a sò truvata à u missiavu :
U tò paisolu ama ," Pro bo pbco ro cè "
Soldi 5 : Tuttu Rama, o Tiadoru rè ?
Era cuì sott'à a tamma, zappa, zappa e truvarè...
Polu occhjifalchinu è un amicu caru.
I sà truvà eddu !
(1) " Theodore assumed evry mark of royal dignity. He had his guards, and his officers of states. He confered titles of honour and he struck money, both of silver ans copper.
The silver pieces were few in number, and can now hardly be met with. I have one of his copper coins, on one side of it is "T.R" (Theodorus Rex), King Theodore, with a double branch crossed, and round it the inscriptrion " Pro bono publico Re Co ( Regni Corsicae ) " : " For the public good of the Kingdom of Corsica "
Text : James Boswell, An account of Corsica : The journal of a tour to that island, p 102, 103. Glasgow 1768, via Google book.
Image : from cgb.fr
Varchemi u fiumi sottu à u Purteddu. Polu mi fila in nanzu. Mi piaci à stà cun st'omu di stintu e astutu in più. E divintatu un amicacciu ben' ch'eddu sighi più anzianu di mè.
A stretta piglia à manca ver' di Petra Mala. Polu viaghja à passi spiditi. Eiu u suvitu.
Polu pianta, piantu anch'eiu !
Polu ha vistu qualcosa ind'a ghjargala di u Matrali : si cala, metti a manu ind'acqua e ni caccia una pezza. A pezza è bedda, verdigrisgiu ed è marcata e pò si vedi bè. A testa, Polu (eddu sà leghja), mi dici ch'eddu c'è scritu : " TR 17 36 ", a vegu cù a sò una curona sopra e una tistaredda d'un omu indrentu. A l'arriverciu, à cigliu, c'è scrittu " PRO*BO*PBCO*RO*CE ". Chi vudarrà di ? A mezu, mi leghji : "SOLDI CINQE" (1) (sic).
Falemi à ghjungna ind'u figliolu. Frema stunatu anch'eddu, l'aiutemi.
A sera, vultendu, semi decisi ad andà à veda à Zi Larenzu l'omu u più vecchju di u paesi, stà à a Ribba. Ghjunti in casa u truvemi à u focu, Maria a figliola ci lacca. Tandu Polu caccia a pezza da u fazzulettu e a facci veda à u vecchju : " Dimi ghjà ciò chi c'è scrittu, u mè figliolu ? " Polu leghji. Tandu u vecchju si metta à rida ! " TR a sapeti ciò ch'eddu vò di ? Tuttu Rama ! Tutta rama... Veni à di chi u vostru tisori un ha nissuna valori ! "
Ma Polu è tistardu e un si suddisfeghji micca e mi dici : " Andemuccini à veda à Preti Lovichi, eddu a ci diciarà, eddu, vidarè ".
Pichjemi à u marchjoni, Maria a serva, ci apri a porta : " Chi vuleti à st'ora ? " " Vulemi à veda u sgiò curà, fettici stu piaceri, o Marì ". Tandu a serva ci laca entra.
Preti Lovichi è un sapientonu, fighjula u tisori : " Sapeti ch'ind'i tempi di suliva, c'era un rè in Corsica ? U chjamavani Tiadoru ; TR t'ha u significatu di Tiadoru u Rè. 17 36 veni à dì chi sta pezza t'ha più di 150 anni". Tandu Polu : " 150 anni fà u rè di a Corsica si chjamava Tiadoru, Tiadoru, com'à Missiavu, quista pò alora !!! ". Si ni vultò cuntentu in casa à fà veda a sò truvata à u missiavu :
U tò paisolu ama ," Pro bo pbco ro cè "
Soldi 5 : Tuttu Rama, o Tiadoru rè ?
Era cuì sott'à a tamma, zappa, zappa e truvarè...
Polu occhjifalchinu è un amicu caru.
I sà truvà eddu !
(1) " Theodore assumed evry mark of royal dignity. He had his guards, and his officers of states. He confered titles of honour and he struck money, both of silver ans copper.
The silver pieces were few in number, and can now hardly be met with. I have one of his copper coins, on one side of it is "T.R" (Theodorus Rex), King Theodore, with a double branch crossed, and round it the inscriptrion " Pro bono publico Re Co ( Regni Corsicae ) " : " For the public good of the Kingdom of Corsica "
Text : James Boswell, An account of Corsica : The journal of a tour to that island, p 102, 103. Glasgow 1768, via Google book.
Image : from cgb.fr
18/01/12
L'acceddu !
" Puvarettu accidducciu, ti sè sintitu libaru, picchji, tu, avali à i stanghetti di ssa cabia !"
Nietzsche, A scienza alegra
Nietzsche, A scienza alegra
17/01/12
Animi eletti
Cu l'aiutu di me frateddu Ghjiormu,
Vinsi à truvami, ghjovi, à capu à capu cù Ghjaseppantoni Tristambiglia ind'Aghja Vintosa. L'aghju salutatu : "Salutu o zì ! " m'ha rispostu seccu, seccu : " Salutatu !!!* " cun quidda voci chi franca i setti steddi. Ci voli à dì chi Ghjaseppantoni ha fattu u militariu, à a guerra di u 70 (1) ed è statu fertu à Villorceau (2)** in quiddi tarri francesi. Ricivò un colpu cuì soppra, ind'a coscia, li estraonu una badda.. ma eddu, a ghjamba, a s'è persa, culà a ghjamba !!! Oghji un pò più fà nudda cà sgrannà u fasgiolu... E un omu duru, ma sta tristezza, u tintu.
Un è micca com'à Antoni Delolmo, anch'eddu suldatu**, anch'eddu cuscritu, à u 42esimu di ligna. Si è ricivutu una pistulitata apenna apenna sopr'à l'occhju e u s'è persu, ma parò eddu stà sempri valenti.
E pò c'è u braccimozzu**, Ghjuvanni, miraculi ciò ch'eddu facci ancu un bracciu : S'è rifattu a strada di i Pastricciali, tutta impittrata, solu e da par eddu ! Ziteddu ghjuccava ind'una chjarasgia ed è cascatu di a sò altezza, doppu c'è vulsutu à tagliaddusi u bracciu, sopra à u ghjovitu, chi li viniva " u mali biancu " cum'eddu ha dettu u dutori. Chi curragiu ch'eddu t'ha st'omu !!!
Certi volti pensu, anch'eiu, à sti paisani di i mè tempi chi si ni sò andati pà ssi culunii, à chi à fà u pidoni, à chi à travaglia à u camin' di farru, ind'amministrazioni, e chi si ni stani, ghjorni pieni impiiegati, in quiddi stanzi à travaglià... a penna in manu : manc'à dì a fatica...
E vera chi dipoi gasgi un mesi, mi veni mali à zappà, o mugnà, o dà qualchi fatta à l'ortu (!) chi t'aghju a manu manca ingonfia. Minatu, un mi sogu minatu. Aghju pruvatu à veda s'eddu un c'era qualichi sghirbidduccia ficcata (battendu l'atru ghjornu ind' tanghi tuppini di Ghirfucciu à circà a me cultedda chi m'era scappattu da i mani), ma nò.
Mi sentu batta u cori ind'a manu ed è calda, calda, ma chi sarà ?
Dumani e coddu à veda u duttori Barbuccia, aspitaraghju ch'un m'aghju dà vastà u sangui !
* O Dumè, ti n'inveni ?
** (fatti veri)
L'amiral Jauréguiberry soutient ce mouvement en portant la 1ere division du 16e corps (général Deplanque) sur le village du Mée qui est bientôt contrôlé.
Une lutte intense s'engage autour de Beaumont. Le village est pris et repris plus de cinq fois.
Néanmoins, les bavarois, dont la ligne de bataille se trouve ainsi dans une direction presque perpendiculaire au front de leur armée, commencent à retirer les troupes engagées du côté de Cernay.
Ils concentrent leurs efforts dans la défense de Cravant qui brûle.
Le combat continue de cette façon jusqu'à la nuit.
Les français restent maîtres de la plupart de leurs positions, et, sur la route même de Cravant-Beaugency, les avant-postes occupent le village du Mée. Les avant-postes bavarois se trouvent à Cravant."
In http://www.loire1870.fr. A ringraziaddi.
Vinsi à truvami, ghjovi, à capu à capu cù Ghjaseppantoni Tristambiglia ind'Aghja Vintosa. L'aghju salutatu : "Salutu o zì ! " m'ha rispostu seccu, seccu : " Salutatu !!!* " cun quidda voci chi franca i setti steddi. Ci voli à dì chi Ghjaseppantoni ha fattu u militariu, à a guerra di u 70 (1) ed è statu fertu à Villorceau (2)** in quiddi tarri francesi. Ricivò un colpu cuì soppra, ind'a coscia, li estraonu una badda.. ma eddu, a ghjamba, a s'è persa, culà a ghjamba !!! Oghji un pò più fà nudda cà sgrannà u fasgiolu... E un omu duru, ma sta tristezza, u tintu.
Un è micca com'à Antoni Delolmo, anch'eddu suldatu**, anch'eddu cuscritu, à u 42esimu di ligna. Si è ricivutu una pistulitata apenna apenna sopr'à l'occhju e u s'è persu, ma parò eddu stà sempri valenti.
E pò c'è u braccimozzu**, Ghjuvanni, miraculi ciò ch'eddu facci ancu un bracciu : S'è rifattu a strada di i Pastricciali, tutta impittrata, solu e da par eddu ! Ziteddu ghjuccava ind'una chjarasgia ed è cascatu di a sò altezza, doppu c'è vulsutu à tagliaddusi u bracciu, sopra à u ghjovitu, chi li viniva " u mali biancu " cum'eddu ha dettu u dutori. Chi curragiu ch'eddu t'ha st'omu !!!
Certi volti pensu, anch'eiu, à sti paisani di i mè tempi chi si ni sò andati pà ssi culunii, à chi à fà u pidoni, à chi à travaglia à u camin' di farru, ind'amministrazioni, e chi si ni stani, ghjorni pieni impiiegati, in quiddi stanzi à travaglià... a penna in manu : manc'à dì a fatica...
E vera chi dipoi gasgi un mesi, mi veni mali à zappà, o mugnà, o dà qualchi fatta à l'ortu (!) chi t'aghju a manu manca ingonfia. Minatu, un mi sogu minatu. Aghju pruvatu à veda s'eddu un c'era qualichi sghirbidduccia ficcata (battendu l'atru ghjornu ind' tanghi tuppini di Ghirfucciu à circà a me cultedda chi m'era scappattu da i mani), ma nò.
Mi sentu batta u cori ind'a manu ed è calda, calda, ma chi sarà ?
Dumani e coddu à veda u duttori Barbuccia, aspitaraghju ch'un m'aghju dà vastà u sangui !
* O Dumè, ti n'inveni ?
** (fatti veri)
(1) " Ils (les Corses) se montrent Français et trés français, poussent l'amour de la patrie aux dernières limites : en 1870, trente mille d'ente-eux étaient sous les drapeaux."
G Vuilliez, Les îles oubliées, p 222. Hachette, Paris 1893.
G Vuilliez, Les îles oubliées, p 222. Hachette, Paris 1893.
(2) "Après la défaite de Loigny (2 décembre), les prussiens occupent Orléans. Le général Chanzy décide de faire face à l'ennemi en reconstituant ses troupes en repli tout en protégeant Tours. Son but est de reprendre Orléans.
Combats sur Villorceau et Beaumont 8 decembre 1870 :
Pendant ce temps, la 1e division du 17e corps (général Roquebrune) essaye de déborder la gauche des bavarois. Elle s'avance de Villorceau sur Beaumont, au-delà de la route de Cravant-Beaugency. L'amiral Jauréguiberry soutient ce mouvement en portant la 1ere division du 16e corps (général Deplanque) sur le village du Mée qui est bientôt contrôlé.
Une lutte intense s'engage autour de Beaumont. Le village est pris et repris plus de cinq fois.
Néanmoins, les bavarois, dont la ligne de bataille se trouve ainsi dans une direction presque perpendiculaire au front de leur armée, commencent à retirer les troupes engagées du côté de Cernay.
Ils concentrent leurs efforts dans la défense de Cravant qui brûle.
Le combat continue de cette façon jusqu'à la nuit.
Les français restent maîtres de la plupart de leurs positions, et, sur la route même de Cravant-Beaugency, les avant-postes occupent le village du Mée. Les avant-postes bavarois se trouvent à Cravant."
In http://www.loire1870.fr. A ringraziaddi.
Buuuu, Libera nos Domine ! *
O chi strappanata dipoi ssi pochi ghjorni... A v'aghju detta mi frighji a manu manca, un pudivu più stà. C'è vulsutu ad andà à veda u sigò Duttori à l'Olmu, viditi sopra à u Chjosu à u Forru à ghjugna à u Strittoni? Cullà c'è a sò casa. O chi omu stranu...e duru. Ancu assai ch'eddi sò di famiglia ancu babbucciu Santiunacci (Duminicheddu s'era spusatu a suredda). Aghju intesu dì d'una vindetta** (ma zittu)...
Ghjungu culà, mi facci aspittà (u sentivu sbumbatta ancu u focu).
A l'intrata à manca, c'è un scaloni chi codda in casa. Mi sbagliu, vogu drittu drittu, apru una porta ed entru ind'una pezza maiori e nera. Più ind'a c'è un poccu di lumi, a carciara è piena à muscheri, chjucchi e maiori : un adori di casgiu chi un vi dicu e di vinu dinò ! In uni scorru c'è a catarraza chi và à entra in una carciara più sottu. A carciara è impiuta colma, à granu. Sarà u solu in paesi cù tamanta pruduzioni, à un avè mancu una stamparedda di tarra à i mani...
Ind’a casa à u duttori Barbuccia, sopra, c’è un schieletru, quissa à sapemi mi tutti, ma un mi possu abituà : Santa paura chi t'aghju quandi u vegu !!! Mi fighjula, pari ch'eddu m'ammazzuleghja ! Aghju stuppatu : pppp, aghju fattu pò i corri e dettu una prighera. Ma un vole à di !
E stranu st’omu, chjucculutu e di mez'età, nasinpunta, sempri cù i sò : "antenati e duttori e stittutori" : a primura !
Ma u più chi mi piaci è quand'eddu parlà grandi (1). E andatu à studia a midicina in Pisa prima e doppu à Mon-Pè-Liè. Sarani 30 anni ch'eddu facci u duttori di u cantoni. Digu cusigna, ma sapeti quand'eddu m'ha dettu : "Ci ha da vulè à apra pà caccià a materia ", m'ha scucciaratu, m'ha. E segnu chi u mali c'era e chi u mali, si n'aviva dà andà prestu !
A lancetta m'ha tagliatu a carri, un aghju guasgi sintitu nudda ha cacciatu ciò chi ci vuliva à caccià e doppu m'ha missu a gasa sopra, cù acqua vita e tandu m'è brusgiatu e a mi sogu sintita passà.
U peghju è statu a sera à varcà u fiumi di i Pantaneddi, à u vultà.
Eiu : "Francu, francu !!!" Francu e ... corra, si !
(1)
« O chi duttori ! ha solcu mari e portu
Ha vistu à Pisa e u campanili tortu
Dà li porghi e li riporghi
E chi sà quantu ne mortu !
Parla in Crusca, ma incappuccia
Chi è un Tuscanu di Barbuccia »
Mgr de la Foata. Poesie giocose, p 182. Aix en Provence 1973
* Fatti veri
** Ni parlaremi un antra volta.
Ghjungu culà, mi facci aspittà (u sentivu sbumbatta ancu u focu).
A l'intrata à manca, c'è un scaloni chi codda in casa. Mi sbagliu, vogu drittu drittu, apru una porta ed entru ind'una pezza maiori e nera. Più ind'a c'è un poccu di lumi, a carciara è piena à muscheri, chjucchi e maiori : un adori di casgiu chi un vi dicu e di vinu dinò ! In uni scorru c'è a catarraza chi và à entra in una carciara più sottu. A carciara è impiuta colma, à granu. Sarà u solu in paesi cù tamanta pruduzioni, à un avè mancu una stamparedda di tarra à i mani...
Ind’a casa à u duttori Barbuccia, sopra, c’è un schieletru, quissa à sapemi mi tutti, ma un mi possu abituà : Santa paura chi t'aghju quandi u vegu !!! Mi fighjula, pari ch'eddu m'ammazzuleghja ! Aghju stuppatu : pppp, aghju fattu pò i corri e dettu una prighera. Ma un vole à di !
E stranu st’omu, chjucculutu e di mez'età, nasinpunta, sempri cù i sò : "antenati e duttori e stittutori" : a primura !
Ma u più chi mi piaci è quand'eddu parlà grandi (1). E andatu à studia a midicina in Pisa prima e doppu à Mon-Pè-Liè. Sarani 30 anni ch'eddu facci u duttori di u cantoni. Digu cusigna, ma sapeti quand'eddu m'ha dettu : "Ci ha da vulè à apra pà caccià a materia ", m'ha scucciaratu, m'ha. E segnu chi u mali c'era e chi u mali, si n'aviva dà andà prestu !
A lancetta m'ha tagliatu a carri, un aghju guasgi sintitu nudda ha cacciatu ciò chi ci vuliva à caccià e doppu m'ha missu a gasa sopra, cù acqua vita e tandu m'è brusgiatu e a mi sogu sintita passà.
U peghju è statu a sera à varcà u fiumi di i Pantaneddi, à u vultà.
Eiu : "Francu, francu !!!" Francu e ... corra, si !
(1)
« O chi duttori ! ha solcu mari e portu
Ha vistu à Pisa e u campanili tortu
Dà li porghi e li riporghi
E chi sà quantu ne mortu !
Parla in Crusca, ma incappuccia
Chi è un Tuscanu di Barbuccia »
Mgr de la Foata. Poesie giocose, p 182. Aix en Provence 1973
* Fatti veri
** Ni parlaremi un antra volta.
16/01/12
U piloni
Spinta era a ziglia e frantu lu piloni ! Dici u dettu.
U doppu mezziornu sogu andatu à veda à zia Muntò. E l'ultima, oghji, in paesi à sapè travaglià u pannu corsu com'eddu ci voli. Zia muntò t'ha à casa fora di u paesi. Stà ind'i Poghji e travaglia par l'altri. T'ha u sò tilaghju e sò parecchji i pastori di u paesi à purtà a lana culà (sarà parquista ch'edda si chjama cusigna).
Quandu edda m'ha vistu in piazza, m'ha subitu dettu : " O Sarrà, t'aghju aspitatu, sà! Sapivu che tu aviva da vena à cummandami un piloni novu. E calpighjatu bè, un è ?".
Ssi donni, quantunqua, quant'eddi ni sani... Pò à l'aghju dettu à a vecchja : " O zì, truvetimi à cosgiami stu filu rossu nantu à stu piloni, fettimi stu piacè ".
"Sigura o Sarrà, t'avarè i tò idei. Agnunu t'ha u sò filu. U toiu è rossu.".
Sarà ch'un vuliva tantu intratenna a cumberta, dissi : "Cinqui bacini, o zì ?". Tandu edda : "Sei". "Sei", rispundò Sarratu fora, "Sei, e vinarè, l'indussarè à pruvaddu da cui à un mesi, m'hai capitu ?!".
"Sei bacini " ripigliò Sarratu filendu a strada di i Fiuminali u cori alegru, ma ancu un poccu di primura. Tandu pinsò in sè stessu : "Ma chi t'avaraghju avutu ancu stu filu rossu ?
Fia u fusu à chi ni l'ha l'usu !"
U Signori dà i panni sicondu à u frettu.
Un sogu pò ciò che t'aghju avutu l'altru ghjornu. Mi ni vultava in casa à magnà, quandu aghju intesu Petru Untu chjamà (Petru è un bancarrotu, Balaninu). Era in piazza à a funtana, adisperatu e solu. E tandu, un sogu ciò ch'e m'ha pigliatu, l'aghju compru un curuleddu di u filu rossu. U m'aghju missu ind'a stacca che nimu un mi vidissi.
M'è custatu una baiocca. A sera à Antoni, l'avivu pigliatu à scoppa. Petru è frimatu stunatu, ma un ha
dettu nienti mirè, ch'eddu era cuntenti d'essasi vindutu qualcosa. Ha chjamatu dinò, ha aspitatu un
pucareddu, e pò ha tiratu u bancu insin'a a Barrulaccia. E ha chjamatu dinò. M'è ghjuntu u rizoccu e sogu intrutu in casa.
U doppu mezziornu sogu andatu à veda à zia Muntò. E l'ultima, oghji, in paesi à sapè travaglià u pannu corsu com'eddu ci voli. Zia muntò t'ha à casa fora di u paesi. Stà ind'i Poghji e travaglia par l'altri. T'ha u sò tilaghju e sò parecchji i pastori di u paesi à purtà a lana culà (sarà parquista ch'edda si chjama cusigna).
Quandu edda m'ha vistu in piazza, m'ha subitu dettu : " O Sarrà, t'aghju aspitatu, sà! Sapivu che tu aviva da vena à cummandami un piloni novu. E calpighjatu bè, un è ?".
Ssi donni, quantunqua, quant'eddi ni sani... Pò à l'aghju dettu à a vecchja : " O zì, truvetimi à cosgiami stu filu rossu nantu à stu piloni, fettimi stu piacè ".
"Sigura o Sarrà, t'avarè i tò idei. Agnunu t'ha u sò filu. U toiu è rossu.".
Sarà ch'un vuliva tantu intratenna a cumberta, dissi : "Cinqui bacini, o zì ?". Tandu edda : "Sei". "Sei", rispundò Sarratu fora, "Sei, e vinarè, l'indussarè à pruvaddu da cui à un mesi, m'hai capitu ?!".
"Sei bacini " ripigliò Sarratu filendu a strada di i Fiuminali u cori alegru, ma ancu un poccu di primura. Tandu pinsò in sè stessu : "Ma chi t'avaraghju avutu ancu stu filu rossu ?
Fia u fusu à chi ni l'ha l'usu !"
U Signori dà i panni sicondu à u frettu.
Un sogu pò ciò che t'aghju avutu l'altru ghjornu. Mi ni vultava in casa à magnà, quandu aghju intesu Petru Untu chjamà (Petru è un bancarrotu, Balaninu). Era in piazza à a funtana, adisperatu e solu. E tandu, un sogu ciò ch'e m'ha pigliatu, l'aghju compru un curuleddu di u filu rossu. U m'aghju missu ind'a stacca che nimu un mi vidissi.
M'è custatu una baiocca. A sera à Antoni, l'avivu pigliatu à scoppa. Petru è frimatu stunatu, ma un ha
dettu nienti mirè, ch'eddu era cuntenti d'essasi vindutu qualcosa. Ha chjamatu dinò, ha aspitatu un
pucareddu, e pò ha tiratu u bancu insin'a a Barrulaccia. E ha chjamatu dinò. M'è ghjuntu u rizoccu e sogu intrutu in casa.
Filu rossu
Un sogu pò ciò che t'aghju avutu l'altru ghjornu. Mi ni vultava in casa à magnà, quandu aghju intesu Petru Untu chjamà (Petru è un bancarrotu, balaninu). Era in piazza à a funtana, adisperatu e solu. E tandu, un sogu ciò ch'e m'ha pigliatu, l'aghju compru un curuleddu di u filu rossu. U m'aghju missu ind'a stacca che nimu un mi vidissi.
M'è custatu una baiocca. A sera à Antoni, l'avivu pigliatu à scoppa. Petru è frimatu stunatu, ma un ha dettu nienti mirè, ch'eddu era cuntenti d'essasi vindutu qualcosa. Ha chjamatu dinò, ha aspitatu un pucareddu, e pò ha tiratu u bancu insin'a a Barrulaccia. E ha chjamatu dinò. M'è ghjuntu u rizoccu e sogu intrutu in casa.
M'è custatu una baiocca. A sera à Antoni, l'avivu pigliatu à scoppa. Petru è frimatu stunatu, ma un ha dettu nienti mirè, ch'eddu era cuntenti d'essasi vindutu qualcosa. Ha chjamatu dinò, ha aspitatu un pucareddu, e pò ha tiratu u bancu insin'a a Barrulaccia. E ha chjamatu dinò. M'è ghjuntu u rizoccu e sogu intrutu in casa.
Lupu
Lupu debuli a ceda à u sannatu. (veda, infra, i Jawara)
A chi facci l'agneddu u lupu u si magna ! (civa !)
A chi t'ha lupu par cumpari, porti u cani sott'u à l'asceddu. (eti capitu !)
U lupu, à lupu un si magna. (e cusì sia !)
" A sterpa di u lupu è spinta oramai
E quella di i cani è più fiurita cà mai..."*
* N Rochiccioli, U lupu e u cani, Ricordu diffusion
A chi facci l'agneddu u lupu u si magna ! (civa !)
A chi t'ha lupu par cumpari, porti u cani sott'u à l'asceddu. (eti capitu !)
U lupu, à lupu un si magna. (e cusì sia !)
" A sterpa di u lupu è spinta oramai
E quella di i cani è più fiurita cà mai..."*
* N Rochiccioli, U lupu e u cani, Ricordu diffusion
15/01/12
Una cosa straurdinaria
Sarrani statu 2 ori, passu pà i Teri Supprani e sentu una cosa rara : una musica d'acceddi.
Tandu eiu, curiosu, mi ni soggu cuddatu pà i scali di a casa di i Santiunacci (una casa maiora, bè fatta, nova, nova cu à sò terrazza fatta à mattoni).
In piazza aghju trovu à babbucciu Dunimicheddu, ch'aghju salutatu cun grand' piaceri. E ghjuntu à a ritirata par sempri.
Prima era à u Tonchinu, tutti quiddi chi sò andati cullà i chjamani "i Giappunesi". Eddu era "Ammistratori" (un sogu ci ch'eddu vò dì, ma t'aviva u drittu di taglià cappi à la ghjenti, umbhè). In piazza, c'era a moglia Antunietta e a suredda d'edda, Ghjiorma. A figliola, Agnula-Maria, t'avarà 10 anni, era cù tutti i ziteddi di a scola di Ciccetta, accolti apressu à una scatula di legnu di 2 palmi di longhezza e d'un palmu di largezza. Un vultaticciu neru girava da par eddu annantu à a tola di sopra. C'era un spesiu di corru neru, altru cà i nostri cor⁷ri marini! Da a bocca di ssu corru surtiva a musica ini fora. Infini chi, tuttu stu catrachinu sunnava !!! Iè, eti capitu ciò ch'aghju dettu : era una scatula chi sunnava a musica e megliu, certi volti, cantava, da par edda. Quista pò un s'era mai vistu in paesi.
Subitu a mi sò pensu : "Duminicheddu avarà missu un umucciu ind'a scatula e u facci cantà" (a sogu chi in certi paesi ci sò l'omi giaddi, occhjitirati, chjucchi, chjucchi tamantu à u dittu mignulu).
I ziteddi eddi dicivani ch'eddi erani i cancari à fà ssi canti*. A mè, babbucciu, un mi la facci micca, ma un l'aghju dettu nudda.
Emi intesu certi canti militarii (com'una volta in Aghjacciu in Piazza à u Diamanti). Ma u più che m'è piacciutu è statu una canzona di Muzzardu (?)
Era una canzoni taliana, mi n'invengu sempri di i paroddi, chi sogu cuddatu parrechji volti à sentala :
Deh vieni, non tardar, o gioja bella !
Vieni ove amore per goder t'appella!
Finche non splende in ciel notturna face,
Finche l'aria e ancor bruna e il mondo tace.
(...)
Qui ridono i fioretti e l'erba e fresca,
Ai piaceri d'amor (... la, la...) esca.
Vieni, ben mio, tra queste piante ascose!
Vieni, vieni!
Ti vò la fronte incoronar di rose.
Ti vo' la fronte incoronar, incoronar di rose!**
U versu era scunisciutu in paesi. Era beddu, ma beddu. A voci acuta di u cantadori sunnava comu à quidda d'una ghjandaghja, ma m'è piaciuta listessa.
* Fatti veri
** E nozze di Figaro, WA Mozart
Tandu eiu, curiosu, mi ni soggu cuddatu pà i scali di a casa di i Santiunacci (una casa maiora, bè fatta, nova, nova cu à sò terrazza fatta à mattoni).
In piazza aghju trovu à babbucciu Dunimicheddu, ch'aghju salutatu cun grand' piaceri. E ghjuntu à a ritirata par sempri.
Prima era à u Tonchinu, tutti quiddi chi sò andati cullà i chjamani "i Giappunesi". Eddu era "Ammistratori" (un sogu ci ch'eddu vò dì, ma t'aviva u drittu di taglià cappi à la ghjenti, umbhè). In piazza, c'era a moglia Antunietta e a suredda d'edda, Ghjiorma. A figliola, Agnula-Maria, t'avarà 10 anni, era cù tutti i ziteddi di a scola di Ciccetta, accolti apressu à una scatula di legnu di 2 palmi di longhezza e d'un palmu di largezza. Un vultaticciu neru girava da par eddu annantu à a tola di sopra. C'era un spesiu di corru neru, altru cà i nostri cor⁷ri marini! Da a bocca di ssu corru surtiva a musica ini fora. Infini chi, tuttu stu catrachinu sunnava !!! Iè, eti capitu ciò ch'aghju dettu : era una scatula chi sunnava a musica e megliu, certi volti, cantava, da par edda. Quista pò un s'era mai vistu in paesi.
Subitu a mi sò pensu : "Duminicheddu avarà missu un umucciu ind'a scatula e u facci cantà" (a sogu chi in certi paesi ci sò l'omi giaddi, occhjitirati, chjucchi, chjucchi tamantu à u dittu mignulu).
I ziteddi eddi dicivani ch'eddi erani i cancari à fà ssi canti*. A mè, babbucciu, un mi la facci micca, ma un l'aghju dettu nudda.
Emi intesu certi canti militarii (com'una volta in Aghjacciu in Piazza à u Diamanti). Ma u più che m'è piacciutu è statu una canzona di Muzzardu (?)
Era una canzoni taliana, mi n'invengu sempri di i paroddi, chi sogu cuddatu parrechji volti à sentala :
Deh vieni, non tardar, o gioja bella !
Vieni ove amore per goder t'appella!
Finche non splende in ciel notturna face,
Finche l'aria e ancor bruna e il mondo tace.
(...)
Qui ridono i fioretti e l'erba e fresca,
Ai piaceri d'amor (... la, la...) esca.
Vieni, ben mio, tra queste piante ascose!
Vieni, vieni!
Ti vò la fronte incoronar di rose.
Ti vo' la fronte incoronar, incoronar di rose!**
U versu era scunisciutu in paesi. Era beddu, ma beddu. A voci acuta di u cantadori sunnava comu à quidda d'una ghjandaghja, ma m'è piaciuta listessa.
* Fatti veri
** E nozze di Figaro, WA Mozart
Gramofonu...
Zia Ghjorma
C'era un Talianu, maestru di muru chi era vinutu in paesi à travaglià.
Zia Ghjorma l'aviva chjamatu à rifà a ziglia ma, fatta ch'edda era, un era micca liscia com'edda vuliva.
"Ma chi sò ssi travaglii ? " dissi a vecchja. Tandu u maestru : " Sapetti ziglii n'aghju fattu parechji" e si vantava : "mi chjamani à mè, da par tuttu ". Si vantava di i sò soldi vinti par via di i sò qualitai : " In Italia ci ho le case, le pili di linzoli..."
Tandu Zia Ghjorma fina e gattiva : "Ma chi setti vinutu à fà cui, tandu ? "
Zia Ghjorma (un'antra), a me arcizia (me frateddu è statu chjamatu par edda).
Un ghjornu si ni fala à a villa à fà i spesi di l'annata. In più di u restu, vuliva una croci pà a camara di Zia Antunietta, a suredda. E cui e culà... ghjunghji ind'a Naceru. Cuì, si trova un crucifissu chi li piaciva assai e cerca à fà calà u prezzu.
Tandu eddu maliziosu :
"Comu o Madama, niguzieti à Cristu ?!! "
" E vò ? U vinditi !!! " rispundò Zia Ghjorma à brusgia-brusgia !
" A donna è l'arca di a malizia" m'ha dettu un ghjornu Ghjuvana, maliziosa. E l'arca di u forru dinò ?
Zia Ghjorma l'aviva chjamatu à rifà a ziglia ma, fatta ch'edda era, un era micca liscia com'edda vuliva.
"Ma chi sò ssi travaglii ? " dissi a vecchja. Tandu u maestru : " Sapetti ziglii n'aghju fattu parechji" e si vantava : "mi chjamani à mè, da par tuttu ". Si vantava di i sò soldi vinti par via di i sò qualitai : " In Italia ci ho le case, le pili di linzoli..."
Tandu Zia Ghjorma fina e gattiva : "Ma chi setti vinutu à fà cui, tandu ? "
Zia Ghjorma (un'antra), a me arcizia (me frateddu è statu chjamatu par edda).
Un ghjornu si ni fala à a villa à fà i spesi di l'annata. In più di u restu, vuliva una croci pà a camara di Zia Antunietta, a suredda. E cui e culà... ghjunghji ind'a Naceru. Cuì, si trova un crucifissu chi li piaciva assai e cerca à fà calà u prezzu.
Tandu eddu maliziosu :
"Comu o Madama, niguzieti à Cristu ?!! "
" E vò ? U vinditi !!! " rispundò Zia Ghjorma à brusgia-brusgia !
" A donna è l'arca di a malizia" m'ha dettu un ghjornu Ghjuvana, maliziosa. E l'arca di u forru dinò ?
A esgia nova
A l'amicu JJ
O, ci voli à veda ssi pocchi tempi quanti casi sò stati fatti, rifati, alzati, in piaghja, in paesi. Appiccii un ni parlemi.
Dipoi chi i nostri ghjovani sò partuti pà ssu mondu, entrani i soldi in grossu in paesi, avali.
" Un si è mai vistu tanti travaglii " ha dettu ancu megu zi Larenzu, cent'anni doppu dumani. E n'ha vistu !
A petra a pigliani da partuttu, sopra piazza, in quiddi fiumaricci, sopra à u paesi un si veda cà petri maiori spacatti o petri cù piottuli ficcati e pronti à sciappà a petra cù l'acqua. Boi à carrià à trascina : e anda !
A tarra grassa, da fà mattoni e copii, nasci i d'Alzetta e Sambucconi ha fattu una bedda furnaccia. U più ch'eddi travagliani, culà, sò i donni à fà copii. A forma a faccini anantu i sò cosci pretti prittini. L'altru ghjornu semi andati ancu n'Antoni, ci semi piatti sopra, ind'i Puddoni e ci vuliva à vedali codi alzati, mani e ghjambi rossi d'acqua e cianga. Emi risu. Ridivani e noi ridivami. O chi campasioni u ghjornu !
Vegu ancu marcanzia sbarcà da u Cutinenti : teguli, pancarrè, farri di tutti i maneri, chinchè ! Dicini chi a marcanzia saria à più bon' pattu e di a qualitai superiori (quista a dici... quiddu chi a si venda)
Travagliu ci n'è par tutti e ci ni sarà ancu par cent'anni : t'avemi in paesi 3 bancalari, 2 stazzunaghji, sigantini à bandi interi. In più, sò dui à fà u serviziu trà u paesi ed Aghjacciu : un mancani i bracci !
15 anni fà, cu u vescu, hani dettu ch'eddu ci vuliva rifà a esgia. C'è troppu mondu in paesi avà ed è divintata troppu chjucca a nostra esgiaredda e si ni falava pianu, pianu. In più c'è l'arca, culà, e a voni spiantà ch'un saria bona pà a saluta. Facci chi si sò decisi à rifadda, a notra esgia, listessa, più maiora e sopra à a strada nova, chi u tarrenu sottu si ni fala in Stretta Vecchja. Agnunu in paesi ha datu qualcuseddu.
Ci voli à di cio ch'eddu è : è bedda a nostra esgia nova !
U ghjornu di a binidizzioni saremi stati guasgi middi ha dettu u preti. Era u ghjornu di Sa Darenti di u 1900. Eru ziteddu, avaraghju avutu 8 o 10 anni, erami andati à fà l'arcu à Monsignori cù i palmi ch'avivami buschi ind'a Ghjuvanghjaseppu. U vescu ha fattu un donu à a esgia : un calici d'oru e d'argentu ! E cuddatu annantu à u pulpitru (fattu da Pasqualeddu) à fà a so predica. Noi emi servitu a messa, eru fieru, chi ...ohh.
Preti Lovichi ha fattu una bedda predica anch'eddu (aghju capitu un puccareddu). Ha dettu chi stà esgia purtarà un poccu più di paci indi stu mondu, se un mi sbagliu. Santu Sandamiani eddu, ci ha rigalatu a festa. Friteddi e à curboni, vinu un ni parlemi, i pistulitati strappavani l'aria. E statu u più beddu ghjornu di a me vita.
Tandu Rannucciu (di a cunfraterna) ha cantatu :
Or' vulemi à ringrazià
Lu nostru caru Monsignori
E cun'eddu lu sgiò curà
Ci hani fattu l'unori
Nostra esgia à rifà
E statu un beddu favori
Par noi altri paisani
A prigà lu nostru Signori
Avà sì, saremi megliu
E a vi dicu franch'e chjara
Crisciarà ancu di più ni
O lu nostru firvori.
E ch'eddi s'aprani per sempri,
O li porti di l'amori !!
O, ci voli à veda ssi pocchi tempi quanti casi sò stati fatti, rifati, alzati, in piaghja, in paesi. Appiccii un ni parlemi.
Dipoi chi i nostri ghjovani sò partuti pà ssu mondu, entrani i soldi in grossu in paesi, avali.
" Un si è mai vistu tanti travaglii " ha dettu ancu megu zi Larenzu, cent'anni doppu dumani. E n'ha vistu !
A petra a pigliani da partuttu, sopra piazza, in quiddi fiumaricci, sopra à u paesi un si veda cà petri maiori spacatti o petri cù piottuli ficcati e pronti à sciappà a petra cù l'acqua. Boi à carrià à trascina : e anda !
A tarra grassa, da fà mattoni e copii, nasci i d'Alzetta e Sambucconi ha fattu una bedda furnaccia. U più ch'eddi travagliani, culà, sò i donni à fà copii. A forma a faccini anantu i sò cosci pretti prittini. L'altru ghjornu semi andati ancu n'Antoni, ci semi piatti sopra, ind'i Puddoni e ci vuliva à vedali codi alzati, mani e ghjambi rossi d'acqua e cianga. Emi risu. Ridivani e noi ridivami. O chi campasioni u ghjornu !
Vegu ancu marcanzia sbarcà da u Cutinenti : teguli, pancarrè, farri di tutti i maneri, chinchè ! Dicini chi a marcanzia saria à più bon' pattu e di a qualitai superiori (quista a dici... quiddu chi a si venda)
Travagliu ci n'è par tutti e ci ni sarà ancu par cent'anni : t'avemi in paesi 3 bancalari, 2 stazzunaghji, sigantini à bandi interi. In più, sò dui à fà u serviziu trà u paesi ed Aghjacciu : un mancani i bracci !
15 anni fà, cu u vescu, hani dettu ch'eddu ci vuliva rifà a esgia. C'è troppu mondu in paesi avà ed è divintata troppu chjucca a nostra esgiaredda e si ni falava pianu, pianu. In più c'è l'arca, culà, e a voni spiantà ch'un saria bona pà a saluta. Facci chi si sò decisi à rifadda, a notra esgia, listessa, più maiora e sopra à a strada nova, chi u tarrenu sottu si ni fala in Stretta Vecchja. Agnunu in paesi ha datu qualcuseddu.
Ci voli à di cio ch'eddu è : è bedda a nostra esgia nova !
U ghjornu di a binidizzioni saremi stati guasgi middi ha dettu u preti. Era u ghjornu di Sa Darenti di u 1900. Eru ziteddu, avaraghju avutu 8 o 10 anni, erami andati à fà l'arcu à Monsignori cù i palmi ch'avivami buschi ind'a Ghjuvanghjaseppu. U vescu ha fattu un donu à a esgia : un calici d'oru e d'argentu ! E cuddatu annantu à u pulpitru (fattu da Pasqualeddu) à fà a so predica. Noi emi servitu a messa, eru fieru, chi ...ohh.
Preti Lovichi ha fattu una bedda predica anch'eddu (aghju capitu un puccareddu). Ha dettu chi stà esgia purtarà un poccu più di paci indi stu mondu, se un mi sbagliu. Santu Sandamiani eddu, ci ha rigalatu a festa. Friteddi e à curboni, vinu un ni parlemi, i pistulitati strappavani l'aria. E statu u più beddu ghjornu di a me vita.
Tandu Rannucciu (di a cunfraterna) ha cantatu :
Or' vulemi à ringrazià
Lu nostru caru Monsignori
E cun'eddu lu sgiò curà
Ci hani fattu l'unori
Nostra esgia à rifà
E statu un beddu favori
Par noi altri paisani
A prigà lu nostru Signori
Avà sì, saremi megliu
E a vi dicu franch'e chjara
Crisciarà ancu di più ni
O lu nostru firvori.
E ch'eddi s'aprani per sempri,
O li porti di l'amori !!
14/01/12
In Corsica tandu*
"Cunveni à veda tandu cu l'occhji di tandu." Louis Aragon
* À l'amicu Rigolu Grimaldi
* À l'amicu Rigolu Grimaldi
Festa in paesi 1912 (4)
E nivatu senza spustà oghji e arimani.
Da a Petra Arbedda aghju vistu a piaghja e a muntagna : da e sarri à i fiuminali ùn è cà nivaghjoni.
Da a Petra Arbedda aghju vistu a piaghja e a muntagna : da e sarri à i fiuminali ùn è cà nivaghjoni.
Festa in paesi 1912 (3)
Dedicatu à u Moltifincu chi m'ha contu stu fattu veru di a sò vita. U salutu cun grand' rispettu ed amicizia.
Dipoi ch'eddu è ghjuntu à Antoni, a sera facciu più à a lestra. Mungu à spiciera chi mi tarda à fà a veghja ind'a zi Baroni. Sentu i discorsi d'Antoni u gira-mondu.
M'ha dettu di u portu di Marseglia ! A sentalu, ci saria più bateddi ind'u portu cà sgiotti in paesi (ma cuista un mi la vogliu mancu creda).
Ha vistu : l'Africa cù a sò ghjenti nera e salvatica, è passatu pà Suesu (?) Ha vistu l'Arabia, diserti e diserti, senza acqui... è andatu in China. Ghjenti cullà ? Com'à furmiculi (1).
Antoni u navigatori ! Quissa pò...
M'ha cuntatu dinò di i bateddi in Marseglia, bateddi più cà sgiotti in paesi ... quissa pò : ci sò i batidducci com'induva noi, e pò, bateddi à veli e bastimenti "à vapori". Sò ssi bateddi nuveli chi marchjani puru ancu senza ventu. Inghjotta ni furesti di carboni. Annu ci n'era unu, biancu-biancu, in Aghjacciu, m'hani dettu ch'edda aposta pà purtà si via i tonti (?)
In Marseglia, Antoni sì ni stà vicin'à u portu, in un palazzu com'eddi ci sò ind'u Carrughju Drittu. A sò stanza a chjama "l'ha par tamantu" (l'appartement ?). Corsi ci n'hè parrechji culà. Compra i ligumi ind'a ùn certu Torra, cuttulesu. A carri ind'un auccianesu e u pani ind'una tavacaccia, a vuleti creda ?
Un ghjornu, doppu à parechji mesi di bateddu, sò ghjunti ind'un portu chinesu. Erani in persmissioni e si n'hè andatu cù certi amichi corsi da veda i donni in villa. Erani vistutu di biancu com'eddu è l'usu quandu scala u bateddu. T'hani a tinuta di a marina : turchinu in Francia (e pur'in Corsica) e biancu à i culunie. I ghjorni innanzu c'era stata a musson' (?) veni à dì ch'eddu aviva piuvitu parecchi ghjorni e quand'eddu piovi culà, fallani à paghjulati, chi, m'eti capitu !?
Erani ghjunti in punta d'una strada e superavani tutti sti locchi. Più inghjò c'era un carriteddu pienu à legnu, burdunali e fusti, carcu. L'amicu chi era ancu ancun'eddu, Petru (di Moltifau) ha Dettu : "Femmi a scumessa ? Eiu dicu chi u carru è tiratu da 6 boi ?" Tandu Antoni, aghju dettu "Isiè, ma par contu meiu, avivu pinsatu ch'eddu era un tiru da ottu boi !"
U carru s'avvicina : e nun sò ne muli, ne cavaddi, ne boi, ne sameri, à tirà : sò omi, mezzi nuddi cù i pedi ind'a cianga insin' à i ghjinnochji ! Omi, sì !!!
L'amicu Moltifincu è statu intinniritu. Erani cosi d'un antru modu !
(1) "Le cliché est la voie royale de la pénétration des mentalités, tous les géographes vous le diront." (!!!) François Caviglioli, Ce soir ou jamais, France 3, 26/09/2011.
Dipoi ch'eddu è ghjuntu à Antoni, a sera facciu più à a lestra. Mungu à spiciera chi mi tarda à fà a veghja ind'a zi Baroni. Sentu i discorsi d'Antoni u gira-mondu.
M'ha dettu di u portu di Marseglia ! A sentalu, ci saria più bateddi ind'u portu cà sgiotti in paesi (ma cuista un mi la vogliu mancu creda).
Ha vistu : l'Africa cù a sò ghjenti nera e salvatica, è passatu pà Suesu (?) Ha vistu l'Arabia, diserti e diserti, senza acqui... è andatu in China. Ghjenti cullà ? Com'à furmiculi (1).
Antoni u navigatori ! Quissa pò...
M'ha cuntatu dinò di i bateddi in Marseglia, bateddi più cà sgiotti in paesi ... quissa pò : ci sò i batidducci com'induva noi, e pò, bateddi à veli e bastimenti "à vapori". Sò ssi bateddi nuveli chi marchjani puru ancu senza ventu. Inghjotta ni furesti di carboni. Annu ci n'era unu, biancu-biancu, in Aghjacciu, m'hani dettu ch'edda aposta pà purtà si via i tonti (?)
In Marseglia, Antoni sì ni stà vicin'à u portu, in un palazzu com'eddi ci sò ind'u Carrughju Drittu. A sò stanza a chjama "l'ha par tamantu" (l'appartement ?). Corsi ci n'hè parrechji culà. Compra i ligumi ind'a ùn certu Torra, cuttulesu. A carri ind'un auccianesu e u pani ind'una tavacaccia, a vuleti creda ?
Un ghjornu, doppu à parechji mesi di bateddu, sò ghjunti ind'un portu chinesu. Erani in persmissioni e si n'hè andatu cù certi amichi corsi da veda i donni in villa. Erani vistutu di biancu com'eddu è l'usu quandu scala u bateddu. T'hani a tinuta di a marina : turchinu in Francia (e pur'in Corsica) e biancu à i culunie. I ghjorni innanzu c'era stata a musson' (?) veni à dì ch'eddu aviva piuvitu parecchi ghjorni e quand'eddu piovi culà, fallani à paghjulati, chi, m'eti capitu !?
Erani ghjunti in punta d'una strada e superavani tutti sti locchi. Più inghjò c'era un carriteddu pienu à legnu, burdunali e fusti, carcu. L'amicu chi era ancu ancun'eddu, Petru (di Moltifau) ha Dettu : "Femmi a scumessa ? Eiu dicu chi u carru è tiratu da 6 boi ?" Tandu Antoni, aghju dettu "Isiè, ma par contu meiu, avivu pinsatu ch'eddu era un tiru da ottu boi !"
U carru s'avvicina : e nun sò ne muli, ne cavaddi, ne boi, ne sameri, à tirà : sò omi, mezzi nuddi cù i pedi ind'a cianga insin' à i ghjinnochji ! Omi, sì !!!
L'amicu Moltifincu è statu intinniritu. Erani cosi d'un antru modu !
(1) "Le cliché est la voie royale de la pénétration des mentalités, tous les géographes vous le diront." (!!!) François Caviglioli, Ce soir ou jamais, France 3, 26/09/2011.
13/01/12
Festa in paesi 1912 (2)
È statu una bedda festa . A cinqu’ori di sera m’aghju laccatu à Antoni chi sì ni vuliva andà à turrà i sgiotti e a fà a brinata à i purceddi. A sett’ori di sera avivu compiu i me faccendi e sintivu dà cui i sunaglieri di i paisani chi si ni vultavani à magnà ind’i sò casi.
Ghjuntu in casa aghju dettu ancu minnana ch'avivu da andà ind’à Antoni sta sera, chi u babbu m’aviva chjamatu. Zi Baroni (era cusì numatu ch’ind'i tempi, aviva vardatu i chjosi in piaghja), zi Baroni dunqua, aviva tombu u viteddu ! I sò 2 carchi di mucchji e di linstinchi i s’aviva purtati a moglia, Francesca. Legni ci n’era abbastanza, u forru era beddu cà imburratu e pront’à serva ! Un c’è vulsutu tantu à senta l’adori di a carri à impiià ssi locchi. Pani ci n’era poccu (ch’erami ghjovi).
Oh, a ghjenta ! C’era tuttu u vicinu, l’amichi, i parenti, cugini carnali più di 30 ! Ci sarà statu più di 100 parsonni !
Oh, a ghjenta ! C’era tuttu u vicinu, l’amichi, i parenti, cugini carnali più di 30 ! Ci sarà statu più di 100 parsonni !
Ridivami, i ziteddi famiti inturriavani à bocca di u foru e zi Baroni si campava à faddi ghjuccà à a busca. A chi un pezzu di carri (tagliava i pizzateddi di u cottu), à chi una cocciula, à chi un ficcu… Ghjuvanpetru, u ziu, eddu impiiva i bicchjeri d’una damisgiana di vinu d’uva ghjaccarina. A siconda pò nò, era vinu di sottu scala !
E risati e canti. Francescantoni battiva di ceppu annantu à un tropolu, Ciccettu à u viulinu, chi m’eti capitu, e Larenzu sunnava a cialamedda à suffuchera e Ihh e Ohh !!!
À u spuntà di u branu,
Quand'edda canta a zitedda
Una simplicia riturnedda
Fatta di dui paroddi
E un'arietta di cialamedda. (bis)(1)
Darretu à l’aletti sarrati di a casa di i Faioni, Maria Lucia fighjulava a festa. U babbu ùn c'est era micca andatu e s’era fattu capiscia dà i 3 frateddi d’edda : « Ch'eddi stighini in casa, e basta ! »
I sò 3 damisgiani di vinu e una d’aquavita sò stati stappati a sera. Fichi, vinu e casgiu impastatu, tossicu finu ! I ziteddi mai tecchji, à quandu circavani i piddiculi di u pani ind’i riserghi di u forru à quandu baddavani. E pò c’è u vecchju Tiadoru chi s’è missu à puetà cu gran’maestria. E tutt’ognunu aspitava a risposta d’Antoni. Ed ha attacatu à Antoni, e ci ha contatu la sò vita, i paesi ch’eddu ha vistu, com’e andatu l’invita*, ch’eddu è ghjuntu à l’impruvistu*, u filu ch’eddu suvita*… (*sic)
E trichi e traca semi stati cusì guasgi fin’à u ghjornu tutti in cumpania !
E trichi e traca semi stati cusì guasgi fin’à u ghjornu tutti in cumpania !
Dopu i pueti techji à rimi s’hani laccatu a piazza à i d’altri :
Or tucchemi à a saluta
E grand prò ch’edda ci fighi
Parchi ghjenti cum’a noi
Nun credu che ci ne sighi
Semi imburdati e tralalera
Semi imburdati e tralalà...
In fatti e fini chi, a mani, avaraghju durmitu un’ora -e ancu ! Sapeti doppu, à manià u zapponi senza… sonnu è comu u saccu pienu : pisà, si pesa, so pesa, ma i sforzi, miraculu !
(1) I voci di a Gravona12/01/12
Festa in paesi 1912 (1)
L'altru ghjornu è statu festa in paesi, Antoni si n'è vultatu in permissioni.
Zappava l'Ortu à u Bugnu quandu aghju intesu i brioni di a mamma " E scalatu ! U me figliolu, è scalatu da Francia !!! ". A m'aghju subitu pinsata : sarà ghjuntu à Antoni. Semi partuti insemi ancu u babbu d'eddu chi mi stava vicinu cuì ind'i Cantoni e emi fattu à corri corri pà sti stretti, era à chi ghjugniva u primu. Quandu l'aghju vistu cusì, à Antoni, drittu e fieru, aghju pinsatu ch'eddu era scambiatu. E pò ci semi abbracciati e tandu m'è parsu di ritruvà l'amicacciu di sempri, l'amicu di prima ghjuventù.
U vistutu militariu cu tutti sti frisgetti, a baretta, scarpi fini e mustaccia bedda alisciata, u nostru Antoni paraviva tuttu un generali ! Sapetti o un la sapetti micca, Antoni è ind'a marina. À sò spada luccicava, i galoni luccicavani, i sò occhji...
Erami omi, donni, ghjovani e più anziani à salutaddu. In un scorru di a piazza aghju subitu induvinatu u sgardu di Maria Lucia, inviccicuchita, sottu à u mandigliu... Nanzu ch'eddu s'ingaghjessi Antoni e Maria Lucia amurizavani e l'edda era prumessa ma doppu, par eddu ci è vulsutu à parta e i cosi sò frimati cusigna. Ed à Antoni, a prumissioni, a si sarà purtata in mari... Maria Lucia, parò, saria stata l'onori e a richezza di à sò casa. U ghjornu era trista e cuntenta... Oghji à u babbu d'edda li frema sempri in gola, ma par avà i famiglii s'accordani sempri...
Erami u 14 di marzu 1910 à 3 ori u doppu mezziornu.
Oh a festa a sera, una di quiddi !
A Piazza à i Baretti era piena à ghjenta, saremi stati 100 o ancu di più ?! A famiglia, l'amichi...
Antoni è un poccu scambiatu quantunqua, avà è struitu e ni sà quantu à un libru. Certi paroddi ch'eddu dici : " I calzetti, i chjama "i bà", i linzoli i chjama i "drà" ! (1)
È statu fertu, annu, annantu à un pedu quand'eddi erani " in altu mari di punta à i turchini "(2) e a vi digu comu eddu a m'ha detta :" M'hani suagnatu à bordu " prima aghju pensu ch'eddi l'avissini cupartu di "suvu " ? Ma Pasquali eddu ha capitu d'un' antra manera e m'ha spiigatu bè : "suagnà" vò dì "sunià" in francesu. Tandu, se aghju capitu bè, quandu eddu è statu fertu, un duttori l'avarà curatu cù una midicina chi l'avarà fattu dorma.
E tandu eddu ha " suniatu ".
Mi piaciria anc'a mè ad'imparà u francesu : s'assumiglia à u corsu, s'assumiglia.
Zappava l'Ortu à u Bugnu quandu aghju intesu i brioni di a mamma " E scalatu ! U me figliolu, è scalatu da Francia !!! ". A m'aghju subitu pinsata : sarà ghjuntu à Antoni. Semi partuti insemi ancu u babbu d'eddu chi mi stava vicinu cuì ind'i Cantoni e emi fattu à corri corri pà sti stretti, era à chi ghjugniva u primu. Quandu l'aghju vistu cusì, à Antoni, drittu e fieru, aghju pinsatu ch'eddu era scambiatu. E pò ci semi abbracciati e tandu m'è parsu di ritruvà l'amicacciu di sempri, l'amicu di prima ghjuventù.
U vistutu militariu cu tutti sti frisgetti, a baretta, scarpi fini e mustaccia bedda alisciata, u nostru Antoni paraviva tuttu un generali ! Sapetti o un la sapetti micca, Antoni è ind'a marina. À sò spada luccicava, i galoni luccicavani, i sò occhji...
Erami omi, donni, ghjovani e più anziani à salutaddu. In un scorru di a piazza aghju subitu induvinatu u sgardu di Maria Lucia, inviccicuchita, sottu à u mandigliu... Nanzu ch'eddu s'ingaghjessi Antoni e Maria Lucia amurizavani e l'edda era prumessa ma doppu, par eddu ci è vulsutu à parta e i cosi sò frimati cusigna. Ed à Antoni, a prumissioni, a si sarà purtata in mari... Maria Lucia, parò, saria stata l'onori e a richezza di à sò casa. U ghjornu era trista e cuntenta... Oghji à u babbu d'edda li frema sempri in gola, ma par avà i famiglii s'accordani sempri...
Erami u 14 di marzu 1910 à 3 ori u doppu mezziornu.
Oh a festa a sera, una di quiddi !
A Piazza à i Baretti era piena à ghjenta, saremi stati 100 o ancu di più ?! A famiglia, l'amichi...
Antoni è un poccu scambiatu quantunqua, avà è struitu e ni sà quantu à un libru. Certi paroddi ch'eddu dici : " I calzetti, i chjama "i bà", i linzoli i chjama i "drà" ! (1)
È statu fertu, annu, annantu à un pedu quand'eddi erani " in altu mari di punta à i turchini "(2) e a vi digu comu eddu a m'ha detta :" M'hani suagnatu à bordu " prima aghju pensu ch'eddi l'avissini cupartu di "suvu " ? Ma Pasquali eddu ha capitu d'un' antra manera e m'ha spiigatu bè : "suagnà" vò dì "sunià" in francesu. Tandu, se aghju capitu bè, quandu eddu è statu fertu, un duttori l'avarà curatu cù una midicina chi l'avarà fattu dorma.
E tandu eddu ha " suniatu ".
Mi piaciria anc'a mè ad'imparà u francesu : s'assumiglia à u corsu, s'assumiglia.
(1) Don Pierre de Mari (1879-1969)
(2) À la Turchia ?
Zia Seppa
Vultendumini in paesi sboccu sempri pà Piazetta, pudariu passà più ind'a, pà a Barrulaccia, ma, à didda franca, mi piaci à dirragnà à zia Seppa e à piglià u focu ind'a edda. Zia Seppa (avà a chjamani "Sjiosefina") saria una donna in gamba, ma chi ùn sorti guasgi più da a sò casa. E fantina. L'aghju cunnisciuta, ziteddu, à 40 anni. E sò più di 15 anni d'avà, ch'edda t'ha sempri i sò quarant'anni ! Mi piaci à dirragnadda e pò a vegu cuntenta. (Semi sempri stati bè ancu sta famiglia e quandu minanna è stata malata in casa, zia Seppa li cuddava u sò piattu di a suppa, quandi mamma un era ancora ghjunta).
A vegu, carca di lasciamistà, e tandu edda à dì : "U vò u cafè ?!" aspitendu u mè : "Isieni chi u vogliu stu cafè, ni!" Tandu edda cuntenta com'un picchju, corri inapinsata darretu à u cafè : scaldina (è cusì ch'eddi dicivani i Cuttulesi, noi dimi cazzarola), brandali (è cusì che noi chjamemi u trepedi), focu, acqua e cafè. Più... acqua cà cafè.
In casa c'è a mamma imbambulita, a tinta, chi cantichjeghja pianu, pianu. Certi volti ancu, mamma e figliola ripigliani listessu versu. Chi dulciura à vedi ssi dui parsoni insemi cusì, pedi infrugnati à u foccu. U più di u sempri, a casa è assista, c'è un adori di salsa e di ciuvoddi. Ind'u foccu truvareti sempri i dui tizzoni cunsumati listessi, quantu chi nudda un abbii scambiatu d'un ghjornu à l'altru !
Certi volti li dicu di i me pinseri, di a miseria in casa, di u Cuntinenti, di a partenza di certi... e tandu edda mi dici cu à risa in bocca : "Un ti ni fà, qualchi santu pruvidarà ! "
A vegu, carca di lasciamistà, e tandu edda à dì : "U vò u cafè ?!" aspitendu u mè : "Isieni chi u vogliu stu cafè, ni!" Tandu edda cuntenta com'un picchju, corri inapinsata darretu à u cafè : scaldina (è cusì ch'eddi dicivani i Cuttulesi, noi dimi cazzarola), brandali (è cusì che noi chjamemi u trepedi), focu, acqua e cafè. Più... acqua cà cafè.
In casa c'è a mamma imbambulita, a tinta, chi cantichjeghja pianu, pianu. Certi volti ancu, mamma e figliola ripigliani listessu versu. Chi dulciura à vedi ssi dui parsoni insemi cusì, pedi infrugnati à u foccu. U più di u sempri, a casa è assista, c'è un adori di salsa e di ciuvoddi. Ind'u foccu truvareti sempri i dui tizzoni cunsumati listessi, quantu chi nudda un abbii scambiatu d'un ghjornu à l'altru !
Certi volti li dicu di i me pinseri, di a miseria in casa, di u Cuntinenti, di a partenza di certi... e tandu edda mi dici cu à risa in bocca : "Un ti ni fà, qualchi santu pruvidarà ! "
I Lucchesi di u sgiò Mattei
Didicatu e à Santu Casta ed à u sò Tiadoru...
Giuseppe Pellizza da Volpedo,
Il quarto
Stato,
Milano, Museo
del Novecento
È ghjunta arisera in paesi una squadra di lucchesi, sarani stati 20 o ancu di di più. U sgiò Mattei vò fà un' "usina" pà travaglià i tammi scuppini da fà pipi. U loccu è statu sceltu sarà sopra à u Lavu à a Paiana e u matrili sarà fattu in Busgeddu.
U sgiò Mattei t'ha i sò idei !?
Parrechji in paesi, di u partitoni, hani dettu ch'eddi erani pronti à fà i tammi par eddu e à priparaddi (ci voli à intafunaddi parrechji mesi). Ghjuvanbattista di Micheddu e Petru u Cuttulesu hani dighjà priparatu i sò locchi. E pò com'eddu dici Sarafinu : " Un è tantu fatica à caccià i tammi : basta à taglia l'ultima radica...e veni da par edda !"
Erami cuddati ancu Ghjuvan Dumenicu in Sursaccia à fà a torta di l'aqua e ci semi infattatu cù tutta stà ghjenta chi s'impiegava à sigà unu di i castagni di Ghjaseppu. Ghjaseppu u tintu, a mamma malata, t'avarà avutu bisogna d'uni pocchi di soldi.
Emi parlatu ancu u capurali ed emi magnatu cun'eddi. Povara ghjenta : un n'avivani cà pulenta à magnà ! Ne pani ne mancu cumpani. Eiu t'avivu un salami, ma à spartasi un salami à più di 20...Versu un'ora, u doppu mezziornu, ci semi attaccati in puesii. E ci n'è unu, ghjuvanuteddu, chi m'ha cacciatu stu versu. L'ha chjamatu : Lu cignali e lu cani corsu
S'avia fattu in un boscu una tuccata ;
E un cignali ed un corsu mortalmenti
Firuti tutti dui tra una baddata
Urlavanu di rabbia e di turmenti ;
L'unu dintra lu pettu avia dui baddi,
L'autru gran scagghiunati in ventri e spaddi.
Lu porcu, avennu intisu lu lamentu
Di lu cani ci dici : Eu chianciu e penu,
Ma tu nun ridi, e nenti sì cuntentu ;
Ora tra l'ori estremi dimmi almenu
Pirchì nimicu à la mia razza ? Quali
Vantaggiu porta à vui lu nostru mali ?
Rispondi :
Ultra l'istintu, chi n'incita,
Nui semu nati e campamu sirvennu
Cu l'obbligu di esponiri la vita
Di lu patruni ad un capricciu, o cennu ;
Semu comu suldati additti all'usu
Di lu conquistaturi ambizziusu.
Ci ha dettu ch'edd'era un certu Merlu (?)*, un sicilianu ( a Sicilia saria un isula, vicina, taliana com'edd' era a Corsica ind'i tempi, t'avemi guasgi a stessa lingua) a scriva ssi puesii. Và chi c'era statu à Bisgiaccu, u s'aviva magnatu u ziffulu di a merula in d'un colpu, à vi dicu eiu. E a vera volpi st'omu quand'eddu pueteghja.
*Wikipedia : " Naque in Sicilia il 6 marzo 1740, il poeta Giovanni Meli, che raggiunse notorietà in tutt'Italia, aderendo ai modi e allo stile dell'Arcadia con una dimensione tutta sua e con l'uso della lingua siciliana.
Il suo esordio poetico, che avvenne a soli quindici anni con versi d'occasione, lo fece talmente apprezzare nella ristretta ed esigente cerchia dei letterati palermitani da farlo nominare socio dell'“Accademia del Buon Gusto”, una delle tante che caratterizzavano il costume letterario del tempo, dove ci si riuniva a declamare versi e a disputare di questioni culturali.
Passò via via a più importanti circoli esclusivi della nobiltà e più alla moda; nel '61 come socio dell'Accademia della Galante conversazione e nel '66 a quella degli Ereini nelle quali declamava con crescente successo le sue composizioni in dialetto e in lingua.
Nel 1787 pubblicò la raccolta delle sue opere in cinque volumi col titolo di Poesie Siciliane. Morì a Palermo il 20 dicembre 1815".
* Cù l'aiutu di http://www.scienzeformazione.unipa.it/doc/401/favole_testo.doc. A ringraziaddi.
11/01/12
I Jawara ? Semi noi.
"Ma comu sarà u mondu da cuì à cent'anni? À sai tù o Sarrà ?" Mi dumandò, l'altru ghjornu in Piazza à à esgia, à Petrusantu, 8 anni, figliolu di Maria à Cruzinesa, cu tutta a sò niscintria. (Surtiva d'induva à scola di preti Lovichi).
Un c'è vulsutu tantu à rifletta. Aghju subitu ripostu : "Da cuì à cent'anni ? L'omi camparani in paci, t'avarani una gran'primura di tutti, di i debuli, di i ziteddi, di i sò vecchji, miseria, un ci ni sarà più (...) e sopra tutta a ghjenta sarà uguali, iè UGUALI ". Tandu preti Lovichi ch'aviva intesu tuttu, m'ha dettu : "Ch'edda ti sia cuncessa o Sarrà, iè, ch'edda ti sia cuncessa !"
Le Monde, 11 janvier 2012
JARAWA – Une vidéo relance le débat sur les « zoos humains » en Inde. Une vidéo montrant des femmes issues de la tribu des Jarawa en train de danser pour des touristes en échange de nourriture sur les îles Andaman...
Un c'è vulsutu tantu à rifletta. Aghju subitu ripostu : "Da cuì à cent'anni ? L'omi camparani in paci, t'avarani una gran'primura di tutti, di i debuli, di i ziteddi, di i sò vecchji, miseria, un ci ni sarà più (...) e sopra tutta a ghjenta sarà uguali, iè UGUALI ". Tandu preti Lovichi ch'aviva intesu tuttu, m'ha dettu : "Ch'edda ti sia cuncessa o Sarrà, iè, ch'edda ti sia cuncessa !"
Le Monde, 11 janvier 2012
JARAWA – Une vidéo relance le débat sur les « zoos humains » en Inde. Une vidéo montrant des femmes issues de la tribu des Jarawa en train de danser pour des touristes en échange de nourriture sur les îles Andaman...
Apulei Metamorphoseon
"Ne inquit istud mendacium tam verum est quam siqui velit dicere magico susurramine amnes agiles reuerti, mare pigrum conligari, ventos inanimes expirare, solem inhiberi, lunam despumari, stellas euelli, diem tolli, noctem teneri" Liber I,III
Ssu sviscirratu di Manueddu
Sta sera (12 di ghjinnaghju 1912), sogu poccu in ganna. Aghju infattatu ssu sviscirratu di Manueddu e mi ni sogu intesu dì annantu à l'unu e à l'altru chi... basta!
Un mi la sogu micca possutu francà, aghju persu u me tempu (et voilà !).
Manueddu è un amicu e ci div'essa ancu, un poccu di parintedda (u missiavu d'eddu era cucinu di terzu di arcimissiavu, mi pari)
A mè, a didda franca, mi piaci à cuntà storii o fatti, ma un mi gerba tantu à batta cù i : "dicini in paesi chi..." o, i : "m'hani dettu "... Parini certi volti fatti di donni, ma vegu chi certi, tutti omi ch'eddi sò, t'hani a dicciaredda anch'eddi...
L'altra sera mi ni cuddavu in casa, fatta presta e bè a mungnera, e à quali mi vegu ? À Petru, aguattatu e piattu sottu à u stradò, chi circava à sapè ciò ch'eddi t'avivani à dì à V. e B. in trà di eddi. Pà purtà doppu à nutizia à u babbu di V. ?
Ohimè ! U paesi si, i paisani anch'eddi ! Ma certi...
Commu sarà ch'eddi l'hani chjamatu à Manueddu ? Forza pà via di a pulitica ch'ind'a eddu, Manueddi un ni cunnoscu micca. In più m'è frittu, tuttu u ghjornu, a manu manca e un sogu tantu manescu!
Ah, M'aghju vinta à meia... à ghjurnata, a vi dicu eiu.
Enunzià e micca denunzià : e cusì sia !
Emmanuel Arène : Né d'un père originaire du continent, il entreprend des études de droit à Aix puis monte à Paris en 1875. Il rentre comme rédacteur au XIXe siècle. En 1879, il est nommé chef du secrétariat particulier du ministre de l'intérieur Edmond About. Conseiller général de la Corse, le gouvernement républicain allié au clan Casabianca lui, donne, à 24 ans, la mission d'extirper de l'île les dernières racines bonapartistes. Il s'intègre dans le système, met la main sur les rouages essentiels et grâce à l'Administration il dispense des faveurs : emplois, dérogations, crédits, de postes publics et privés, ouverture de routes
Cette entreprise est menée à bien, Arène est élu conseiller général de la Corse (août 1880) en battant le député en place Charles Abbatucci dans le canton de Zicavo. N'ayant pas l'âge requis (25 ans) pour être élu, l'élection est annulée mais il est réélu contre le même Charles Abbatucci en mars 1881. En décembre de la même année, il est élu plus jeune député de France, il est président du conseil général en septembre 1888. Arène s'intègre dans le système, en contrôle les rouages essentiels et, avec l'appui de l'administration, dispense emplois publics et privés, dérogations, passe-droits, répartit les crédits, etc. (sa famille et ses alliés en sont les premiers bénéficiaires)...
Si suvita nantu à Wikipédia.
Un mi la sogu micca possutu francà, aghju persu u me tempu (et voilà !).
Manueddu è un amicu e ci div'essa ancu, un poccu di parintedda (u missiavu d'eddu era cucinu di terzu di arcimissiavu, mi pari)
A mè, a didda franca, mi piaci à cuntà storii o fatti, ma un mi gerba tantu à batta cù i : "dicini in paesi chi..." o, i : "m'hani dettu "... Parini certi volti fatti di donni, ma vegu chi certi, tutti omi ch'eddi sò, t'hani a dicciaredda anch'eddi...
L'altra sera mi ni cuddavu in casa, fatta presta e bè a mungnera, e à quali mi vegu ? À Petru, aguattatu e piattu sottu à u stradò, chi circava à sapè ciò ch'eddi t'avivani à dì à V. e B. in trà di eddi. Pà purtà doppu à nutizia à u babbu di V. ?
Ohimè ! U paesi si, i paisani anch'eddi ! Ma certi...
Commu sarà ch'eddi l'hani chjamatu à Manueddu ? Forza pà via di a pulitica ch'ind'a eddu, Manueddi un ni cunnoscu micca. In più m'è frittu, tuttu u ghjornu, a manu manca e un sogu tantu manescu!
Ah, M'aghju vinta à meia... à ghjurnata, a vi dicu eiu.
Enunzià e micca denunzià : e cusì sia !
Emmanuel Arène : Né d'un père originaire du continent, il entreprend des études de droit à Aix puis monte à Paris en 1875. Il rentre comme rédacteur au XIXe siècle. En 1879, il est nommé chef du secrétariat particulier du ministre de l'intérieur Edmond About. Conseiller général de la Corse, le gouvernement républicain allié au clan Casabianca lui, donne, à 24 ans, la mission d'extirper de l'île les dernières racines bonapartistes. Il s'intègre dans le système, met la main sur les rouages essentiels et grâce à l'Administration il dispense des faveurs : emplois, dérogations, crédits, de postes publics et privés, ouverture de routes
Cette entreprise est menée à bien, Arène est élu conseiller général de la Corse (août 1880) en battant le député en place Charles Abbatucci dans le canton de Zicavo. N'ayant pas l'âge requis (25 ans) pour être élu, l'élection est annulée mais il est réélu contre le même Charles Abbatucci en mars 1881. En décembre de la même année, il est élu plus jeune député de France, il est président du conseil général en septembre 1888. Arène s'intègre dans le système, en contrôle les rouages essentiels et, avec l'appui de l'administration, dispense emplois publics et privés, dérogations, passe-droits, répartit les crédits, etc. (sa famille et ses alliés en sont les premiers bénéficiaires)...
Si suvita nantu à Wikipédia.
09/01/12
Pruverbii ?
"À chi codda, à chi fala"...
e
"A chi stanta, à chi scurnochja "
farani :
"À chi codda stanta, à chi fala scurnochja "
"À chi falla stanta, à chi codda scurnochja ?"
"À chi scurnochja stanta, à chi fala codda"
???
A vita è fatta à scala !
e
"A chi stanta, à chi scurnochja "
farani :
"À chi codda stanta, à chi fala scurnochja "
"À chi falla stanta, à chi codda scurnochja ?"
"À chi scurnochja stanta, à chi fala codda"
???
A vita è fatta à scala !
08/01/12
Paci e saluta
Ė tempu : Paci e saluta à tutti ! E megliu cust'annu (1912) cà annu...
(Ind'i tempi i vecchji di l'Olmu si salutavani d'un "paci e saluta" agnu santu ghjornu di l'annata. Cusì diciva, in paesi, à Zi Matteu, 90 anni.)
(Ind'i tempi i vecchji di l'Olmu si salutavani d'un "paci e saluta" agnu santu ghjornu di l'annata. Cusì diciva, in paesi, à Zi Matteu, 90 anni.)
Fattu veru
Sera fata, si ni vultava in paesi doppu à a sò ghjurnata in piaghja. Ha vistu una ghjumenta cuddà pà i Trosci e a pultrina à darretu. Ha intesu un rumori.
Dici chi c'era un omu (Lavighju u chjamavani) chi stava cullà, ind'à canaletta.
Ha dettu "O Lavì, sorti da cui!".
T'ha avutu a paura e tandu ha tiratu.
Partendu u colpu, ha fattu una fiara di foccu.
Sai, a pultrina a mani era morta !
L'aviva ammazulata !!!
I Trosci, di i Petri Rossi, ghjinnaghju 1912
Dici chi c'era un omu (Lavighju u chjamavani) chi stava cullà, ind'à canaletta.
Ha dettu "O Lavì, sorti da cui!".
T'ha avutu a paura e tandu ha tiratu.
Partendu u colpu, ha fattu una fiara di foccu.
Sai, a pultrina a mani era morta !
L'aviva ammazulata !!!
I Trosci, di i Petri Rossi, ghjinnaghju 1912
A l'abbruccà
, tutti i seri, accumpagnava à Polu ind'i Purcili à fà a brinata. I "Cuchji, cuchji !"* impivani sti locchi e i purceddi additati da a voci maestra currivani à i carraghji.
*(Nantu à Wikipedia aghju trovu ssi pocchi ligni chi danni un senzu à l'affari:
"L’étymologie du mot « cochon » est incertaine. La plupart des termes servant à décrire ou à désigner le porc sont d’origine latine. Mais le mot cochon, quant à lui, ne vient ni du latin, ni des langues germaniques ou celtes. Il pourrait dériver, selon Valérie Péan, d'une onomatopée utilisée par les éleveurs, « coch-coch » Le terme apparaît en français vers le XIe siècle et devient courant dès le XIII siècle. Mais à cette époque, il désigne surtout le porcelet et principalement dans les parlers de langue d'oïl.")
Pruverbiu
D'unu à un antru : " Ti ni sorti ?"
"Eh, campa u varmu ind'a petra*, e un aghju da campà eiu ?! "
Parò Petroni (57, 3) eddu dicci : "In molle carne vermes nascuntur."
*"Vermes lapidum, in italiano, vermi di pietra. Sono vermicelli, che si ritrovano nelle pietre ; sono lunghi quasi due linee, e larghi tre quarti d' una linea, neri ; ciascheduno è racchiuso in una coccola grossa come un grano d'orzo, di color, che tende al bigio, più aguzza da un'estrem:tà, che dall'altra, colla figura d'una manica ipocratica. Il Sig, della Voye in una lettera , che ha scritta al Sig. Auzout nell' anno 1666 afferma d' aver veduto col mezzo d'un'eccellente Microscopio, questa coccila è tutta sparsa di pietruzzole, e di picciole uova verdiccie, che v' ha nell' estremità più aguzza un picciolo bucco, per cui questi vermi gettano i loro escrementi , e che nell'altra estremità ve n'ha un più grande , per cui questi vermi sanno passare la loro testa, e s' attaccano alla pietra per roderla . Non sono così racchiusi nella loro coccola , che non escano qualche volta, la loro testa è assai grossa, un poco piana, ed unita, di color di scaglia di testuggine bruna, con alcuni piccioli peli bianchi; la loro coda è grande. Vi si veggono quattro spezie di ganasce in croce, che continuamente muovono, ed aprono, e chiudono come un compasso, che avesse quattro punte. La ganascia inferiore ha una punta lunga , e limile all'ago d'una pecchia, se non eh' ella non si ferma giammai ; ma è uniforme. Traggono essi delle sila dalla lor gola co' loro piedi, e si servono di questa punta per ordinare, e fare la loro coccola; hanno dieci occhi, rotondi, e nerisfimi, che paiono assai più grossi d'una testa d'ago. Sono situati cinque su ciaf chedun lato della testa; il loro corpo è diviso in molte piezze ; per l'ordinario in aria, quando camminano, e la loro gola è predo alla pietra. Hanno presso al capo tre piedi da ogni lato, che non hanno (e non due giunture; rassomigliano a quelli del pidocchio. Nascono questi vermi nelle pietre da fabbriche. Se ne trovano principalmente in quelle degli edifizi vecchi. Rodono talmente la pietra, che la riducono alle volte 'in forma di foglia, e polvere."
Da : Dizionario overo trattato universale delle Droghe semplici, p347, Nicolas Lemery, Stamperia Hertz, Venezia 1737. http://www.google.com/googlebooks
"Eh, campa u varmu ind'a petra*, e un aghju da campà eiu ?! "
Parò Petroni (57, 3) eddu dicci : "In molle carne vermes nascuntur."
*"Vermes lapidum, in italiano, vermi di pietra. Sono vermicelli, che si ritrovano nelle pietre ; sono lunghi quasi due linee, e larghi tre quarti d' una linea, neri ; ciascheduno è racchiuso in una coccola grossa come un grano d'orzo, di color, che tende al bigio, più aguzza da un'estrem:tà, che dall'altra, colla figura d'una manica ipocratica. Il Sig, della Voye in una lettera , che ha scritta al Sig. Auzout nell' anno 1666 afferma d' aver veduto col mezzo d'un'eccellente Microscopio, questa coccila è tutta sparsa di pietruzzole, e di picciole uova verdiccie, che v' ha nell' estremità più aguzza un picciolo bucco, per cui questi vermi gettano i loro escrementi , e che nell'altra estremità ve n'ha un più grande , per cui questi vermi sanno passare la loro testa, e s' attaccano alla pietra per roderla . Non sono così racchiusi nella loro coccola , che non escano qualche volta, la loro testa è assai grossa, un poco piana, ed unita, di color di scaglia di testuggine bruna, con alcuni piccioli peli bianchi; la loro coda è grande. Vi si veggono quattro spezie di ganasce in croce, che continuamente muovono, ed aprono, e chiudono come un compasso, che avesse quattro punte. La ganascia inferiore ha una punta lunga , e limile all'ago d'una pecchia, se non eh' ella non si ferma giammai ; ma è uniforme. Traggono essi delle sila dalla lor gola co' loro piedi, e si servono di questa punta per ordinare, e fare la loro coccola; hanno dieci occhi, rotondi, e nerisfimi, che paiono assai più grossi d'una testa d'ago. Sono situati cinque su ciaf chedun lato della testa; il loro corpo è diviso in molte piezze ; per l'ordinario in aria, quando camminano, e la loro gola è predo alla pietra. Hanno presso al capo tre piedi da ogni lato, che non hanno (e non due giunture; rassomigliano a quelli del pidocchio. Nascono questi vermi nelle pietre da fabbriche. Se ne trovano principalmente in quelle degli edifizi vecchi. Rodono talmente la pietra, che la riducono alle volte 'in forma di foglia, e polvere."
Da : Dizionario overo trattato universale delle Droghe semplici, p347, Nicolas Lemery, Stamperia Hertz, Venezia 1737. http://www.google.com/googlebooks
02/01/12
U 6 nuvembri di lu 1911
A mani erami cuddati in muntagna à turrà i bestii. C'è un beccu ch'era falatu in un'anghessa, in quiddi catravoni di a Falcunaghja, vicinu à u Passu di l'Omu Mortu, falendu à manca.
U beccu s'impitticò chi t'aviva i corri sparti. Inchjuvatu culà, c'è vulsutu à ligaddu di funa e doppu l'emi tiratu fora.
O a cuntintezza, u ghjornu !
U beccu s'impitticò chi t'aviva i corri sparti. Inchjuvatu culà, c'è vulsutu à ligaddu di funa e doppu l'emi tiratu fora.
O a cuntintezza, u ghjornu !
29/12/11
Citazioni 1
Chi è libaru un s'incatena :
"Philosophiae servias oportet, ut tibi contingat vera libertas."
Seneca, lettara à Luciulius, (Libru 1) 8
"Philosophiae servias oportet, ut tibi contingat vera libertas."
Seneca, lettara à Luciulius, (Libru 1) 8
Inscription à :
Articles (Atom)